Alte cereri. Decizia 267/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 267/
Ședința publică din 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr. 3739/E din 30 noiembrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 din Codul d e procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 mai 2008.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, solicitând obligarea acestora să acorde sporurile prevăzute în Anexele 1.1. și 1.2. la Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003, sporuri sistate începând cu data de 01.09.2004 în baza adresei nr. -/30.09.2004 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor.
În motivare reclamantul afirmă că s-a pus în executare actul normativ susmenționat, dar plata sporurilor a fost sistată invocându-se lipsa alocațiilor bugetare, conduită considerată abuzivă, contrar dispozițiilor art. 156 și art. 269 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul fiind obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, a depus întâmpinare prin care a invocat prematuritatea acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât sistarea plății drepturilor în litigiu s-a datorat lipsei fondurilor bănești, situație consacrată legal prin art. 4 din Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003, iar actualizarea sumelor solicitate este contrară dispozițiilor art. 1082 din Codul civil, unitatea plătitoare nefiind în culpă pentru neexecutarea obligației.
A depus întâmpinare și Administrația Națională a Penitenciarelor invocând excepțiile prematurității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât sistarea plății s-a făcut din lipsa fondurilor bănești și în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale conform art. 4 din Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003. De asemenea, chematul în garanție Ministerul Justiției a invocat excepția inadmisibilității acestei cereri formulate de pârâtul Administrația Națională a Penitenciarelor.
Administrația Națională a Penitenciarelor a chemat în garanție pe Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției pentru ca, în cazul când va cădea în pretenții, chematul în garanție să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor reprezentând sporurile prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003 invocând în drept disp. art. 60-63 din Codul d e procedură civilă.
Și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Iaf ormulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor Publice și Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Prin sentința nr. 3739/E/30.11.2007, Tribunalul Iașia respins excepția prematurității cererii invocată de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, a respins ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Administrația Națională a Penitenciarelor.
Prin aceeași sentință, prima instanță a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Justiției, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției formulată de pârâtul Națională a Penitenciarelor.
Tribunalul a mai hotărât respingerea cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, respingerea, ca rămase fără obiect a cererilor de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cereri formulate de pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Prima instanță a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a Penitenciarelor formulată de către pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu este întemeiată excepția prematurității acțiunii, invocată în baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât plătitorul drepturilor prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003 nu a emis un act administrativ de sistare a plății în sensul prevederilor legale la care s-a făcut trimitere, iar dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 nu condiționează învestirea instanței de nici o procedură prealabilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor instanța a reținut că între reclamant și acest pârât nu există stabilite raporturi directe de serviciu.
Raportul de serviciu s-a legat valabil între angajatul - reclamant și angajatorul pârât Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, și numai cele două părți sunt titularii drepturilor și obligațiilor ce decurg din raportul de serviciu care are ca finalitate exercițiul funcției publice în temeiul art. 2 din Legea nr. 188/1999 și art. 3 din Legea nr. 293/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța considerat că este inadmisibilă deoarece chematul în garanție nu are calitate procesuală pasivă, el neputând fi obligat direct față de reclamant, ci doar față de partea care a formulat o astfel de cerere în situația în care aceasta ar cădea în pretenții, motive pentru care această excepție de procedură urmează a fi respinsă.
Inadmisibilă este și cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției de către pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor întrucât nu e îndeplinită condiția prevăzută de art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă potrivit căreia poate fi chemată în garanție doar o persoană împotriva căreia partea ar putea să se îndrepte cu o cerere în garanție sau despăgubire. Însă Administrației Naționale a Penitenciarelor nu poate formula o astfel de cerere deoarece Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are doar competența de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor și de a le înainta către Ministerul Economiei și Finanțelor și nu de a aproba astfel de proiecte și a aloca fonduri bugetare.
Pe fond, s-a reținut că sunt necontestate drepturile stabilite prin Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003 și care au fost sistate începând cu data de 01.09.2004 în baza adresei nr. -/30.09.2004 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Această măsură a fost luată însă ca urmare a lipsei temporare a fondurilor bugetare în temeiul disp. art. 4 din Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003.
Norma legală în discuție consacră faptul că prevederile ordinului se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 138/1999, actualizată, care prevăd că acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute de art. 1.
Pe de altă parte, atât angajatorul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, cât și ordonatorul de credite au solicitat autorităților competente alocații bugetare pentru plata sporurilor prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003 fondurile rămânând temporar nealocate, iar în situația în care nu s-ar fi sistat plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase, în lipsa unei majorări de la buget, s-ar fi ajuns la imposibilitatea acordării drepturilor lunare salariale ale personalului din sistemul penitenciar. Condiționarea legală a acordării unor sporuri salariale de existența resurselor bugetare aprobate anual poate avea ca efect sistarea temporară a plății acestora fără a se considera înfrântă dispoziția legală care a reglementat dreptul pretins vătămat.
A mai constatat prima instanță că aceleași rațiuni justifică și respingerea cererilor de chemare în garanție.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, solicitând obligarea acestora să acorde sporurile prevăzute în Anexele 1.1. și 1.2. la Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003, sporuri sistate începând cu data de 01.09.2004 în baza adresei nr. -/30.09.2004 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor
Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I au chemat în garanție pe Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, în cazul când vor cădea în pretenții, chematul în garanție să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor reprezentând sporurile prevăzute de Ordinul ministrului justiției nr. 945/C/2003 invocând în drept dispozițiile art. 60-63 din Codul d e procedură civilă.
Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor cu motivarea că acesta nu are calitate procesuală pasivă, el neputând fi obligat direct față de reclamant, ci față de partea care ar cădea în pretenții.
Pe fondul cauzei, instanța a respins acțiunea reclamantului.
Curtea constată că în raport de hotărârea Tribunalului Iași de respingere a acțiunii reclamantului, recurentul chemat în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, nu mai are nici un interes să o atace.
Prin urmare, Curtea, în temeiul prevederilor ar. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr. 3739/E/30.11.2007 a Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr. 3739/E/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2008.
Președinte judecător judecător
--- - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Jud. fond:,
Tribunalul Iași
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
