Alte cereri. Decizia 304/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 304/CA/2008
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1996/CA/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Față de absența motivată a doamnei judecător din complet, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 17.03.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns mandatarul ales al reclamantei recurente, avocat, lipsă fiind reclamanta și pârâtul intimat Inspectoratul de Politie al Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că reclamanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, următoarele înscrisuri: sentința penală nr.873/2007 a Judecătoriei Deva, plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva vizând eliberarea unei dovezi de circulație cu valabilitate până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești privind soluționarea cauzei penale, rezoluția nr.903/II/2/2006 a Parchetului de pe lână Tribunalul Hunedoara de respingere a cererii petentei ca fiind de competența instanței judecătorești, cererea petentei cu nr. de înregistrare -/18 10 2006 adresată Serviciului de Poliție Rutiere pentru eliberarea unei dovezi provizorii de circulație, răspunsul IPJ H-Serviciul Poliției Rutiere din data de 20.10.2007, la adresa nr.-/18 10 2006 petentei, cererea petentei cu numărul de înregistrare -/27 06 2007 adresată IPJ HU/nedoara-Serviciul Poliției Rutiere pentru eliberarea unei dovezi provizorii de circulație.
Din partea pârâtului-intimat s-a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în vedere mandatarului reclamantei să precizeze dacă s-a soluționat cauza penală.
Mandatarul reclamantei precizează că, cauza penală nu s-a soluționat, s-a respins apelul declarat de recurenta și s-a declarat recurs la Curtea de Apel Alba -
Instanța pune în vedere mandatarului reclamantei recurente să precizeze articolul din legea contenciosului, pe care se întemeiază acțiunea.
Mandatarul reclamantei-recurente precizează că acțiunea să întemeiază în baza art.1 din Legea 554/2004. care prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. De asemenea s-au încălcat prevederile art.98 lit. c din Codul rutier și cele ale Hotărârii de Guvern care a aprobat codul rutier.
Totodată, precizează că eliberarea unei dovezi de circulație nu dă dreptul la libera circulație în spațiul European; prin adresa emisă de H s-a respins cererea reclamantei de prelungirea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere.
De asemenea învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra excepției de necompetentă materială a instanței de fond și asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției pentru motivele expuse.
În ce privește recursul solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1996/CA/2007, fiind incidente dispozițiile art. 303 pct.9 raportat la 3041Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței atacate întrucât este netemeinică și nelegală și, în consecință admiterea acțiunii în sensul de a se dispune H să restituie de conducere până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești privind soluționarea cauzei penale.
Mai arată că măsura reținerii permisului de conducere al reclamantei este una abuzivă; încălcarea unei reguli de circulație trebuie constatată prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, prin care se stabilește ce reguli de circulație au fost încălcare, precum și vinovăția autorului accidentului.
Totodată, interdicția nu poate fi aplicată întrucât contravine prevederilor constituționale privitoare la prezumția de nevinovăție conținute de art.23 alin.1 din Constituție, totodată contravine dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului ratificată de România cât și art.5 din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul reclamantei mai precizează că. Constituția României prevede că, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazului în care legile sau reglementările interne conțin dispoziții mai favorabile.
Mai arată că, în subsidiar a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei dovezi de circulație provizorii cu drept de conducere; chiar dacă s-ar elibera o astfel de adeverință, reclamantei îi este restricționat dreptul la libera circulație în afara teritoriului României.
În cauză nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.2723/97/19.07.2007 reclamanta a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului H solicitând obligarea pârâtului la eliberarea permisului de conducere până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești privind soluționarea cauzei penale care formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Deva iar în subsidiar obligarea pârâtului să-i elibereze reclamantei o adeverință de circulație provizorie cu drept de conducere.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost implicată într-un accident de circulație și ca urmare i-a fost reținut permisul de conducere însă raportat la prevederile constituționale privitoare la prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare persoana este considerată nevinovată astfel că măsura reținerii permisului de conducere este abuzivă și încalcă prezumția de nevinovăție prevăzută de art.6 pct.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și articolul 23 alin.8 din Constituția României.
Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința nr.1996/CA/14.11.2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta în data de 14.05.2005 a fost implicată într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a minorului și ca urmare reclamantei i s-a reținut permisul de conducere și a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 3 Cod penal fiind condamnată prin sentința penală nr.873/2007 pronunțată de Judecătoria Deva la 10 luni închisoare cu aplicarea art. 81 și 82 Cod penal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.219 alin.2 din HG nr.1391/2006 restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta la cererea titularului în baza rezoluției sau după caz a ordonanței procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală și încetarea urmăririi penale în baza unei hotărâri judecătorești definitive astfel că în baza acestor prevederi legale restituirea permisului de conducere este atributul exclusiv al șefului serviciului poliției rutiere care poate dispune restituirea permisului de conducere în condițiile arătate.
În speță, șeful poliției rutiere nu a emis o decizie de restituire sau de respingere a cererii titularului de restituire a permisului, pentru ca persoana vătămată să se adreseze instanței de contencios administrativ în condițiile prevăzute de legea nr.554/2004 și mai mult reclamanta nu a dovedit refuzul de soluționare și nici nu solicitat obligarea șefului serviciului poliției rutiere la emiterea deciziei care să permită ulterior cenzurarea de către instanța de contencios administrativ astfel că dispunerea direct de către instanța de contencios administrativ a restituirii permisului de conducere ar însemna o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Pe de altă parte, a mai reținut prima instanță și în ipoteza în care s-ar face abstracție de dispozițiile legale arătate, restituirea permisului de conducere se poate dispune doar în condițiile art.219 alin.2 din HG nr.1391/2006 condiții ce nu sunt îndeplinite în cauză ținând seama că prin hotărâre judecătorească chiar nedefinitivă nu s-a dispus achitarea reclamantei inculpată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât reclamanta s-a adresat în data de 18.10.2006 cu cerere de restituire a permisului cerere respinsă prin Dispoziția nr.-/20.10.2006 emisă de Șeful poliției rutiere H cu toate că anterior dovada provizorie cu drept de conducere i-a fost prelungită de două ori și între timp nu apăruseră elemente care să contureze încălcarea vreunei reguli de circulație iar expertiza tehnică a stabilit lipsa culpei în producerea evenimentului rutier.
Pe fondul cauzei reclamanta arată că în baza prevederilor art.23 alin.1 din Constituția României și art.6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie considerată nevinovată nefiind condamnată definitiv astfel că măsura luată de către organele de cercetare penală privind reținerea permisului de conducere este una abuzivă.
În drept invocă prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, art. 6 pct.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin legea nr. 30/1991, art.20 și 23 alin.8 din Constituția României, art.5 ind.2 Cod procedură penală, art.111 alin.4-7 și art.114 alin.1 lit.a din OUG nr.195/2002 și prevederile legii nr.554/2004.
Recursul a fost timbrat cu 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâtul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului H nu a depus întâmpinare.
La termenul din 25 februarie 2008 instanța a pus în discuție competența soluționării cauzei în primă instanță față de împrejurarea că măsura reținerii permisului de conducere s-a dispus ca sancțiune contravențională.
Din adresa nr. -/14.03.2008 trimisă de pârât rezultă însă că măsura reținerii permisului de conducere și eliberarea unei dovezi fără drept de circulație a fost luată pe cale administrativă conform prevederilor art.111 alin.4 din OUG nr.195/2002.
Ca urmare măsura reținerii permisului de conducere al reclamantei nefiind dispusă ca sancțiune contravențională competența soluționării cauzei revine instanței de contencios administrativ conform prevederilor art. 111 alin.7 din OUG nr.195/2002.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și actele dosarului se constată că este nefondat urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
În data de 14 mai 2005 reclamanta conducând autoturismul marca 1310 cu nr. - pe raza localității a fost implicată într-un accident de circulație.
Prin rechizitoriul nr.1130/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva reclamanta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Prin sentința penală nr.873/6.07.2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr- reclamanta a fost condamnată la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 81 și 82 Cod penal și obligată la plata despăgubirilor civile.
Această sentință nu este definitivă în cauză fiind declarat apel și apoi recurs, dosarul de recurs având termen de judecată la 5 mai 2008.
Cu ocazia cercetării evenimentului rutier din 14 mai 2005 poliția rutieră ia reținut reclamantei permisul de conducere eliberându-i o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație conform prevederilor art. 111 alin.4 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit dispozițiilor art. 219 alin.2 din HG nr.1391/2006 Regulamentul de Aplicare a OUG nr.195/2002 restituirea permisului de conducere se dispune de către Șeful Serviciului poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta la cererea titularului iar potrivit dispozițiilor art.111 alin.7 din OUG nr.195 decizia Șefului poliției rutiere privind prelungirea dreptului de circulație poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă de către orice persoană interesată.
Din aceste prevederi legale rezultă că titularul permisului de conducere trebuie să se adreseze șefului Serviciului poliției rutiere pentru restituirea permisului sau prelungirea dreptului de circulație apoi decizia emisă poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.
În cauză, se constată că reclamanta nu s-a adresat șefului serviciului poliției rutiere H pentru restituirea permisului de conducere depunând doar cerere de eliberare a dovezii provizorii de circulație în data de 27.06.2007 însă nu a așteptat trecerea termenului de 30 zile pentru primirea răspunsului și a înregistrat acțiunea în contencios administrativ în data de 18 iulie 2007.
La cererea de eliberare a dovezii provizorii de circulație înregistrată sub nr. 415 440/18.10.2006 reclamanta a primit de la Inspectoratul de Poliție al Județului H-Serviciul Poliției Rutiere răspuns nefavorabil în data de 20.10.2006 însă împotriva acestei decizii nu a depus acțiune în contencios administrativ în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel că nici nu invocat-o prin acțiunea înregistrată în data de 18.07.2007.
Așa fiind, întrucât în cauză nu este atacată decizia șefului Serviciului Poliției Rutiere privind respingerea cererii de restituire a permisului de conducere sau de eliberare a dovezii provizorii de circulație în mod corect prima instanță a respins acțiunea conform prevederilor art. 109 alin.2 Cod procedură civilă.
Deși prima instanță a invocat și reținut excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa deciziei administrative a șefului poliției rutiere a examinat parțial și fondul cauzei examinare care este de prisos față de prevederile art. 137 Cod procedură civilă. Ca urmare, examinarea motivului de recurs privind fondul cauzei nu se mai impune având în vedere prevederile art. 137 Cod procedură civilă.
Așa fiind, și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței instanța constată sentința atacată ca fiind legală, sub aspectul respingerii acțiunii pe excepție nefiind incidente prevederile art. 304 și 3041Cod procedură civilă astfel că în temeiul art.312 alin.1 din același cod recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1996/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./ex.2/29 04 2008
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Iosif Morcan, Elisabeta Lazăr
