Contestație act administrativ fiscal. Sentința 275/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.12.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR. 275
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamanta - - T împotriva pârâtelor Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția generală a marilor contribuabili, în nume propriu și prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, pentru pârâte se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise din partea reclamantei, în 3 exemplare.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtelor și decizia emisă în procedură prealabilă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu numărul nr. 337/9.10.2008, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantei.
Avocatul reclamantei, față de decizia emisă în procedură prealabilă, arată că susține în continuare acțiunea formulată.
Instanța, față de decizia emisă în contestație prealabilă, invocă excepția prematurității acțiunii.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției, arată că acțiunea nu este prematură fiind depusă la un an de la emiterea actelor atacate, decizia în plângere prealabilă nefiind soluționată în termen de 45 de zile, dă dreptul reclamantei de a se adresa direct instanței de judecată, cu cheltuieli de judecată pe care le va solicita printr-o acțiune separată.
Reprezentantul pârâtelor solicită admiterea excepției și arată că prin soluția dată în decizia emisă în procedură prealabilă cauza a rămas fără obiect.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea precizată reclamanta - - Tac hemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - direcția generală de Soluționare a Contestaților și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B solicitând să se anuleze decizia de impunere fiscală nr. 228/08.12.2006 împreună cu raportul de inspecție fiscală nr. -/07.12.2006 comunicate reclamantei la data de 11.12.2006 și exonerarea societății reclamante de la plata sumei totale de 25.082.270 RON și să se constate că organul fiscal nu și-a îndeplinit obligația de a emite în termenul legal decizia privind soluționarea contestației.
În motivare reclamanta arată că inspecția fiscală în urma căreia s-a încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. -/2006, s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 103 al. 3 Cod procedură fiscală și cu privire la fondul presupusei obligați fiscale, impunerea este nelegală pentru că a avut în vedere Nota de Constatare din 21.VII.2003 a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, în care s-a precizat "societatea poate beneficia de facilitățile acordate sub forma unui ajutor de stat până la împlinirea termenului de 5 ani".
Reclamanta apreciază că nr.OUG 42/2002, care prevede încetarea aplicabilității facilităților în derulare acordate conform Legii nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine putea avea efecte numai în cazul societăților comerciale care nu au întrunit și îndeplinit condițiile și respectiv cerințele de încadrare și menținerea sub Legea nr. 143/1999 și Hotărârea Guvernului nr. 599/2000 privind ajutorul de stat.
De asemenea reclamanta arată că a beneficiat de scutirea de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani de la începerea activității, respectiv pe perioada ianuarie 1998 - decembrie 2002, inițial ca o facilitate fiscală promovată de art. 14 lit. a din Legea nr. 35/1991 privind investițiile străine.
Începând cu 01.01.2000, potrivit art. 2 al.1 coroborat cu art. 2 al.4 și art. 3 al.1 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat înlesnirile acordate potrivit Legii nr. 35/1991 constituie schemă de ajutor de stat.
Punctul 10 litera e din Hotărârea Guvernului nr. 599/2000 pentru aprobarea procedurilor de raportare, monitorizare și informare în aplicarea Legi nr. 143/1999 privind ajutorul de stat stipulează în mod clar că: "durata schemei ajutorului de stat este cea prevăzută în actul normativ prin care este promovată schema de ajutor de stat", anume 5 ani de la începerea activității, conform art. 14 lit. a din Legea nr. 35/1991.
În ceea ce privește reclamanta, schema de ajutor de stat promovată prin Legea nr. 35/1991 și-a încheiat aplicabilitatea începând cu anul 2003, concluzie susținută și de art. 10 din acest act normativ. Faptul că facilitățile acordate prin Legea nr. 35/1991 constituie schemă de ajutor de stat este de necontestat. Conform punctului 22 al Hotărâri Guvernului nr. 599/2000 "activitatea de inventariere se finalizează prin realizarea unui raport de periodicitate anuală, întocmit de către Oficiul Concurenței până la data de 30 noiembrie a anului următor anului de raportare. cuprinzând ajutoarele de stat va face parte integrantă din raport".
Se mai susține că potrivit art. 11 alin 21din Legea nr. 544/2004, "în cazul suspendării, potrivit legii speciale,m a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. 1 (de șase luni) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la al. 2 (de 1 an)". În cauza sunt îndeplinite toate cerințele pentru aplicarea acestui text legal. Procedura de soluționare a contestației a fost suspendată conform Codului d e procedură fiscală, care are caracter de lege specială, termenul legal de soluționare fiind de mult expirat, concluzie pe deplin confirmată în urma rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în dosarul care a constituite temeiul suspendării prezentei cauze. Din moment ce a trecut mai mult de un an de la comunicarea decizie de impunere, instanța de contencios administrativ este abilitată să soluționeze cererea de anulare a acesteia, chiar în lipsa unei soluții pe cale administrativă.
Art. 11 al.21din Legea nr. 554/2004 a fost introdus întrucât suspendarea soluționării recursului grațios potrivit legii speciale ar putea avea drept consecință amânarea emiterii unei decizii privind soluționarea contestației până la un moment ulterior expirării termenului de 1 an de la comunicarea actului administrativ, generând astfel situația paradoxală și profund injustă în care o acțiune în justiție ar fi prematură, cât și tardivă în același timp.
Textul legal invocat reglementează tocmai ipoteza suspendării procedurii administrative prin legea specială și depășirea de către organul competent a termenului pentru finalizarea procedurii administrative, conferind în mod expres dreptul instanței de judecată de a anula actul contestat chiar în lipsa unei decizi privind soluționarea contestației, înlăturându-se astfel orice posibilitate de interpretare în conformitate cu care doar acest din urmă act poate fi atacat cu acțiune în contencios administrativ. Analizând legalitatea deciziei de impunere, reclamanta arată că motivul de nulitate a acestuia de la punctul 1 din acțiunea introductivă a fost confirmat cu putere de lucru judecat. Prin Decizia Civilă nr. 2242/02.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu nr- au fost anulate irevocabil decizia nr. 58501/2006 și decizia nr. 61381/2006 emise de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B, respectiv acelea prin care s-a dispus efectuarea unui nou control (urmarea căruia s-au emis decizia de impunere nr. 228/2006 și raportul de inspecție fiscală nr. -/2006).
Întrucât a fost emisă în urma unui control nelegal (caracter constata prin hotărâre judecătorească irevocabilă), conform principiului accesorium sequitur principale, decizia de impunere contestată este afectată de aceeași sancțiune, situație în care singura soluție posibilă este aceea de admitere a acțiunii.
Prin întâmpinare pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția prematurității acțiunii privitor la anularea actelor de impunere fiscală, pentru că nu s-a atacat decizia emisă în procedură prealabilă.
Examinând acțiunea pe excepția prematurității, în privința cererii de anulare a deciziei de impunere fiscală nr. 228/2006, împreună cu Raportul de inspecție fiscală nr. -/2006 și exonerarea societății de plata sumei de 25.082.270 lei, și pe fond în rest, se va respinge pentru că:
În privința solicitării de anulare a deciziei de impunere fiscală și a raportului de inspecție fiscală atacate, cu consecința exonerării reclamantei de plata impunerii fiscale în cuantum de 25.082.270 lei, art. 218 Cod procedură fiscală prevede că acțiunea în contencios administrativ poate fi introdusă numai împotriva deciziei emise de autoritatea fiscală în procedura prealabilă reglementată prin Codul d e procedură fiscală.
Cererea de față nu îndeplinește această cerință legală pentru că nu s-a atacat o asemenea decizie, astfel că se respinge pe excepția prematurității.
Privitor la cererea de constatare a faptului că organul fiscal nu și-a îndeplinit obligația de a emite în termen legal decizia privind soluționarea contestației, este nefondată, pentru că prin precizarea de acțiune se invocă dispoziții din Legea nr. 554/2004, care nu își are aplicabilitatea în materia procedurii prealabile fiscale, care are reglementare specială prin dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
De asemenea cererea nu este justificată nici pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, prin raportare la soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ, prevăzute de art. 18 al.1 din lege, atâta timp cât, urmare la constatarea nesoluționării în termen legal a unei cereri, nu s-a solicitat prin acțiune obligarea la emiterea actului administrativ, ceea ce constituie specificul acțiunii în contencios administrativ.
Trebuie remarcat de asemenea că, potrivit deciziei nr. 337/9.2008 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta a soluționat contestația reclamantei, anulând decizia de impunere nr. 228/2006, astfel că cererea analizată este și fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta - - T împotriva pârâtelor și Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, în nume propriu și prin
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 28.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - - - T, Calea, nr. 26
- pârâtei - Agenția Națională de Administrare Fiscală, B,-, sector 5
- pârâtei - Direcția generală a marilor contribuabili B,-, sector 5
Red./03.11.2008
Tehnored. /10.11.2008/5 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
