Alte cereri. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A P
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 31
Ședința publică din data de 4 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul domiciliat în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr. pronunțată de, în contradictoriu cu intimatul reclamantPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTIcu sediul în P, Județul P și intimații pârâți domiciliat în Germania, domiciliat în Germania, domiciliat în Germania, str. - 12, 96155 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, Câmpia, nr.4, -,.3, sector 3, domiciliat în B, com. Sector 1, Șoseaua cel M, nr. 1-3,. 6,. 268, domiciliat în B, nr. 118, Județul B,-domiciliată în B,. 2.. 4, Județul,domiciliat în, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - pârât, reprezentat de avocat din Baroul București și intimatul pârât prin procurator, lipsind intimatul-reclamant Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimații-pârâți, și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură din partea intimatului reclamant Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești întâmpinare.
Intimatul pârât prin procurator depune la dosar cerere completatoare a întâmpinarii.
Avocat pentru apelatul pârât depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 702 lei conform chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 5 lei.
Curtea, comunică apăpratorului apelantului pârât, copie de pe întâmpinările formulate de intimatul reclamant Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul pârât.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, iar Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru apelatul pârât, arată că în mod greșit Tribunalul Buzău
soluționat cauza ca instanță de fond, întrucât obiectul cauzei este anularea celor două înscrisuri, dreptul subiectiv are continut patrimonial, iar valoarea menționată în înscrisuri nu depășete un miliard, instanța competență să soluționeze acest litigiu în fond este Judecătoria Buzău.
Invederează că prin decizia nr. 32/9.06.2008 a ICCJ, publicată în 830/10.12.2008, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general de pe lânga ICCJ, dispozitiilr art. 1, pct. 1, art. 2 pct. 1,lit. a și b și art. 282/1 al. 1 civ. se interpreteaza în sensul determinării competentei materiale de soluționare în primă instanță, a litigiilor evaluabile în bani, având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial.
Solicită admiterea apelului, anularea sentintei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoria Buzău.
In subsidiar, solicită admiterea apelului, modificarea sentintei și pe fond respingerea acțiunii. Precizează că apelantul a fost cumpărător de buna credință, a achitat pretul solciitat de vânzători, contractantul s-a prezentat cu o procura prin care era mandat să-i reprezinte pe ceilalți asociați, iar in baza acestui contract lichidatorul încheiat la data de 4.08.2005 procesul verbal de atribuire. Astfel, instimatul nua făcut dovada că actele atacate sunt lovite de nulitate absolută, apelantului nu i se poate reproșa nimic, actele fiind perfect valabile.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Intimatul pârât prin procurator arată că în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului B solicită a fi respinsă, deoarece prezentul dosar s-a aflat pe rolul Judecătoriei B, iar prin sentinta 150/15.01.2008 s-a constantat de instanța de apel - Tribunalul Buzău, că pentru soluționarea pe fond era competent Tribunalul Buzău, iar din practicaua deciziei nr 511 de la fila 49 dosar fond, reiese că apărătorul apelantului a solicitat admiterea excepției și trimiterea cauzei la Tribunalul B ca prima instanță.
Precizează că actul adițional la contractul de concesiune 2253/1997 nu este evaluabil în bani.
Cu privire la fondul apelului, arată că motivele sunt nefondate, întrucât contractul de vânzare cumpărare nu a fost incheiat in forma autentica dfe notar, ci printr-un birou notarial, iar procura depusa la dosar reprezintă o traducere realizată la un birou de traduceri în germania, nefiind depusă în original, pentru a puatea fi dovedită dorința expresă a intimatul pârât pentru înstrăinarea imobilului.
Solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, potrivit susținerilor din întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr- din 13.07.2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în aplicarea dispozițiilor art.245 alin. 1 lit.c1) din Codul d e procedură penală să se dispună anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între și, redactat și înregistrat sub nr. 2 din 2.08.2005 de avocat, precum și a actului adițional nr.4673 din 4.09.2003 la contractul nr.2253 din 15.08.1997 autentificat de notar prin încheierea de legalizare de semnătură nr.6293 din 4.09.2003, conform ordonanței nr.173/P/2007 din 26.06.2007.
Prin sentința nr.150 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buzăus -a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta și s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în contradictor cu pârâții, și, dispunându-se anularea contractului de vânzare - cumpărare înregistrat sub nr.2/3.08.2005 în registrul actelor certificate de avocat, încheiat la sediul Cabinet de Avocat, precum și a actului adițional nr.4673/4.09.2003 la contractul nr.2253/15.08.1997 autentificat prin încheierea de legalizare de semnătură nr.6293/4.09.2003 a Biroului Notarial Individual.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a reținut faptul că prin ordonanța nr.173/P/2007 din 26.06.2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și, cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ de câte 1000 lei amendă de fiecare, precum și disjungerea cercetărilor față de învinuiții, și și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Se reține prin hotărâre că potrivit considerentelor ordonanței, în calitate de avocat în Baroul Buzău, a redactat și înregistrat la data de 3.08.2005, la sediul cabinetului său, în registrul actelor certificate de avocat, un contract de vânzare - cumpărare în care, în calitate de vânzător, a semnat pentru el, pentru și, deși procura pe care o avea asupra sa viza lichidarea SC SRL B și nicidecum vânzarea activului acesteia "Ferma 4", ce face obiectul contractului; mai mult, nu a semnat această procură în fața unui notar, actul depus fiind tradus de un birou de tradus acte din Germania.
Pe de altă parte, se reține prin hotărâre faptul că, în calitate de notar public a acceptat ca actul adițional nr.4673/4.09.2003 la contractul nr.2253/15.08.1997, prin care se schimba titularul contractului de concesiune de pe SC
SRL B pe SC SRL B, să fie semnat de, acționar la SC SRL B și nu de administratorul societății:, așa cum este menționat în încheierea de legalizare de semnătură nr.6293/4.09.2003, astfel încheiate cele două acte, SC SRL Baf ost lipsită de cesiunea suprafeței de 5.750 p primită de la Primăria comunei.
Împotriva ordonanței nu s-a formulat plângere în temeiul art.278 Cod procedură penală, deși a fost comunicată tuturor celor implicați în cauză, astfel cum rezultă din adresa nr.173/P/2007 din 9.09.2007și în consecință, conform dispozițiilor art.21 Cod procedură penală, situația în fapt reținută în cuprinsul ordonanței are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, astfel că atât contractul de vânzare - cumpărare redactat și înregistrat sub nr.2/3.08.2005 de avocat cât și actul adițional nr.4673 din 4 septembrie 2003 la contractul nr.2253/15.08.1997 autentificat de notar, au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, instanța a admis cererea formulată de parchet și a dispus anularea actelor.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul în termen legal conform art.284 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art.287 Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de apel pârâtul a invocat omisiunea instanței fondului de a prezenta și analiza apărările sale formulate prin întâmpinare:
Cu privire la contractul de vânzare - cumpărare, a susținut că este cumpărător de bună credință, invocând sub acest aspect teoria validității aparente care implică întrunirea cumulativă a unor condiții și anume: actul încheiat să fie oneros și cu titlu particular, contractantul să fie de bună credință și să existe o eroare comună și invincibilă cu privire la calitatea de vânzător a transmițătorului.
Considerând că se încadrează pe deplin în sfera acestui principiu, a invocat: plata prețului solicitat de vânzător, prezentarea de către contractant a unei procuri prin care era mandatat să-i reprezinte pe ceilalți asociați, și încheierea de către lichidatorul judiciar, în baza contractului respectiv, a procesului verbal de atribuire din 4.08.2005.
Pe de altă parte, prin procura din 7.07.2005, și l-au mandatat pe să-i reprezinte în fața notarului, a autorităților și a instituțiilor publice, fiind totodată autorizat să semneze toate actele ce aparțin SC SRL, astfel că în ce îl privește, nu avea de unde să știe, că o asemenea procură ar viza doar lichidarea societății, nu și înstrăinarea activelor din patrimoniul acesteia.
Arată apelantul că instanța fondului nu a luat în considerare faptul că la momentul încheierii contractului: 3.08.2005, în calitate de asociat deținea 27 % din părțile sociale, astfel că parchetul ar fi putut solicita doar anularea în parte a convenției respective.
Cu privire la actul adițional la contractul de concesiune, a invocat de asemenea calitatea sa de dobânditor de bună credință, sub motivația în esență, că nu avea de unde ști că a semnat actul în numele fratelui său, în condițiile în care înscrisul respectiv a fost legalizat de un notar public (filele 19-21 dosar).
La termenul de judecată din 14.05.2008, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat. A susținut că prin încheierea celor două acte, SC SRL, în cadrul căreia activează ca asociat, a fost efectiv prejudiciată, ele nereprezentând voința părților și nefiind semnate de titularii drepturilor de proprietate sau concesiune. Referitor la principiul de drept "restitutio in integrum", consideră că pricinii îi este aplicabilă excepția privind faptul că "nemo auditor propriam turpitudinem allegans" (filele 29-30 dosar).
La termenul de judecată din 11.06.2008, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat. A susținut că instanța fondului a reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora situația de fapt reținută în cuprinsul ordonanței procurorului are autoritate de lucru judecat, întrucât nu a fost atacată în temeiul art.275-278 Cod procedură penală, și nici supusă controlului instanței penale în temeiul art.278/1 Cod procedură penală.
Prin decizia nr.511 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 150 din 15.01.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-, s-a anulat sentința atacată, dispunând-se trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță, Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că în condițiile în care obiectul material al cererii privește anularea unor acte de comerț și anume anularea unui contract de vânzare - cumpărare prin care trei asociați au înstrăinat unui alt asociat imobilul "Sediu Ferma nr.4" ce face parte din fondul de comerț al SC SRL B", precum și anularea unui act adițional la contractul de concesiune prin care concesiunea unui teren în suprafață de 5.750 mp a fost preluată de SC SRL B de la SC SRL B, tribunalului îi revine competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță.
La Tribunalulul B - Secția Comercială și de Contencios Administrativ dosarul a fost înregistrat sub nr- la data de 26.08.2008 și prin sentința nr. 1355 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de Contencios Administrativ, a fost admisă cererea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții, -, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr.2/03.08.2005 în registrul actelor certificate de avocat, încheiat la sediul Cabinet de Avocat si a actului adițional nr.4673/04.09.2003 la contractul nr.2253/15.08.1997 autentificat prin încheierea de legalizare de semnătură nr.6293/04.09.2003 a Biroului Notarial Individual și repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor juridice anulate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cele dispuse prin ordonanța nr. 173/P/2007 din 26.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și că împotriva ordonanței nu s-a formulat plângere în temeiul disp. art. 278 civ. astfel că, potrivit dispozițiilor art.21 pr.pen. situatia de fapt retinută în cuprinsul ordonantei, are autoritate de lucru judecat în fata instantei civile cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârsit-o și a vinovăției acesteia și cum contractul de vânzare cumpărare nr. 2/3.08.2005 întocmit de intimatul și actul aditional nr. 4673/4.09.2003 la contractul nr. 2253/15.08.1997 autentificat de notar prin incheierea 6293/4.09.2003, au fost întocmite de cei doi intimati cu încălcarea dispozitiilor legale, instanța de fond a admis cererea formulată de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel P și a dispus anularea celor doua acte și repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor juridice anulate.
Impotriva sentinței nr. 1355 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat apel pârâtul, susținând că în mod greșit a soluționat tribunalul cauza ca instanță de fond, având în vedere că obiectul acesteia vizează anularea contractului de vânzare cumpărare înregistrat sub nr.2/03.08.2005 în registrul actelor certificate de avocat, încheiat la sediul Cabinet de Avocat si a actului adițional nr.4673/04.09.2003 la contractul nr.2253/15.08.1997 autentificat prin încheierea de legalizare de semnătură nr.6293/04.09.2003 a Biroului Notarial Individual, înscrisuri din care se poate observa că dreptul subiectiv are conținut patrimonial.
Sub acest aspect invocă recurentul prevederile art. 1 pct. 1 pr.civ. și cele prevăzute de art. 2 pct.1 lit.a și b din același cod, menționând că valoarea care este menționată în înscrisurile a căror anulare se solicită nu depășește plafonul prevăzut de dispozițiile imperative ale Codului d e procedură civilă, motiv pentru care consideră că instanța competentă pentru a soluționa acest litigiu în fond este Judecătoria Buzău și nu Tribunalul Buzău, așa cum în mod greșit s-a procedat, exemplificând Decizia nr. 32/09.06.2008 a ICCJ în dosarul nr.75/2007.
In atare situație solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoria Buzău.
Pe fond, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea cererii intimatului petent ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât apelantul a susținut faptul că este un cumpărător de bună credință, actele încheiate îndeplinind condițiile prevăzute de lege.
Astfel, mai susține apelantul că a achitat prețul solicitat de vânzători, contractantul s-a prezentat cu o procură prin care era mandatat să-i reprezinte pe ceilalți asociați, iar în baza respectivului contract lichidatorul judiciar a încheiat la data de 04.08.2005 procesul verbal de atribuire.
De asemenea, menționează faptul că procura încheiată în Germania la data de 7 iulie 2005 este edificatoare, iar din conținutul acesteia se reține că și îl mandatau pe numitul, să-i reprezinte în fața notarului, a autorităților, a instituțiilor publice ; acesta fiind autorizat să semneze
toate actele ce aparțin SC SRL. situație de care apelantul arată că nu avea de unde să știe că procura mai sus amintită este falsă și că numitul avea mandat doar pentru lichidare și nu pentru înstrăinarea activelor deținute de către societate.
Un alt aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere susține apelantul pârât, este acela că numitul la momentul încheierii contractului( 03.08.2005), deținea 27% din societatea SC SRL, situație în raport de care consideră că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești putea solicita doar anularea parțială a convenției mai sus arătate.
Referitor la solicitarea Ministerului Public de a anula actul adițional la contractul de concesiune nr. 2253/15.08.1997, legalizat de, " la data de 4.09.2003, se pot reține că apelantul este un dobânditor de bună credință, deoarece nu avea de unde să aibă cunoștință că a semnat în numele numitului.
Mai mult menționează că actul adițional a fost legalizat de un notar public, astfel încât orice persoană care s-ar fi prezentat la notariat ar fi fost convinsă ca este persoană îndreptățită să semneze acest înscris.
Totodată, precizează că intimatul nu a făcut dovada că actele atacate sunt lovite de nulitate absolută, iar apelantului nu i se poate reproșa absolut nimic, înscrisurile fiind perfect valabile.
In concluzie, se solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că apelul este nefondat pentru considerentele următoare:
Primul motiv de apel vizând necompetența materială a Tribunalului Buzău, față de disp. art. 1 pct. 1 pr.civ. pe motiv că valoarea actelor de comerț care au fost anulate prin sentința apelată este de până la 100.000 lei (1 miliard lei vechi) și în aceste condiții competența materială este a Judecătoriei Buzău, este nefondat.
Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 1355/18.11.2008, atacată cu prezentul apel, considerând că acțiunea vizând anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 2/3.08.2005 și a actului adițional 4673/4.09.2003, are un caracter neevaluabil în bani și competența materială aparține în primă instanță tribunalului, potrivit disp. art. 2 alin. 1, pct. 1 lit. a civ.
Prin decizia nr. 32 din 9.06.2008 pronunțată de - Secțiile Unite, invocată de apelant, s-a stabilit că disp. art. 1, pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b, și art. 282/1 al. 1 civ. se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani, litigiile civile și comerciale având ca obiect, constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea și rezilierea unor acte juridice privind drepturi materiale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Această decizie invocată de apelant, în susținerea necompetentei materiale a Tribunalului Buzău, în solutionarea acțiunii cu care a fost investit de către apelantul
reclamant, a fost pronunțată la data de 9 iunie 2008, însă a fost publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 830 din 10.12.2008, după pronunțarea sentinței apelate, astfel că până la data de 10.12.2008 când decizia a fost publicată în, instanța de fond nu avea cum să ia cunoștință de această decizie și de schimbarea practicii în materie, până la această dată așa cum s-a arătat mai sus litigiile vizând anularea, rezoluțiunea,rezilierea și constatarea nulității unui act juridic erau considerate ca având un caracter nepatrimonial.
In aceste condiții, Curtea urmează a considera că sentința pronunțată de către prima instanță, a fost soluționată de Tribunalul Buzău, potrivit competenței materiale reglementată de disp. art. 2, al. 1, pct. 1 lit. a civ.
Criticile aduse sentinței de către apelant, vizând fondul litigiului în sensul că sunt îndeplinite condițiile de validitate a celor doua acte, respectiv a contractului de vânzare cumpărare nr. 2/3.08.2005 și actului aditional nr 4673/4.09.2003, actele fiind încheiate cu titlu oneros, apelantul plătind prețul fiind un dobânditor de bună credință, actele fiind legalizate de notarul public și nici susținerea că procura este falsă și prin urmare greșit au fost anulate de instanța de fond, sunt nefondate.
Așa cum s-a stabilit prin Ordonanța nr. 173/P/26.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cele două acte au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale, deoarece învinuitul, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bar edactat și înregistrat la data de 3.08.2005, la sediul cabinetului său de avocatură un contract de vânzare cumpărare în care, în calitate de vânzator, a semnat pentru el, pentru și pentru, deși procura pe care o avea era pentru lichidarea societății și nu pentru vânzarea activului Fermei nr. 4 a SC SRL B ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare, iar nu a semnat această procura în fața unui notar public, actul depus fiind tradus de un birou de tradus acte din Germania.
Se reține prin aceeași ordonanță că, notar public, a acceptat ca actul aditional nr. 4673/4.09.2003, la contractul nr. 2253/15.08.1997, prin care se schimba titularul contractului de concesiune de pe SC SRL B pe,SC SRL, să fie semnat de, care era acționar la SC SRL B, și nu de administratorul SC SRL, în condițiile în care a declarat că nu a dorit așa ceva, are carte de identitate, are, iar fratele său care a semnat este cetățean austriac, are pașaport, nu are, este blond și nu brunet ca el, deși sunt frați, astfel încât în aceste condiții SC SRL B, a fost lipsită de cesiunea suprafetei de 5.750 primită de la Primăria.
Ordonanța emisă de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel P, nu a fost atacată cu plângere în temeiul disp. art. 278 cod procedură penală, astfel că în aceste condiții potrivit disp. art. 21 cod procedură penală, situația de fapt reținută în cuprinsul ordonantei are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, considerente pentru care corect și legal, isntanța de fond a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lânga Curtea de Apel P și a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare
înregistrat sub nr. 2/3.08.2005 și a actului aditional nr. 4673/4.09.2003 la contractul nr. 2253/15.08.1997, autentificat prin încheierea de legalizare de semnătură nr. 6293/4.09.2003 a Individual și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii atelor juridice anulate, astfel încât criticile aduse sentinței de către apelant cu privire la cele doua acte juridice anulate, sunt nefondate.
Nici critica apelantului că intimatul pârât putea solicita doar anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare pe motiv că la momentul încheierii contractului, deținea doar 27% din SC SRL, nu este fondată.
Contractul de vânzare cumpărare nr. 2/3.08.2005, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, așa cum se reține în Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, astfel încât consecința juridică nu putea fi alta decât a anulării în totalitate a actului.
Pentru aceleași considerente și critica apelantului cu privire la greșita anulare a actului adițional la contractul de concesiune, nu este fondată.
Așa fiind, apelul se privește ca nefondat și în temeiul dispozitiilor art. 296 pr.civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul domiciliat în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr. 1355 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamantPARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTIcu sediul în P, Județul P și intimații pârâți domiciliat în Germania, domiciliat în Germania, domiciliat în Germania, str. - 12, 96155 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, Câmpia, nr.4, -,.3, sector 3, domiciliat în B, com. Sector 1, Șoseaua cel M, nr. 1-3,. 6,. 268, domiciliat în B, nr. 118, Județul B,-domiciliată în B,. 2.. 4, Județul,domiciliat în, Județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter permanent
Nr. notificare 3120
Red. CE
Tehnored. CMF
9.ex/5.03.2009
dos.fond - 1355/18.11.2008 - Tribunal B
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
