Alte cereri. Sentința 299/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.299/CA
Ședința publică din 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - - domiciliat în T,-, -.B,.1,.18, jud.T, în contradictoriu cu pârâta - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - - cu sediul în B, Calea, nr.202, având ca obiect alte cereri LEGEA 9/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09 iulie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timpe pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 13 iulie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 22.04.2009 reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților () solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei a-i acorda suma de 301.921,41 lei reprezentând compensații bănești conform Legii nr.9/1998 pentru bunurile rămase în Bulgaria și prin punerea în executare a actului administrativ emis, decizia nr.254/2008 de validare a sumei, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 60.00 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că pârâta se află în mare întârziere în aplicarea în termen legal a Deciziei nr.254/2008 în sensul acordării sumei de 301.921,41 lei, 40% în anul 2008, respectiv 120.768,56 lei și diferența în anul 2009, sumă ce a fost validată.
Astfel, în baza Legii nr.9/1998 a depus cererea sa la Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, la data de 19.06.1998.
Urmare a acesteia s-a emis Hotărârea nr.69/25.07.2001 pentru suma de 339.997,179 ROL, pe care a contestat-
Prin Ordinul de invalidare nr.1874/2005 Cancelaria Primului Ministru a dat recomandări privind calcularea valorii compensațiilor.
Comisia Județeană Tae mis o nouă hotărâre, hotărârea nr.967/09.06.2005, în care valoarea compensațiilor era de 3.012.914.150 ROL.
După alți doi ani și nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr.9/1998 Cancelaria Primului Ministru a dat Ordinul de validare nr.2117/18.04.2007 pentru suma de 201.139,26 lei (deci cu mai puțin de 100.000 lei față de suma prevăzută în Hotărârea nr.967/09.06.2005 a Comisiei Județene T și fără a ține seama de recomandările date în calcularea compensațiilor.
Ordinul l-a atacat, chemând în judecată (care a preluat activitatea Cancelariei Primului Ministru), Tribunalul Tulcea prin sentința civilă nr.1339/09.08.2007 admițând contestația sa și dispunând anularea în parte a Ordinului nr.2117/18.04.2007 numai în ce privește cuantumul compensației bănești, în sensul că s-a reținut cuantumul din Hotărârea nr.967/09.06.2005, validată pentru suma de 301.291,41 lei.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.487/CA/07.11.2007 a respins recursul, care a emis Decizia nr.254/25.02.2008 de validare a Hotărârii nr.967/09.06.2005 a Comisiei Județene T și a dispus plata de compensații în cuantum de 301.921,41 lei către reclamant.
De la data emiterii acestei decizii a așteptat până la finele anului 2008 virarea primei tranșe de bani, după care a trimis mai multe petiții adresate pârâtei (la 19.01.2009, 04.03.2009, 16.03.2009, 14.04.2009) și Primului Ministru și pe care le consideră procedura prealabilă sesizării instanței.
La data de 09.02.2009 cu nr.15 D/1277 a primit răspuns de la Secretariatul General al Guvernului în care se cerea să respecte legea, iar la data de 09.03.2002 (la 49 zile de la prima petiție, - 19 zile întârziere) a primit cu nr.2137 și 2526 de la. răspunsuri care dovedesc necunoașterea dosarului și nu justifică întârzierile în punerea în executare a Deciziei nr.254/25.02.2008 prin care s-au dispus compensații bănești de 301.921,41 lei, Statul Român având obligația de a plăti despăgubiri încă din 1953.
Se mai arată că, având în vedere întârzierile în punerea în executare a Deciziei nr.254/25.02.2008 s-au adus prejudicii materiale și morale prin lipsirea sa de activul patrimonial de o sporire care ar fi intervenit dacă dispune de acești bani și prin restrângerea posibilităților materiale și spirituale, fiind supus și unui stres permanent, determinat de o stare de așteptare a unei reparații, la care conform legii, este îndreptățit având și vârsta de 75 de ani.
Prin cererea din 19.06.2009 reclamantul arată că renunță la capătul de cerere privind acordarea de compensații materiale și solicită obligarea pârâtei să-i achite suma de 301.921,41 lei reprezentând compensații bănești pentru bunurile rămase în Bulgaria, conform Legii nr.9/1998, nr.HG753/1998, Deciziei nr.487/CA/07.11.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA rămasă definitivă și irevocabilă, Deciziei de validare nr.254/25.02.2008 și daune morale în valoare de 40.000 lei.
În drept reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 21 (1), art. 52(1) din Constituția României, art. 1(1) și următoarele din Legea nr.554/2004 și Legea nr.9/1998.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar hotărârea nr.69/25.07.2001 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.9/1998 T, Ordinul de invalidare nr.1874/2005, hotărârea nr.967/09.06.2005 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.9/1998 T, Ordinul de validare nr.2117/18.04.2007, sentința civilă nr.1399/09.08.2007 a Tribunalului Tulcea, decizia civilă nr.487/CA/07.11.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA, Decizia nr.254/25.02.2008 a și petițiile adresate pârâtei și Primului Ministru al României cu care face dovada procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, ca și răspunsul Secretariatului General al Guvernului și ale
Prin întâmpinare pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, aceasta fiind netemeinică.
Astfel, în raport de hotărârile și ordinele emise în ce-l privește pe reclamant, s-au acordat acestuia compensații bănești de 301.921,41 lei și așa cum este menționat în comunicarea transmisă către acesta, conform art. 38 alin. 5 din nr.HG753/1998 compensațiile se vor acorda în două tranșe.
Având în vedere că potrivit art. 5 din nr.HG286/2004 compensațiile se achită beneficiarilor "în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Consecința este aceea că dreptul reclamantului la plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr.254/25.02.2008 emisă de este afectat de o condiție, realizarea acesteia, respectiv reacordarea unor sume pentru plata despăgubirilor, conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 38 alin. 5 din nr.HG753/1998 cu modificările și completările ulterioare.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea de daune materiale și morale, consideră solicitarea neîntemeiată având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului creat, nefiind aplicabile dispozițiile art. 998 și următoarele din Codul civil.
Acțiunea este întemeiată în parte și va fi admisă.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr.554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată"
Potrivit art. 2 alin. 2 din lege "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
Potrivit art.2 (1) lit. "i" din Legea nr.554/2004, "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații - "refuz nejustificat de a soluționa o cerere" - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
De asemenea, potrivit art. 18 alin.3 din Legea nr.554/2004, "În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".
În cauză, în raport de situația de fapt, din care rezultă că o cerere formulată de reclamant la data de 19.06.1998 în baza Legii nr.9/1998 i s-a dat o rezolvare favorabilă, în sensul susținerilor inițiale ale acestuia și având în vedere actele depuse încă de la început pentru dovedirea solicitării, la data de 07.11.2007 când recursul pârâtei a fost respins și s-a stabilit irevocabil valoarea compensațiilor, se constată că, nelegal pârâta nu a procedat la punerea în executare a Deciziei nr.254/25.02.2008 de validare a Hotărârii nr.967/09.06.2005 a Comisiei Județene T și prin care s-a dispus plata de compensații bănești în cuantum de 301.921,41 lei către reclamant.
Prin urmare, în temeiul art. 1 alin. 1, art.2 alin. 2 și 2 alin. 1 lit. "i" cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei prevăzută în respectivul act administrativ (Decizia nr.254/25.02.2008 a ) va fi admisă.
Instanța mai constată că, de asemenea, dreptul reclamantului de primi compensațiile bănești reglementate prin Legea nr.9/1998 și solicitate încă din luna iunie 1998, mai fost încălcat prin neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, urmată de actul administrativ emis în aplicarea acesteia și acesta neexecutat, prin urmare, acesta suferind un prejudiciu moral, datorită frustrării provocate de neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa, prejudiciul respectiv nefiind suficient compensat prin constatarea încălcării.
În aceste împrejurări, având în vedere întregul material probator, instanța consideră că din suma solicitată ca daune morale, respectiv suma de 40.000 lei, suma de 10.000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul moral al reclamantului, mai sus expusă, sumă la plata căreia urmează, în temeiul art.18(3) din Legea nr.555/2004 să fie obligată pârâta.
Susținerile din apărare conform cărora termenul prevăzut de art. 38 alin.5 din HG nr. 753/1998 este prelungit întrucât sumele vor fi plătite "în limita sumelor aprobate anual cu această destinație", vor fi înlăturate întrucât dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu reglementează nicio condiție în aplicarea acestora, Statul Român fiind răspunzător pentru toate consecințele neaplicării întocmai a legilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul - - domiciliat în T,-, -.B,.1,.18, jud.T, în contradictoriu cu pârâta - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, Calea, nr.202.
Obligă pârâta la plata sumei de 301.921,41 lei reprezentând compensații bănești către reclamant.
Obligă pârâta la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
24.07.2009
Dact.gref.
4 ex/27.07.2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
