Alte cereri. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.291/CA
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI B prin PRIMAR, cu sediul în B,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.342 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - și, reprezentați de Sindicatul, cu sediul ales în T,- la Cartel, județul T, având ca obiect contestație dispoziție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimații-reclamanți prin reprezentant consilier juridic din cadrul Sindicatului, conform delegației nr. 49/11.05.2009, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța reține că în mod eronat s-a stabilit achitarea taxei judiciare de timbru în sarcina recurentului.
Consilier juridic arată că Sindicatul a fost parte la instanța de fond. Învederează instanței că nu are alte cereri dacă instanța opinează că acțiunea nu trebuie timbrată apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, consilier juridic, susține concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile nr. 342/2009 a Tribunalului Constanța ca fiind legală și temeinică pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, susținând în esență, că sumele de bani plătite cu titlu de drepturi speciale au fost acordate în temeiul legii și nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii personale a reclamantelor deoarece nu există faptă ilicită, prejudiciu și raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. De asemenea, primarul ca structură executivă conform Legii nr. 215/2001 duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local, astfel că în mod legal a fost executată HCL nr.6/2007, plătindu-se drepturile care ulterior au fost imputate prin dispoziții ale primarului. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 117/88/21 ianuarie 2009, Sindicatul B, în numele membrilor săi, funcționari publici, și -, a contestat dispozițiile de impunere nr. 1705 din 9 decembrie 2008, nr. 1707 din 9 decembrie 2008 și nr. 1709 din 9 decembrie 2008, emise de către Primarul Comunei B, județ T, solicitând anularea acestora ca nelegale și netemeinice.
In motivare, se arată că, la 20 noiembrie 2006, Primarul Comunei B, în calitate de angajator și Sindicatul au încheiat un acord/contract colectiv de muncă la nivel de instituție, pentru acordarea lunară a sumei de 200 lei, cu titlu de drepturi speciale pentru acoperirea parțială a cheltuielilor cu medicamentele, tratamente medicale, reducerea stressului și respectiv acordarea trimestrială a unor sume pentru achiziționarea unei ținute decente, acord ce a fost înregistrat la. T, sub nr. 149 din 27 noiembrie 2006, fără obiecțiuni, a fost aprobat prin B nr. 74/11 decembrie 2006, iar sumele au fost incluse în bugetul local pentru anul 2007.
Se mai susține că dispozițiile de impunere sunt nelegale și netemeinice pentru că temeiul acordării acestor drepturi funcționarilor publici îl constituie dispozițiile art. 1, raportat la art. 6 alin. 1, art. 40 alin. 2 lit. b și c din Codul Muncii, art. 103 din Legea nr. 188/1999, coroborat cu Legea nr. 319/2006, contractul colectiv de muncă negociat, legal încheiat și înregistrat ca lege a părților, neputând fi primită ingerința unor organe precum Curtea de Conturi sau Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care singura instituție ce verifică conformitatea cu legea a acestor contracte a dispus înregistrarea lor.
Se precizează, în continuare, și că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii procesuale a reclamanților deoarece nu există faptă ilicită, prejudiciu și raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
In drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 130/1996, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 319/2006, Codul Muncii, 2007-2010, nr. 833/2007, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
La data de 6 februarie 2009, Sindicatul B și-a completat cererea, solicitând și suspendarea executării dispozițiilor de imputație contestate, până la soluționarea irevocabilă a cererii principale, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința 342/03.03.2009 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea și a anulat dispozițiile numerele -/9 decembrie 2008 emise de către Primarul Comunei B, județ
A fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării dispozițiilor contestate, ca nefondat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantele sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu al Primăriei
Prin dispozițiile nr. 1705 din 9 decembrie 2008, nr. 1707 din 9 decembrie 2008 și nr. 1709 din 9 decembrie 2008, emise de Primarul Comunei B, județ T, în conformitate cu prevederile art. 84 lit. b, art. 85 alin.1 și 2 din Legea nr. 188/1999 și respectiv art. 11 din Legea nr. 554/2004, s-a decis imputarea sumei cuvenite de 4100 lei, reprezentând drepturi speciale acordate potrivit acordului/contractului colectiv de muncă în anul 2007, fiecăruia dintre reclamanți.
Prin nr. 74/11 decembrie 2006 Consiliului Local B s-a aprobat acordul/contractul colectiv de muncă, iar prin nr. 6/7 februarie 2007, drepturile speciale cuprinse în acest acord au fost incluse în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2007 al comunei B, județ
S-a apreciat că, din interpretarea dispozițiile art. 1 alin.1 și art. 12 din Legea 130/1996, rezultă că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate, clauzelor referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
De asemenea, din interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și ale art.82 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariaților mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În acest sens sunt și prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completează Legea nr.188/1995, care statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozițiile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În aceste condiții, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Dispozițiile art.30 din acordul colectiv de muncă se circumscriu noțiunii de "îmbunătățire a condițiilor la locul de muncă"ce este prevăzută de art.72 din Legea n5r.188/1995, părțile angajate în negociere căzând de acord cu privire la faptul că suplimentările în discuție sunt necesare dezvoltării condițiilor de muncă.
Convenția OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective impune prin art.5, ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție (art.1), iar negocierea să poate asupra fixării condițiilor de muncă și angajării, și/sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor.
Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor
Mai mult, obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât acesta a fost înregistrat și prin acest fapt a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii și art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1), nulitate care se constată de instanța competentă, la cererea părții interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Se prevede, de asemenea, faptul că, la momentul înregistrării, direcțiile generale teritoriale de muncă și protecție socială vor verifica dacă acestea conțin clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8, exercitând în acest mod controlul de legalitate și dacă constată negocierea unor clauze cu încălcarea art.8, cu obligația de a lua măsuri de intrare în legalitate, de a se înlătura din contract clauzele contrare legii (art.27 alin.2 coroborat cu art.28).
Reține instanța de fond că procedura descrisă nu a avut loc, ceea ce înseamnă că și-a dat avizul favorabil, moment în care contractul/acordul colectiv începe să-și producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făcea inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract/acord.
A fost respins însă, ca nefondat, capătul de cerere relativ la suspendarea executării dispozițiilor de imputare emise întrucât reclamanții nu au probat că respectivele dispoziții au și fost puse în aplicare, și că se realizează rețineri din salariul în baza acestora, pentru a se verifica îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazuri bine justificate și pagubă iminentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comuna B prin Primar criticând hotărârea atacată din prisma dispozițiilor art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă pentru următoarele motive:
Conform Acordului colectiv de muncă valabil pe anul 2007 s-au acordat funcționarilor publici din cadrul Primăriei Comunei următoarele drepturi:
- 1600lei persoană/an pentru asigurarea unei ținute decente și asigurarea unei imagini corespunzătoare a personalului în relațiile cu publicul;
- 200lei lună/persoană pentru menținerea sănătății și securității muncii.
În urma reanalizării acestor drepturi s-a apreciat că au fost acordate necuvenit astfel încât, prin dispozițiile emise de Primarul comunei B au fost imputate funcționarilor publici sumele reprezentând drepturi speciale acordate conform Acordului colectiv de muncă.
Aceste dispoziții de imputație sunt temeinice și legale întrucât Acordul colectiv de muncă valabil pentru anul 2007 cuprinde clauze care contravin dispozițiilor legale în vigoare pentru exercițiul financiar bugetar pe anul 2007.
Reclamantele nu aveau dreptul la sumele acordate întrucât, în calitate de angajate în cadrul Primăriei B, au beneficiat de toate drepturile ce derivă din prevederile legale privitoare la salarizarea funcționarilor publici.
Pentru intimatele reclamante, Sindicatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Se arată că Acordul de muncă a fost înregistrat la. T sub nr.149/27.11.2006 fără obiecțiuni, fiind îndeplinită singura procedură legală de verificare prealabilă prevăzută de Legea nr.130/1996, art.27-28.
Pe toată durata existenței contractului recurentul nu a solicitat instanței constatarea nulității clauzei prevăzută la art.16 iar prin 74/11.12.2006 Consiliul Local Baa probat acest Acord.
Bugetul local pentru anul 2007 în care au fost prevăzute sumele reprezentând drepturi speciale a fost aprobat prin 6/07.02.2006, hotărâre a cărei legalitate nu a fost contestată.
Analizând hotărârea atacată din prisma criticilor formulate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În baza Legii nr.188/1999, dar și în baza Legii nr.130/1996-referitoare la contractele colective de muncă - și a contractului colectiv de muncă la nivel național, a fost încheiat Acordul colectiv nr. 4778/20.11.2008 între Primăria B și Sindicatul salariaților din administrația locală
Acordul colectiv a fost înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Tulcea sub nr. 149/27.11.2006, fără a fi sesizate clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.130/1996.
Totodată, prin 74/2006 a fost aprobat acest acord, hotărâre ce nu a făcut obiectul controlului de legalitate astfel încât dispozițiile sale sunt aplicabile.
La capitolul IV din Acord se află inserate clauze referitoare la acordarea unui drept special de 200 lei lunar pentru "menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului" (art. 16 alin.3) și a unei sume de 400/200 lei pe trimestru pentru "o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează".
Potrivit principiului libertății contractuale prevăzute la art. 969 cod civil acordul colectiv produce efecte juridice în sensul că devine legea părților astfel că, executarea contractului colectiv de muncă devine obligatorie pentru părți. (art.243 din Legea 53/2003 si art. 30 din Legea 130/1996).
Așa cum a reținut și instanța de fond, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, potrivit art. 238 din Codul muncii cu care se completează Legea nr.188/1999, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
Mai mult potrivit art. 72 din Legea nr.188/1999: "autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă".
Prin urmare, raportând aceste dispoziții legale la dispozițiile acordului colectiv (art. 16) se reține că autoritatea publică și-a exprimat acordul pentru achitarea drepturilor speciale dar și obligația de a include în buget sumele necesare pentru plata acestor drepturi.
În aceste condiții nu poate fi reținută critica recurentei referitoare la nelegalitatea clauzelor acordului încheiat.
De altfel, recurenta nu a invocat nici un temei juridic care să atragă nelegalitatea clauzelor din acord, clauze pe care nu le-a contestat și le-a însușit prin semnarea acordului.
Faptul că reclamanților li s-au achitat salariile, sporul de vechime și celelalte drepturi bănești prevăzute de legea salarizării funcționarilor publici nu înseamnă că nu mai au dreptul la alte drepturi speciale, de care au beneficiat în anul 2006, în temeiul aceluiași acord colectiv care își produce efecte și în anul 2007.
Aceste sume nu au nici o legătură cu drepturile salariale datorate funcționarilor publici potrivit legii și la care se face referire prin motivele de recurs, neavând caracterul de drepturi salariale.
Prin urmare față de considerentele sus expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat menținând ca temeinică și legală sentința Tribunalului Tulcea.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în conformitate cu art. 274 Cod de procedură civilă, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulformulat în contencios administrativ de pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI B prin PRIMAR, cu sediul în B,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.342 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - și, reprezentați de Sindicatul, cu sediul ales în T,- la Cartel, județul T, având ca obiect contestație dispoziție.
Obligă recurentala plata către intimați a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2009.
Pt. președinte, - -, aflată în, semnează cf.art.261(2) Cod pr.civilă Președinte instanță | Judecător, - - | Pt. judecător, - -, aflată în, semnează cf.art.261(2) Cod pr.civilă Președinte instanță |
pt. grefier, - -, aflată în o, semnează cf. art.261(2) Cod pr.civ Prim grefier |
Jud.fond.
Red.dec.jud. /03.08.2009
2 exemplare
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
