Alte cereri. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 271/CA
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.163 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, cu domiciliată în comuna, județul T, având ca obiect Legea 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârât este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimata reclamantă apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata reclamantă, av. solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefundat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Se arată că Comisia județeană T pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a admis cererea reclamantei pentru acordarea de despăgubiri emițând o nouă hotărâre care a fost invalidată prin ordinul 295/17.01.2006. După interpretarea motivelor de invalidare, Comisia județeană Tae mis o nouă hotărâre care a fost și aceasta invalidată prin Decizia nr. 1594/15.09.2008, dar pentru alte motive, constatate de instanța de fond ca fiind inexistente, situație în care în mod temeinic și legal instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă.
Având în vedere că în dosarul administrativ constituit conform dispozițiilor legale de Comisia județeană T pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt depuse toate înscrisurile necesare pentru acordarea de despăgubiri, solicită să se constate reaua-credință a recurentei.
Solicită respingerea recursului declarat de pârât. Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURT
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată sub nr. 2583/88/16.10.2008 la Tribunalul Tulcea, contestatoarea a HG formulat contestație în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților, împotriva deciziei nr. 1594/15.09.2008, solicitând anularea deciziei, validarea hotărârii nr. 1953/18.056.2006 emisă de Comisia Județeană T de aplicare a Legii nr. 9/1998 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să actualizeze despăgubirile stabilite de comisia competentă la data de 18.05.2006.
În motivare, contestatoarea a arătat că îndeplinindu-și atribuțiile legale, Comisia Județeană T, de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis hotărârea nr. 416/04.04.2002 prin care a stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin și celorlalți beneficiari pentru averea abandonată de bunicul ei în urma aplicării Tratatului semnat la 07.09.1940 la C de România și ia;
Prin ordinul nr. 295/17.01.2006 șeful Cancelariei Primului Ministru a invalidat hotărârea comisiei județene invocând patru motive pe care, după ce le-a îndepărtat, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis o nouă hotărâre înregistrată sub nr. 1053/18.05.2009 prin care a stabilit din nou cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin.
S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998, pârâta avea obligația de a se pronunța prin decizie asupra hotărârii Comisiei județene în termen de 60 de zile; întrucât acest termen a fost cu mult depășit, a fost obligată să solicite concursul instanței de judecată competente - Tribunalul Tulcea, care, prin Sentința civilă nr. 1868/14.08.2008 a obligat pârâta să se pronunțe asupra hotărârii comisiei județene.
S-a mai precizat că pârâta s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată și invocând un nou motiv - dosarul se va completa cu acte de la Arhivele Naționale privind situația bunurilor primite de autor la recolonizare - invalidează din nou hotărârea comisiei județene, hotărâre emisă în urma unei invalidări a primei hotărâri a comisiei județene; se consideră că atitudinea pârâtei este total neprofesionistă și dovedește rea credință manifestată prin abuz din partea unei persoane juridice cu atribuții unice la nivel național.
S-a mai arătat că aceste înscrisuri eliberate de arhivele naționale istorice au fost atașate alături de celelalte înscrisuri solicitate de Legea nr. 9/1998 - dosarului constituit la Comisia Județeană T de aplicare a Legii nr. 9/1998, cu care, îndeplinindu-și atribuțiile legale prevăzute în sarcina sa la art.7 alin. 1, din Legea nr. 9/1998 și art. 34 din nr.HG 753/1998 a stabilit valoarea despăgubirilor prin hotărârea nr. 1053/18.05.2006.
Contestatoarea a mai arătat că dispoziția art. menționată permite pârâtei să solicite noi acte dar nu altele decât cele prevăzute de lege și numai în condițiile prevăzute de lege și anume în vederea emiterii deciziei de invalidare, nicidecum nu poate solicita noi acte prin decizia de invalidare.
S-a mai menționat că potrivit dispozițiilor art. 4 din nr.HG 753/1998 a făcut dovada faptului că autorul său nu a primit nici o despăgubire de la statul român astfel că invalidarea hotărârii comisiei județene este ilegală, sarcina probării prezumției invocate de pârâtă ca motiv de invalidare - potrivit căreia autorul ei a fost despăgubit de statul român - căzând exclusiv în sarcina pârâtei.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 82 și 112 Cod pr. civilă, art. 5, art. 7 alin. 4 și art. 87 alin. 2 din Lege nr. 9 /1998, art.6 din nr.OUG 25/2997, art. 4, art. 6, art. 351din nr.HG753/1998.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.163 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă contestația reclamantei, dispunându-se anularea Deciziei nr. 1594/15.09.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru restituirea proprietăților;
A fost obligată pârâta să valideze Hotărârea nr. 1053/18.05.2006 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Pentru a pronunța în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 1053 din 7.04.2006 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 1998 Taf ost admisă cererea formulată de și HG în calitate de moștenitoare ale defunctului pentru bunurile abandonate statului și dovedite pe bază de înscrisuri; s-a reținut că valoarea totală a compensațiilor stabilite în baza rapoartelor Comisiei Tehnice de evaluare aprobate și însușite de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este de 237.722,6 lei reprezentând; 1.365,7 lei compensații pentru recolte neculese de pe suprafața de 4 ha cultivată cu porumb și 0,4 ha cu; 135.331 lei compensații pentru 1.000. teren intravilan; 81.982,9 lei compensații pentru 10,05 ha teren intravilan; 19.043 lei compensații pentru construcții 1 casă, magazie, șopron, porumbar.
Prin decizia nr. 1594 din 15.09.2008 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților a fost invalidată Hotărârea nr. 1053 pentru următoarele motive: se va completa dosarul cu acte de la Arhivele Naționale privind situația bunurilor primite de autor la recolonizare și cu declarația notarială a beneficiarilor privind bunurile primite prin reconstituire la Legea nr. 18/1991.
În cauză, pârâta a procedat la invalidarea hotărârii fără a îndeplini obligația mai sus amintită, aceea de a solicita respectivele înscrisuri.
Susținerile reclamantei potrivit cărora, motivele invocate de pârâtă în vederea invalidării ar fi trebuit avute în vedre la data primei invalidări dacă ar fi constituit motive reale de invalidare, sunt pertinente și urmează a fi primite.
3. Recursul
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, invocând ca motiv de casare dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, solicitând admiterea recursului casarea hotărârii de fond și rejudecând cauza după casare cu reținere a se respinge pretențiile reclamantei.
Prin motivele de recurs s-a susținut că prin Decizia nr.1594/15.09.2008 a fost invalidată Hotărârea nr.1053/07.04.2006 emisă de către Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 1998 T pe considerentul că dosarul astfel cum a fost analizat a fost incomplet, în speță neputându-se da o soluție legală și temeinică de către pârâtă cu privire la validarea Hotărârii așa cum aceasta a fost propusă de către Prefectura
Astfel din dosarul de despăgubire după o analiză atentă s-a constatat că acesta trebuie completat cu acte imperios necesare, respectiv acte de la Arhivele Naționale privind situația bunurilor primite de către autor la recolonizare precum și cu declarații notariale a beneficiarilor privind bunurile primite prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991.
Față de cele învederate recurenta susține că în mod eronat instanța de fond a dispus anularea Deciziei menționate și validarea Hotărârii astfel cum aceasta a fost analizată și fost făcută propunerea, atâta timp cât nu se pot stabili în mod cert bunurile primite de către autor la recolonizare existând astfel riscul ca despăgubirea sa se realizeze de două ori respectiv în anii 1947 - 1948 precum și în această perioadă prin intervenția instanțelor judecătorești.
Motivul determinant al invalidării Hotărârii a fost acela că dosarul trebuie completat cu documentele menționate anterior după care acesta va fi analizat în ansamblul său coroborându-se toate datele existente la dosar și toate înscrisurile ajungându-se la o soluție justă și temeinică unică posibilă în cauză.
4.Intimata reclamantă prin apărătorul ales a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică pentru considerentele arătate prin concluziile scrise depuse la dosar.
5. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 9/1998:
"(1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri.
(2) Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evacuate din județele și, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate."
Dispozițiile art.6 din HG nr. 753/1998 definesc noțiunea de înscris în sensul:
"Prin înscris, în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții - arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești - în legătură cu fostele proprietăți, cum ar fi: chitanțe de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate, inclusiv listele-anexă la Tratatul d l Craiova."
Din interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate rezultă că dovada dreptului de proprietate se face numai cu înscrisuri iar sarcina probei aparține celor interesați, în speță reclamantei.
Atribuțiile pârâtei recurente sunt prevăzute la art. 35, 351și 352din G nr. 753/1998.
Conform art.351alin. 1 lit. d din nr.HG 753/1998 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților poate solicita noi acte și relații în vederea emiterii deciziei de plată sau de invalidare, precum și în vederea soluționării contestațiilor.
În speță, Comisia Județeană T, de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis hotărârea nr. 416/04.04.2002 prin care a stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin reclamantei pentru averea abandonată de bunicul ei, în urma aplicării Tratatului semnat la 07.09.1940 la C de România și ia, în sumă de117.589.430 Rol.
Prin ordinul nr. 295/17.01.2006 șeful Cancelariei Primului Ministru a invalidat hotărârea comisiei județene motivat de faptul că se impune completarea dosarului cu declarația notarială pentru notorietate privind numele autorului, a moștenitorilor și emiterea unei hotărâri pentru bunurile rămase nedespăgubite.
Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 a emis o nouă hotărâre înregistrată sub nr. 1053/18.05.2009 prin care a stabilit din nou cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin numitelor și HG, de 237.722,6 Ron.
Prin decizia nr. 1594 din 15.09.2008 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților a fost invalidată Hotărârea nr. 1053 motivat de faptul că se impune ca beneficiarele să completeze dosarul cu acte de la Arhivele Naționale privind situația bunurilor primite de autor la recolonizare și cu declarația notarială a beneficiarilor privind bunurile primite prin reconstituire la Legea nr. 18/1991.
Aceasta pentru că din înscrisurile depuse de reclamantă a rezultat că există un titlu de proprietate prin care i s-a reconstituit autorului dreptul de proprietate pentru 10 ha teren agricol ori în lipsa actelor de proprietate pentru acest teren s-a prezumat că în calitate de colonist a beneficiat de un contract de recolonizare prin care a fost despăgubit astfel de către statul român, pentru bunurile abandonate în ia.
Dispozițiile art.1 din Legea nr. 9/1998 prevăd că "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți."
Pe baza Legii nr. 766/1941 au fost stabilite condițiile pentru colonizarea în Dap roprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din 7 1940.
Conform Legii nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului Româno - din 7 1940 comisiile constituite urmau să stabilească atât existența bunurilor abandonate sau recoltelor neculese de populația evacuată din D de Sud dar și consistența și valoarea bunurilor primite de la Statul Român de către evacuați.
În conformitate cu dispozițiile art. III al.2-4 din Legea nr. 715/1946
" debitoare rezultate în favoarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția lichidărilor, se vor urmării potrivit dispozițiunilor codului d e procedură fiscală.
Pentru evacuații coloniști recolonizați, acest sold va putea fi în cel mult 10 rate anuale.
Drepturile cuvenite evacuaților vor fi lichidate în numerar sau în titluri de rentă, în proporția ce se va stabili prin osebită lege"
Ori, în condițiile în care reclamanta pretinde că i se cuvin despăgubiri pentru casă, teren intravilan și teren de 10 ha are obligația de a demonstra potrivit art. 5 din Legea nr. 9/1998 și art. 6 din HG nr. 753/1998 atât bunurile abandonate în ia cât și bunurile primite de autorul ( ) cu ocazia recolonizării în localitatea, jud. C sau în alt centru de colonizare, cu înscrisuri certificate de la Arhivele Naționale pentru perioada 1940 -1948.
Aceasta pentru că deși, conform art.305 din Codul d e procedură civilă, în instanța de recurs pot fi depuse ca probe noi, până la închiderea dezbaterilor, înscrisurile, reclamanta nu a făcut dovada celor solicitate de recurentă, înscrisul de la fila 73 fiind ilizibil și deci neputând forma convingerea instanței în sensul celor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Concluzionând, Curtea apreciază că soluția adoptată prin decizia nr. 1594 din 15.09.2008 este legală și temeinică motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul și modifica în tot hotărârea recurată în sensul respingerii cererii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.163 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliată în comuna, județul
Modifică în tot hotărârea în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond.
red.dec.jud.
4 ex/13.07.2009
MH/29.06.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
