Alte cereri. Sentința 277/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--30.07.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 277
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta creștină baptistă "" A împotriva pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, note de ședință din partea reclamantei, în 2 exemplare.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea precizată reclamanta creștină baptistă "" Aac hemat în judecată pe pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România solicitând să se anuleze decizia nr. 1796/26.VI.2008 emisă de pârâtă prin care s-a constatat calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri.
În motivare reclamanta susține că prin cererea depusă la pârâtă a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în CF nr. 284 din A, în suprafață de 495 mp. Prin decizia nr. 1796/26.06.2008 reclamanta a fost propusă pentru despăgubiri, dar arată că prin aceasta nu se realizează o măsură reparatorie corectă a prejudiciului suferit de a, mai ales că nu se știe data, modalitatea despăgubirilor și nici cuantumul lor.
Reclamanta consideră că o măsură reparatorie corectă a prejudiciului suferit de ea este acordarea în natură a terenului existent, iar pentru suprafața intrată în utilitate publică, solicită despăgubiri bănești la prețul pieței. O eventuală posibilitate ar putea fi o despăgubire bănească imediată prin acordarea completă a valorii întregului teren la prețul pieței.
Cu toate că a solicitat prin cerere atribuirea terenului liber în natură, Comisia specială de retrocedare, respinge acest capăt de cerere, motivându-și decizia luată cu privire la acest petit " că terenul este afectat unor amenajări de utilitate publică", fără a se documenta, fără a cunoaște situația reală existentă în teren.
Motivul invocat de pârâtă, atât prin decizia contestată de reclamantă, cât și în întâmpinare este lipsită de suport juridic. Se susține prin întâmpinare, că terenul pe care îl solicită reclamanta ar fi în domeniul public al Municipiului A, iar acesta ar fi afectat de construcții noi. Această constatare este total falsă, întrucât terenul se află în domeniul public al Consiliului Județean, iar pe acest teren nu se află edificat nicio construcție nouă. În acest sens se poate constata din schițele depuse la dosar administrativ, cât și la dosarul instanței, că parcela de teren pe care o solicită nu este afectată de nicio "utilitate publică", mai mult se poate observa și fosta delimitare a terenului. În acest context apreciază decizia pârâtei ca fiind greșită, încălcându-se dispozițiile legale în vigoare, respectiv art. 1 alin. 1,4 și 7 din nr.OUG 94/2000, cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 171 mp.
De altfel, motivarea în drept a deciziei, cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a terenului, contrazice decizia luată, întrucât dispozițiile art. 1 alin. 4 dispun: " în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent ", situație în care comisia era obligată să restituie cota parte de teren solicitat.
De asemenea dispozițiile art. 1 alin. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 94/2000 republicată, dispune: "În situația în care imobilul retrocedat se află în domeniul public al statului sau a unității administrativ teritoriale, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 - privind proprietatea publică și privată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei comisii speciale de retrocedare".
În situația în care se va restitui în natură suprafața de teren liberă, așa cum se dispune la art. 1 al.4 din nr.OUG 94/2000, este adevărat că, stabilirea cuantumului despăgubirilor revine Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, căruia i se înaintează decizia prin care se propune acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Cât privește dispozițiile legale referitoare la despăgubirile bănești la care este îndreptățită, dispozițiile nr.OUG 94/2000 prevăd la art. 1 alin. 5 că: valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabilesc potrivit valorii de circulație la momentul emiterii dispoziției, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Față de dispozițiile legale invocate, cât și față de probele existente la dosarul cauzei, reclamanta apreciază că decizia pârâtei, nu respectă în totalitate legea, motiv pentru care solicită admiterea contestației și obligarea comisiei la emiterea unei noi dispoziții prin care să se restituie în natură partea de teren rămasă liberă, respectiv suprafața de 171 mp, iar pentru restul de suprafață de 324 mp, acordarea de despăgubiri bănești.
Prin întâmpinare pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a cerut respingerea acțiuni ca nefondată cu motivarea că la data de 20.01.2006, în temeiul actelor normativ în vigoare, prin cerere înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare cu nr. -/C a fost depusă solicitarea Comunității Creștin A, de restituire, respectiv de aplicare a măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul A, județul A, înscris în CF nr. 284, nr. top. 349/C/1.
În urma analizei dosarului aferent cererii de retrocedare cu nr. -/C/20.01.2006 și având în vedere adresa Primăriei municipiului A cu nr. 21913/T4/23.05.2007, privind situația juridică a imobilului solicitat, a reieșit faptul că respectivul imobil, teren, se află în domeniul public al Municipiului A și este ocupat de construcții noi - utilități, edificate ulterior preluării abuzive.
Astfel, Comisia specială de retrocedare a constatat faptul că cererea de retrocedare se încadrează, parțial, în prevederile nr.OUG 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, prin decizia ce formează obiectul prezentului litigiu s-a respins cererea Bisericii Creștine din A referitoare la restituirea în natură a imobilului, teren, solicitat și s-a propus acordarea de despăgubiri solicitantei, pentru respectivul imobil, în condițiile Titlului VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente.
Față de afirmația reclamantei cu privire la faptul că: "o măsură reparatorie corectă a prejudiciului suferit de Creștină A este acordarea în natură a terenului existent", pârâta arată că domeniul de aplicare al nr.OUG 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl constituie imobilele care au aprținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv,m cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din acest act normativ, fiind în acest sens prevederile art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Conform art. 1 alin.4 din această ordonanță:" în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatori în echivalent".
Conform art. 1 alin. 6 din ordonanța amintită, "pentru situațiile prevăzute la alin. 4 în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legi speciale care va reglementa tipul și procedura de acordare a despăgubirilor".
Prin urmare având în vedere, pe de o parte, dispozițiile legale menționate anterior, iar, pe de altă parte, situația de fapt comunicată de către primăria municipiului A prin adresa nr. 21913/T4/23.05.2007, din care a reieșit faptul că terenul solicitat la retrocedare este afectat de amenajări de utilitate publică în totalitate, Comisia specială de retrocedare a constatat faptul că singura soluție aplicată în acest caz este propunerea de acordare de despăgubiri solicitantei, în condițiile Titlului VII privind regimul stabiliri și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente.
În privința solicitării reclamantei de a i se acorda despăgubiri bănești la prețul pieței pentru suprafața intrată în utilitate publică, pârâta arată că procedura de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă, este prevăzută în Cap. V din Titlul VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor imobilelor preluat în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În ceea ce privește limitele competenței Comisiei speciale de restituire se arată că potrivit art. 3 al.6 al nr.OUG 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceasta analizează documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitare de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite de legea specială.
Prin titlul VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniul proprietăți și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 13, s-a constituit Comisia centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, având ca principală atribuție emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri.
În acest context pârâta transmite deciziile conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor. Această comisie, transmite dosarul în cauză unui evaluator sau unei societăți de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Ulterior întocmirii raportului de evaluare amintit, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește evaluarea făcută de evaluatorul desemnat, prin aceasta se stabilește valoarea de piață actuală a imobilului pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent, prin aplicarea Internaționale de Evaluare.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere faptul că decizia a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aceasta solicită instanței respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și menținerea deciziei nr. 1796/26.06.2008.
Examinând acțiunea precizată, constată că este nefondată și se respinge, pentru că:
Prin art. 1 din decizia nr. 1796/26.VI.2008 emisă de pârâtă, a fost respinsă cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului teren, situat în Municipiul A, înscris în CF nr. 284 A, cu nr. top. 349/C/1 pe motiv că la data soluționări cererii de retrocedare, imobilul, teren, este afectat unor amenajării de utilitate publică, conform art. 1 alin.3 și 4 din nr.OUG 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La art. 2 din decizie s-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită pentru a beneficia de prevederile nr.OUG 94/2000, modificată, și s-a propus acordarea de despăgubiri acesteia, în condițiile Titlului VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pentru imobilul teren, în suprafață de 495 mp.
În luarea măsurii de constatare a calității de persoană îndreptățită la despăgubiri, pârâta a avut în vedere adresa nr. 21913/T4/23.2007 (fila 39) emisă de Primăria Municipiului A privitoare la situația juridică și locativă a imobilului din A, înscris în CF nr. 28, cu nr. top. 349/C/1 A, din care rezultă că parcela în suprafață de 495 mp solicitată de reclamantă, a trecut în proprietatea Statului Român, că este domeniu public, că destinația actuală este reprezentată de domeniu public cu utilități, că imobilul a fost transformat și că după preluarea de către stat s-au edificat construcții de utilitate publică.
Urmare la formularea unei plângeri de către reclamantă la pârâtă, împotriva deciziei din cauză, pârâta a solicitat noi relații Primăriei Municipiului A privitoare la terenul solicitat de reclamantă (fila 17).
Prin adresa nr. -52800/30.IX.2008 (fila 89) Primăria Municipiului Aac omunicat că, din terenul expropriat în suprafață de 495 mp, 280 mp constituie domeniu public și 171 mp este în incinta Asociației de caritate "", astfel că terenul aflat în folosință publică este mai mic decât cel expropriat (495 mp - 451 mp = 44mp), existând o diferență de 44 mp.
Articolul 1 al.4 din nr.OUG 94/2000, în temeiul căruia s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a terenului din litigiu, prevede că: " în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent".
Articolul 1 al.6 din ordonanță dispune că: "pentru situațiile prevăzute la alin. 4, în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul și procedura de acordare a despăgubirilor".
Din coroborarea celor două dispoziții legale rezultă că și în situația în care terenul revendicat este ocupat parțial și este posibilă restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, trebuie făcută dovada posibilității restituirii în natură a părții de teren liber, cerință pe care reclamanta nu a probat-o nici în fața instanței, urmare la adresa nr. 51000-52800/2008 emisă de Primăria municipiului A, din care a rezultat existența unui teren liber de 44 mp.
În consecință instanța constată că măsura luată la punctul 1 din decizia atacată este legală și acțiunea se respinge sub acest aspect.
Privitor la cererea de acordare a unor despăgubiri bănești la prețul pieței, pentru suprafața de teren intrată în utilitate publică, instanța constată că este de asemenea nefondată în raport cu pârâta, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, care nu are atribuții în acest domeniu, întrucât potrivit art. 3 al.6 din nr.OUG 94/2000 modificată, competența acesteia se reduce la emiterea deciziilor de retrocedare a imobilelor solicitate, de respingerea acestor cereri sau de a propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Competența de a acorda despăgubirile revine Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, așa cum rezultă din Titlul VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv din Legea nr. 247/2005.
În consecință și această cerere formulată de reclamantă se respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta creștină baptistă "" A împotriva pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 28.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - creștină baptistă "" A,--22
- pârâtei - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, B, Calea, nr. 3. sector 1
Red./29.10.2008
Tehnored. /4.11.2008/4 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
