Alte cereri. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 287/
Ședința publică din 26 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 61/ din 25 februarie 2008 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, răspunsul recurentului la excepția privind tardivitatea recursului, invocată din oficiu de instanță, cu duplicat pentru comunicare.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității introducerii cererii de recurs, excepție ridicată din oficiu la termenul din 21 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 61/CA/25.02.2008, Tribunalul Vaslui și-a declinat competența materială a soluționare a acțiunii reclamantului, în contradictor cu pârâta Primăria comunei Puiești, având ca obiect obligarea pârâtei la a-l pune în posesie cu suprafața de 0,55 ha. teren, în favoarea Judecătoriei Bîrlad.
A motivat instanța de fond că legea contenciosului administrativ are rolul de a apăra persoanele fizice și juridice împotriva actelor administrative nelegale ale autorităților publice, având caracter general, fără a se aplica însă atunci când prin legi speciale se prevede o procedură specială de control judiciar a actelor administrative.
Așa fiind, chiar dacă prin acțiunea sa reclamantul a invocat ca temei de drept Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, atât timp cât obiectul cererii acestuia nu-și are izvorul într-un raport de drept administrativ, competența materială de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, respectiv judecătoria în raza teritorială a căreia își are sediul pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând desființarea sa și trimiterea cauzei Tribunalului Vaslui pentru competentă soluționare a acțiunii sale.
Motivează reclamantul că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 554/2004, art.1 și 2, considerându-se vătămat prin anularea de Primăria Puiești, ca autoritate publică, a procesului-verbal nr.4079/14.09.2007 emis de intimată, prin care a fost pus în posesie cu suprafața de 0,55 ha. în fizic, proces-verbal care în mod abuziv a fost ulterior anulat unilateral de emitentă.
Curtea din oficiu a invocat excepția tardivității recursului formulat, raportat dispozițiilor art.158 al.(3) Cod procedură civilă, în care se prevede că "Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare", deși în dispozitivul sentinței 61/CA/2008 a Tribunalului Vaslui se prevede eronat că termenul ar curge "de la comunicare".
Prin concluziile depuse la dosar, recurentul solicită respingerea excepției, întrucât sentința civilă 236/89/25.02.2008 a fost redactată la 11.03.2008, și comunicată la 14.03.2008, iar în trei zile de la primirea acesteia a trimis tribunalului cererea de recurs de față - deci înăuntrul termenului de 5 zile de la comunicare prevăzut expres în dispozitiv -, așa încât solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei instanței de contencios administrativ pentru soluționarea cauzei în fond.
Curtea, verificând prioritar excepția dirimantă privitoare la tardivitatea recursului, constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, este reală susținerea recurentului privind încadrarea recursului său în termenul prevăzut în dispozitivul sentinței de fond, de 5 zile de la comunicarea hotărârii atacate, numai că eroarea instanței de fond nu-i poate profita recurentului, acesta neputând invoca necunoașterea legii în justificarea depășirii termenului procedural de 5 zile de la pronunțarea hotărârii de declinare a Tribunalului Vaslui.
Dar chiar și în eventualitatea în care s-ar fi trecut peste această excepție, Curtea reține că în mod corect, verificându-și din oficiu competența materială, raportat obiectului acțiunii, tribunalul a constatat că nu este competent a soluționa cauza în procedura specială a contenciosului administrativ evocat de reclamant, din moment ce legiuitorul a prevăzut o procedură specială de soluționare a cauzelor ce derivă din modul de aplicare a prevederilor Legii 18/1991 a fondului funciar, cu modificările ulterioare, cum este și speța de față, respectiv a instanțelor de drept comun.
Așa fiind, chiar dacă procesul-verbal de punere în posesie a reclamantului, sau actul de anulare a acestuia, se constituie ca un act administrativ de autoritate în sensul art.2 lit. c) din legea contenciosului administrativ, competența de soluționare a cauzelor derivând din pretinsa nelegalitate a acestora revine totuși instanței de drept comun, atât timp cât prin lege s-a instituit o derogare de la competența generală a instanțelor de contencios, în materia cenzurării legalității acestor acte administrative.
Întrucât însă, excepția invocată din oficiu de instanță primează, Curtea va proceda la respingerea ca tardivă a cererii de recurs promovată de reclamantul, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile 61/CA/2008 a Tribunalului Vaslui.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul introdus de împotriva sentinței nr.61/CA/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
02.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Violeta
