Alte cereri. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 279
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP M ÎN NUMELE TR.S împotriva sentinței nr.1536din 08 octombrie 2008, pronunțată de tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă DGFP M ÎN NUME TR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC,
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Intimatul reclamant arată că autoturismul a cărei taxă de primă înmatriculare a solicitat-o a fost achiziționat de la reprezentanță iar anul de fabricație fiind anul 2008.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1536 din 08 octombrie 2008, pronunțată de tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, anulată adresa nr.9975/13.05.2008 emisă de pârâta DGFP M și a fost obligată pârâta să dispună restituirea sumei de 443,0 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism achitată de reclamant cu talonul seria - 3A nr.- din 22.04.2008, precum și să plătească rata dobânzii legale de la data plății taxei și până la data restituirii efective a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4 lei.
Au fost respinse excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității cererii.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului instanța a constat că este neîntemeiată întrucât întreaga motivare făcută de pârâtă, vizează fondul pricinii și nu excepția de inadmisibilitate invocată în întâmpinare.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, în esență, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.90 paragraful I din Tratatul și a invocat practica Curții de Justiție Europene, care în cauzele reunite C - 290/05 și C - 333/05 a reiterat jurispridența în privința art.90
Potrivit art.90 din Tratatul - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
In consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
In privința reglementării interne, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343, prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 indice 1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 indice 1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța a apreciat că art.214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 443,0 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare, înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP M criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat eronat raportul dedus judecății precum și actele normative incidente în materia taxei auto pentru prima înmatriculare.
Recursul este fondat și va fi admis, reținându-se următoarele aspecte:
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Potrivit art.214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 "intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Reclamantul a achiziționat la 03. martie 2008 un autoturism nou marca CHEVROLET de la SC SA, autoturism care nu a mai fost înmatriculat în România
Situația de fapt rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamantă, fiind fabricat în anul 2008 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
În cazul plății taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 90 din Tratat, deoarece conform legislației naționale sunt supuse taxei de primă înmatriculare atât autovehiculele importate din alte țări membre al Comunității, cât și cele produse pe teritoriul României.
Astfel fiind în situația perceperii taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât greșit prima instanță a admis acțiunea.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază fondat recursul declarat de pârâtă, va modifica sentința și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP M ÎN NUMELE TR.S împotriva sentinței nr.1536 din 08 octombrie 2008, pronunțată de tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
SI 2 ex./27.01.2009
Jud. fond
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Carmen Ilie, Sanda Lungu
