Alte cereri. Decizia 307/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 307/CA
Ședința publică de la 09 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V în contradictoriu cu intimata, având ca obiect alte cereri - recurs împotriva sentinței nr.7/CA/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța pune în vedere reprezentantului recurentului să pună concluzii cu privire la excepția pusă în discuție, cu privire la competența tribunalului dea soluționa acțiunea în primă instanță, raportat la dispozițiile art.101 punctul 5 din nr.OUG194/2002.
Consilier juridic, pentru recurent, solicită admiterea excepției întrucât prin cererea de chemare în judecată, intimata a solicitat anularea deciziei de refuz al intrării în România și nu anularea măsurii interzicerii intrării în România care este și actualmente în vigoare. Măsura interzicerii intrării în România a stat la baza instituirii consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat, conform dispozițiilor art.101 alin.3 din OUG194/2002.
Instanța de fond a creat o confuzie între cele două noțiuni "dispoziția privind nepermiterea intrării în România" și "măsura interzicerii intrării în România".
În consecință, instanța de fond ar fi trebuit să pună în vedere intimatei să atace măsura interzicerii intrării în România.
De asemenea, dacă instanța va admite această excepție, solicită și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 7/CA/14 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui s-a dispus:
Admite acțiunea formulată de petenta cu domiciliul ales la sediul Av. & din B, str. -, nr. 59, județul B, în contradictoriu cu pârâta V, cu sediul în H,-, județul V și în consecință:
Dispune anularea actului administrativ de "refuz al intrării în România" emis de Punctul de trecere a frontierei, la data de 6.11.2007, privind pe petenta.
Obligă pârâta să plătească petentei suma de 2.100 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâta Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât a interpretat greșit cele două noțiuni, respectiv: "dispoziția privind nepermiterea intrării în România" și " măsura interzicerii intrării în România", solicitând din România "dispoziția privind nepermiterea intrării", reglementată de art. 8 din nr.OUG 194/2002, în loc de "măsura interzicerii intrării în România", reglementată de art. 101 alin. 2 din OUG 194/2002. Ori, măsura interzicerii intrării în România luată de a stat la baza instituirii consumului nominal la punctele de frontieră, conform art. 101 alin. 3 din actul normativ sus-menționat, ceea ce a condus la luarea deciziei de refuz a intrării în România de către.
Motivează recurenta că existența confuziei primei instanțe între noțiunile de "dispoziție privind nepermiterea intrării în România " și cea privind "măsura interzicerii intrării în România", rezultă din chiar considerentele sentinței, în care face vorbire despre "decizia de interzicere a intrării reclamantei", deși prin adresa -/14 decembrie 2007 aceeași instanță solicită - ului să-i comunice "dispoziția privind nepermiterea intrării în România" privind pe reclamantă.
Conform art. 13 alin. 2 al Regulamentului nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui Cod Comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulații ale persoanelor peste frontiere (Codul ), "Refuzul intrării" este de competența autorității naționale, care este obligată să emită o decizie argumentată, în forma standard prevăzută de legea internă, respectiv OUG1056/2007 privind frontiera de stat a României și care se va înmâna cetățeanului statului terț, cu scopul probării deciziei de refuzare a intrării prin intermediul formularului, condiție respectată în speță, conform actelor de la dosar.
Astfel, intimatei născute în Republica M, posesoare a pașaportului simplu moldovenesc seria A nr. -, i s-a refuzat intrarea în România, motivat de faptul că aceasta figura în sistemul de informare național privind circulația persoanelor și bunurilor peste frontieră, reglementată de art. 48 din nr.OUG 105/2001, în consemn (nu se permite intrarea) reglementată prin art. 24 și 25 lit. b din HG445/2002, conform dovezilor de la dosar.
Așa fiind, personalul cu atribuții de control de la, din cadrul V, nu i-a permis intrarea în România, conform art. 8 alin. 1 lit. a din UG. 199/2002 privind regimul străinilor în România, coroborat cu art. 13 din Regulamentul 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului sus-evocate, acest refuz de a-i permite intrarea în România fiind tocmai consecința faptului că împotriva intimatei fusese instituită măsura interzicerii intrării în România de către, prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei, în condițiile art. 101 alin. 2 din nr.OUG 194/2002.
Solicită, așadar, admiterea recursului și modificarea hotărârii de fond, conform art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, în sensul respingerii acțiuni reclamantei și a menținerii actului administrativ de "refuz al intrării în România", emis de la 6 noiembrie 2007, având în vedere că anularea actului administrativ de refuz al intrării în România nu poate avea drept consecință anularea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei, cât timp împotriva sa este instituită măsura interzicerii intrării în România.
La primul termen de judecată, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția de necompetență a tribunalului în soluționarea ca primă instanță a cauzei, raportat dispozițiilor art. 101 pct. 5 din nr.OUG 194/2002.
Soluționând prioritar această excepție dirimantă, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele de mai jos.
Astfel, obiectul acțiunii introductive îl constituie cererea reclamantei de anulare a deciziei de refuz intrării în România, emisă de la 6 noiembrie 2007, conform nr.OUG 194/2002, privind regimul străinilor în România, motivat de faptul că " Este o persoană care a fost dată în consemn în scopul refuzării intrării".
Prima instanță a procedat la respingerea excepției de necompetență a tribunalului invocată de pârâtă și la judecata în fond, motivat de faptul că obiectul cauzei nu îl constituia o decizie a Oficiului Român de sau Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, concomitent cu emiterea unei decizii de returnare, prin care să se interzică reclamantei intrarea în România pe o perioadă determinată, ci actul administrativ al Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră V, privind refuzul de intrare în țară.
Ori prin această abordare prima instanță realizează o confuzie tratând în mod separat cauza măsurii de interzicere a intrării în România a reclamantei, aplicată de prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei în baza art. 101 alin. 2 din nr.OUG 194/2002, și consecința practică a acestei măsuri, caracterizată în decizia de refuz a intrării în România emisă de Punctul de Trecere a Frontierei, la 6 noiembrie 2007.
Cum cele două etape nu pot fi însă tratate în mod separat, rezultă că în cauză își găseau incidența dispozițiile procedurale privitoare la competența instanțelor de control administrativ inserate în cuprinsul art. 101 alin. 5 OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, respectiv "Curtea de Apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură", pentru toate actele emise de organele administrative competente cu scopul punerii în aplicare a măsurii de "interzicere a întăririi în România", aplicată reclamantei".
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă va proceda la admiterea recursului promovat de pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră V, cu consecința casării sentinței civile 7/CA/2008 a Tribunalului Vaslui, și trimiterea cauzei Curții de Apel Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE
Admite recursul introdus de pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră V împotriva sentinței civile nr. 7/CA din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite dosarul cauzei Curții de Apel Iași, în vederea soluționării acțiunii în anulare ca fiind instanță în materia contenciosului administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex. /23.06.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
