Alte cereri. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.26/CA
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți, G, -, G, -, -, A, -, -, -, -, -, C,- toți cu domiciliul procesual ales la sediul Primăriei Orașului M,-, jud.T, în contradictoriu cu intimații-pârâți ORAȘUL M PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA - toate cu sediul în loc.M, Jud.T, împotriva sentinței civile nr.2307/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.01.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate recurenților-reclamanți să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 26.01.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții, G, -, G, -, -, A, -, -, -, -, -, C, în calitate de funcționari publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei M, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Orașul M, Consiliul Local M și Primăria M, județul T, să fie obligați aceștia la plata sumelor de bani reprezentând indemnizația de dispozitiv, pe perioada septembrie 2005 - septembrie 2008, sume ce se vor actualiza până la data plății efective și alocarea în continuare a indemnizației de dispozitiv, începând cu luna octombrie 2008.
În motivarea cererii, reclamații au arătat că sunt angajați ai Primăriei M, jud,T, având calitatea de funcționari publici.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, relevante fiind punctele nr.9.2 și 31.1.
Conform art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Modificarea este clară, în sensul că beneficiază de acest drept și personalul civil din administrația publică, fără a se diferenția între administrația publică centrală și cea locală.
Astfel, conform acestui ordin, trebuie să beneficieze de îndemnizația de dispozitiv de 25%, calculată la salariul de bază, nu numai personalului din prefecturi, ci și personalului din aparatul propriu al consiliilor județene și consiliilor locale.
Interpretarea prevederilor Ordinului nr.496/2003 în sensul că nu se aplică decât personalului din prefectură, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și creează o situație care contrazice prevederilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Prin OUG nr.30/2007, s-a organizat și funcționează Ministerul Internelor și Reformei Administrative, organ de specialitate al administrației publice centrale ce exercită atribuțiile ce-i revin potrivit Constituției al legilor țării, cu privire la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, la realizarea Programului de guvernare și strategiilor în domeniul administrației și ordinii publice.
Conform prevederilor art.7 alin.4 din ordonanță, în exercitarea atribuțiilor conferite de lege, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni care pot avea caracter normativ sau individual.
Actul normativ prevede în art.3 alin.1 lit.a, pct.1 și 4, printre principalele atribuții ale ministerului, atribuții de îndrumare și sprijinire a autorităților publice locale și a aparatului de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege, și de asigurare a aplicării strategiei și a Programului de Guvernare în domeniul managementului funcției publice și al funcționarilor publici.
În organigrama ministerului sunt prevăzute direcțiile pentru administrația publică, conduse de către un secretar de stat pentru reforma în administrația publică, pentru relația cu prefecturile și pentru comunitățile locale.
Dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat pe calea unei interpretări excesive a autonomiei locale, prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosarul cauzei: tabel nominal cu salariații semnatari ai acțiunii și plângerea prealabilă.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2307/15.10.2008 acțiunea a fost respinsă ca nefondată. S-a luat totodată act că reclamanta a renunțat la judecată.
Prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei orașului M jud.T, reprezentând personal civil din cadrul administrației publice locale.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.47 și 49 din lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor; personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev.în art.1 din Legea nr.138/1999.
Reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că, ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința lor.
Că este așa reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare a ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul reclamanților și, cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr.138/1999 care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrație publică locală.
Un alt argument este denumirea legii care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) - or, în mod evident, pârâții nu au personal militar.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamanți.
Prin motivele de recurs se reiau argumentele prezentate instanței de fond, respectiv se susține și se argumentează dreptul la indemnizație de dispozitiv a salariaților civili -funcționari publici - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Se arată că o interpretare contrară ar fi în contradicție cu Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dispozițiile din Cartea Europeană a Autonomiei Locale.
Se mai susține existența unei discriminări în raport de personalul din prefecturi care beneficiază de acest spor.
În drept se invocă art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003, legea nr. 138/1999.
Intimații nu depun întâmpinare.
Instanța de recurs reține următoarea situația de fapt și de drept:
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999. Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor; personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Art. 13 din legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții prevede următoarele "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Pentru argumentele care vor fi expuse, salariații civili - funcționari publici - din cadrul primăriei (în speță M) nu beneficiază de indemnizația de dispozitiv:
Legea nr. 138/1999 reglementează, așa cum prevede și titulatura sa, salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit art. 1 din lege "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiție".
În concluzie, pentru personalul civil din cadrul acestor instituții se acordă sporul de dispozitiv prevăzut de art. 13, cu condiția ca aceștia să desfășoare activități similare cadrelor militare, în acest sens fiind prevederile art. 47 și 49 din lege.
Ordinul nr. 275/2002 astfel cum a fost modificat prin ordinul 496/2003 (invocat de către reclamanți), a fost elaborat tocmai pentru punerea în aplicare a legii nr. 138/1999.
Un prin argument în defavoarea reclamanților este acela că, din interpretarea textelor de lege rezultă că pentru acordarea sporului de dispozitiv este necesar ca salariații civili să desfășoare activități similare cadrelor militare (art. 49 din lege), ceea ce nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut în speță.
Un al doilea argument, și cel mai important, este acela care rezultă tocmai din interpretarea textului art. 9.2 și 31.1 din ordinul invocat.
Astfel, potrivit punctului 31.1, sporul de dispozitiv se acordă salariaților civili din cadrul administrației publice ce funcționează în subordinea Ministerului Administrației și internelor.
Din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor rezultă că acesta îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) în domeniul administrației publice:
- îndrumă și controlează activitatea prefecților și a instituțiilor prefecților cu privire la exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege;
- monitorizează cooperarea structurilor deconcentrate ale administrației publice centrale, de pe plan local, cu autoritățile administrației publice locale;
- îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege.
Potrivit art. 12 alin. 1 din ordonanță "Ministerul Internelor și Reformei Administrative are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare".
Conform art. 13 alin. 1 "În domeniul administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt: Institutul Național de Administrație, Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, Administrația Națională a de Stat, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Arhivele Naționale". Aceste dispoziții nu sunt diferite de cele din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor ce a fost abrogată prin art.25 din OUG nr. 30/2007.
În concluzie, PRIMĂRIILE nu sunt instituții din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, acesta având doar atribuții de sprijin și îndrumare a autorităților publice locale. Sporul de dispozitiv se acordă în conformitate cu legea nr. 138/1999 și ordinul nr. 275/2002 modificat și completat prin ordinul 496/2003, numai salariaților civili din instituțiile enumerate - ale administrației publice -, și numai cu condiția ca aceștia să desfășoare activități similare cadrelor militare.
Instanța nu a fost chemată să se pronunțe asupra legalității acordării acestui spor salariaților civili din prefecturi ( acest spor se acordă salariaților civili din prefecturi, mai puțin prefectul și subprefectul, în baza unei adrese a Ministerului Administrației și Internelor), ci numai asupra aplicării sau nu a ordinului, salariaților din cadrul primăriilor (Primăria M).
Pentru argumentele mai sus expuse, salariații civili, funcționari publici din primării, nu beneficiază de sporul de dispozitiv.
Nu putem reține acordarea drreptului în baza unei discriminări în raport de salariații din prefecturi și alți salariați ai administrației publice, față de hotărârea Curții Constituționale din 03.07.2008 care a stabilit că prevederile art. 1, 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ceea ce o privește pe recurenta, se constată că aceasta a renunțat la judecată, iar în recurs nu specifică de ce critică faptul că prima instanță a luat act de această renunțare.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți, G, -, G, -, -, A, -, -, -, -, -, C,- toți cu domiciliul procesual ales la sediul Primăriei Orașului M,-, jud.T, în contradictoriu cu intimații-pârâți ORAȘUL M PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA - toate cu sediul în loc.M, Jud.T, împotriva sentinței civile nr.2307/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:-
Red.jud.-Gr.
2ex./2.02.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Revi Moga, Nicolae Stanciu
