Alte cereri. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.300/CA
Ședința publică de la 26 mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de chemata în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatar ales Direcția Generală a Finanțelor Publice T cu sediul în Municipiul T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 200 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul ales în T,-, -.2,.K,.3, județul T, intimații-pârâți PENITENCIARUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2 și intimații - chemați în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B-, sector 5, având ca obiect alte cereri primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp..242 alin.2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 200/25.01.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă cererea reclamanților și formulată în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL TULCEA, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, fiind obligați pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2004, 2005, 2006, luându-se act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că a fost investită cu cererea reclamanților prin care aceștia au solicitat să fie obligați pârâții la plata primelor de vacanță cuvenite pentru perioada octombrie 2004 - decembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
A apreciat instanța de fond că cererea are un caracter întemeiat, întrucât reclamanții au calitatea de funcționari publici, aflați în raporturi de serviciu cu PENITENCIARUL TULCEA din septembrie 2004 și până în prezent, raporturi guvernate de Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Potrivit art. 33 al. 2 din Legea 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art. 34 al.2 din Legea 188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv pentru o serie de acte normative.
Astfel, prin art. 3 al. 1 din OUG33/2001 în vigoare din 2 martie 2001 aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002, prin art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art. 10 al. 3 din Legea 631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2003, prin art. 9 al. 7 din Legea nr.507/2003, în vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 în vigoare din 1 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2005.
Însă, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care sunt prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, arătând că în mod greșit a interpretat instanța de fond dispozițiile art. 35 din Legea nr. 500/2002, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor este doar depozitarul informației generale asupra veniturilor țării, iar decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparține Guvernului și, în ultimă instanță, Parlamentului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă. Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, instanța reține caracterul său întemeiat pentru următoarele considerente:
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție de către pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor reprezentând primele de vacanță aferente anilor 2004 - 2006.
Conform art. 35 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu.
Prin urmare, nu poate exista o corelație și o obligație directă între beneficiarul final al sumelor bugetare și administratorul bugetului de stat, întrucât suplimentarea bugetului ordonatorului principal de credite nu se realizează prin simpla solicitare a salariaților, ci în urma evaluării impactului financiar și pe baza exclusivă a unui proiect întocmit al ordonatorilor principali de credite ( în speță, Ministrul Justiției ).
Cum în contextul dat de art. 4 din HG nr. 83/2005 Ministerul Justiției fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, precum și a instituțiilor aflate sub autoritatea sa, ca ordonator principal de credite, se va reține că cererea de chemare în garanție, fondată pe o prezumtivă obligație directă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor de a suplimenta bugetul Administrației Naționale a Penitenciarelor, a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 304 pct.9, raportat la dispozițiile art. 312 Cod proc. civilă, instanța va admite recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, respingând în consecință cererea reclamanților de obligare a chematei în garanție să sigure fondurile necesare plății sumelor cuvenite cu titlul de prime de vacanță pe perioada 2004 -2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite recursul declarat în contencios administrativ de chemata în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatar ales Direcția Generală a Finanțelor Publice T cu sediul în Municipiul T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 200 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul ales în T,-, -.2,.K,.3, județul T, intimații-pârâți PENITENCIARUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2 și intimații - chemați în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B-, sector 5.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu intimata - chemată în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru grefier - -,
Conf.art.261 alin.2 Cod pr.civilă
Semnează Grefier șef:
Jud.fond:,
Tehnored.jud.-/4 ex./26.06.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
