Alte cereri. Sentința 32/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 32/F/CA/2009
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ privind acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII - 02510, GUVERNUL ROMÂNIEI, CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ȚĂRII, având ca obiect alte cereri.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.01.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 125/F/CA/14.11.2007 Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția ridicată de reclamanta în dosarul nr- al Tribunalului Alba, Secția Civilă, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Apărării - UM nr. 02510 B și Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Pe cale de consecință, a constatat nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr.S 1550/2006, a ordinului nr. - -RP emis de pârâtul secund, precum și a Dispoziției Statului General nr.G2/S/168/2007.
De asemenea, instanța a respins excepția de nelegalitate privind Hotărârea nr.S 20 din 7 martie 2007 emisă de pârâtul Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel a reținut că hotărârea guvernamentală mai sus menționată a fost adoptată în lipsa avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a funcției de general din funcțiilor de general din Armata Română, împrejurare ce atrage nelegalitatea actelor administrative.
Faptul că ulterior, prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. S 20 din 7 martie 2007 fost completată Hotărârea nr.149 din 18 octombrie 2006, nu poate acoperi nelegalitatea actelor administrative, deoarece această hotărâre produce efecte numai pentru viitor și ea nu a stat la baza emiterii deciziei de concediere a reclamantei, nr. DR - 264 din 26 ianuarie 2007.
Cu privire la Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr. S 20 din 7 martie 2007, instanța a reținut că, fiind emisă anterior datei de 26 ianuarie 2007, actul respectiv nu a stat la baza emiterii deciziei de concediere sau a celorlalte acte administrative contestate de reclamantă.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Apărării și Guvernul României.
În cadrul recursului său, Ministerul Apărării a susținut că în mod eronat prima instanță a calificat acțiunea ca o excepție de nelegalitate, fără a fi fost investită cu o cerere în acest sens. A mai susținut că, excepția era oricum inadmisibilă întrucât Hotărârea Guvernului nr. S 1550/2006 care stabilește organigrama structurilor centrale ale ministerului, precum și numărul total de posturi al acestuia, nu are nici o legătură cu obiectul litigiului de fond dintre părți.
Pe de altă parte, celelalte două acte juridice contestate sunt tot acte administrative unilaterale cu caracter normativ, care pot fi supuse controlului judecătoresc numai pe calea unei acțiuni directe, în anulare, iar nu pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
Recurentul pârât Guvernul României a invocat nelegalitatea soluției, susținând că Hotărârea Guvernului nr.S 1550/2006 a fost adoptată n temeiul prevederilor art.108 alin. l și 4) teza ultimă din Constituția României, republicată și a celor cuprinse în art.57 alin.1 in Legea nr.346/2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării.
A precizat că la elaborarea actului administrativ normativ au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000, normele conținute în Hotărârea Guvernului nr.50/2005, republicată și că au existat avizele instituțiilor publice interesate.
Recursurile au fost găsite ca întemeiate pentru considerentele următoare:
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtului Ministerul Apărării, for mulat în cadrul litigiului de muncă ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Alba, Secția civilă, a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr.S 1550/2006, a ordinului Ministerului Apărării nr.- -RP prin care s-a aprobat statul de organizare a Departamentului pentru Relația cu Parlamentul și Informare Rutieră, precum și a Dispoziției Statului General nr.62/S/168/2007 prin care s-a aprobat statutul de organizare al Direcției Informare și Relații Publice(filele 5 0- 56).
O precizare în același sens a fost făcută de contestatoare ulterior, prin cererea depusă în dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA, Secția de contencios administrativ și fiscal (filele 15-17).
Este adevărat că inițial a sesizat instanța de judecată cu cerere pentru anularea actelor adminis trative mai sus menționate, despre care a susținut că ele au stat la baza deciziei de concediere nr.DR-264 din 26 ianuarie 2007, dar față de precizările făcute ulterior în scris, Curtea de Apel a apreciat în mod corect că este competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate în temeiul art.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Prin urmare, critica care se aduce sentinței în legătură cu stabilirea de către instanță a obiectului cauzei este neîntemeiată și urmează a nu fi primită.
S-a constatat, însă că deși s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a mai multor acte administrative, unilaterale, prima instanță nu a cerut atașarea unor copii ale acestor acte și nici nu a stăruit pentru prezentarea lor de către autoritățile publice emitente, ținând desigur seama de caracterul secret al acelor înscrisuri și de reglementările speciale cuprinse în Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Din adresa nr.15 A/3848/CA/2002 emisă de Secretariatul General al Guvernului, rezultă că s-a comunicat curții de apel o copie după Hotărârea Guvernului nr.S 1550/2006, inclusiv nota de fundamentare, clasificată "Secret de serviciu", dar prin rezoluția aplicată pe adresă s-a dispus restituirea actului(fila nr.47 a dosarului nr-).
Pe de altă parte, cu adresa /1/993 din 2 noiembrie 2007, Administrația Prezidențială - Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Țării a comunicat instanței că documentele cerute acestei autorități publice centrale pot fi consultate de organele judiciare la Secretariatul Consiliului (fila nr.109 a aceluiași dosar).
Din nici un act al dosarului nu rezultă însă, că actele administrative contestate de pe calea incidentală a excepției de nelegalitate s-au aflat la dispoziția membrilor completului de judecată care au pronunțat sentința atacată cu recurs.
Lipsa actelor respective face imposibilă nu numai soluționarea corectă a cauzei de către prima instanță, dar și exercitarea controlului judiciar al legalității hotărârii pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs.
Chiar și în ipoteza caracterului secret al unor acte administrative ce emană de la Guvern și de la autoritățile militare, curtea de apel avea obligația de a se pronunța asupra excepției de legalitate, cu respectarea strictă a exigențelor principiului privind accesul persoanei la un proces echitabil, consacrat de art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Neprocedând în modul arătat și admițând excepția de nelegalitate invocată de reclamantă în lipsa actelor administrative contestate, precum și a documentației care a stat la baza emiterii lor (este vorba de Hotărârea Guvernului nr.S 1550/2006, ordinul Ministerul Apărării nr. - -R/ și Dispoziția Satului General al UM 02510 nr. G 2/S/168/2007), curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea esențială a legii.
Având în vedere considerentele expuse, s-au admis ambele recursuri și a fost casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu prilejul rejudecării pricinii, s-a dispus ca instanța să examineze, sub forma unor apărări și celelalte susțineri ale recurenților din motivele de casare scrise referitoare la admisibilitatea excepției de nelegalitate, prin raportare la cerințele art.l alin.l din Legea nr.554/ 2004, susțineri a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă față de rezolvarea dată recursurilor.
În rejudecarea excepției de nelegalitate care face obiectul prezentului dosar, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Una dintre criticile reținute în decizia de casare a fost faptul că din nici un act al dosarului nu a rezultat că actele administrative contestate de reclamanta pe calea incidentală a excepției de nelegalitate s-au aflat la dispoziția membrilor completului de judecată.
Această împrejurare a fost complinită prin depunerea actelor contestate, acestea regăsindu-se la paginile 13-18 în dosarul de rejudecare.
De asemenea prealabil cercetării pe fond a cauzei s-au dat îndrumări instanței pentru a se pronunța în prealabil pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de către pârâta
Această împrejurare de drept a fost rezolvată prin intrarea în vigoare a Legii 262/2007.
Chiar și instanța de recurs a reținut că față de precizările făcute ulterior în scris de către reclamantă, Curtea de APEL ALBA IULIAa apreciat în mod corect că este competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate în temeiul art. 4 din legea nr. 544/2004.
Chiar și în situația în care actul atacat în viziunea pârâtei este un act administrativ cu caracter normativ, excepția de nelegalitate poate fi invocată în baza Legii 262/2007.
Într-o speță similară s-a pronunțat și - Secția Contencios Administrativ prin Decizia 1850/17.05.2008 în sensul că prin intervenția Legii 262/2007 este admisibilă excepția de nelegalitate și cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter normativ.
Pronunțându-se instanța asupra excepției de inadmisibilitate se vor face analize pe fondul excepției de nelegalitate, reținându-se următoarele:
Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare Țării nr.20/07.03.2007 pentru completarea Hotărârii nr. 149/18.10.2006 privind
aprobarea ui funcțiilor de general din Armata României, prin
care fost completat acest nomenclator cu funcție de general la
conducerea Direcției informare și relații publice, este criticată de reclamantă
pentru lipsa unei motivări a deciziei de aprobare a acelei funcții de general.
Lipsa motivării nu face nelegală respectiva hotărâre deoarece nici o dispoziție legală nu prevede că hotărârile trebuie motivate iar lipsa motivării ar fi sancționată în vreun fel. Mai mult, potrivit art.36 alin.(2) din Legea nr.346/2006, aprobă funcțiilor de general din Armata României, ceea ce presupune existența unei propuneri sau solicitări, solicitare care s-a făcut de către ministrul apărării prin adresa nr.C 511/23.01.2007.
Hotărârea Guvernului nr. 1550/01.11.2006 fost
considerată nelegală pentru că s-ar fi adoptat fără obținerea, în prealabil,
avizului Cosiliului Suprem de Apărare a Țării, aviz obligatoriu în acest
caz.
Este adevărat că la prima judecare a fondului nu s-a făcut dovada existenței acestui aviz dar în urma demersurilor efectuate de către Ministerul Apărării s-a dovedit că acest aviz există. Avizul favorabil pentruproiectulhotărârii Guvernului privind aprobarea organigramei structurilor centrale ale Ministerului Apărării și a numărului total de posturi aferent acestoraa fost acordat prin Hotărârea nr.148 din 18.10.2006, astfel cum rezultă din adresa nr. 1/138 din 16.01.2008 a Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Țării, adresă depusă la dosarul de recurs. Rezultă că avizul a fost favorabil șl prealabil adoptării hotărârii Guvernului din data de 01.11.2006.
Statul de organizare al Departamentului pentru relația
cu Parlamentul și informare publică, aprobat de ministrul apărării cu nr.
--R/P și Statul de organizare al Direcției informare și
relații publice, aprobat prin Dispoziția Statului General
nr.G2/S/l 68/2007/
Legalitatea acestor state de organizare a fost contestată pe motivul că la data emiterii lor nu exista aprobarea pentru funcția de general la conducerea Direcției informare și relații publice.
După intrarea în vigoare a Legii nr.346/2006 și a nr.S HG 1550/2006 structurile abilitate ale Ministerului Apărării au procedat la întocmirea noilor state de organizare ale structurilor centrale ale ministerului având în vedere schimbările intervenite în noile acte normative. în baza prevederilor art.6 alin.(6) din Legea nr.346/2006, potrivit cărora pentru exercitarea conducerii structurilor centrale sunt prevăzute în statele de organizare funcții corespunzătoare, ministrul apărării a decis ca pentru conducerea Direcției informare și relații publice să fie prevăzută o funcție militară cu grad de general, fapt ce s-a materializat atât în statul de organizare al Departamentului pentru relația cu Parlamentul și informare publică, ca structură ierarhică, cât și în cel al Direcției informare și relații publice, ca structură aflată în compunerea departamentului., având în vedere prevederile art.36 alin.(2) din Legea nr.346/2006, la intervenția șefului Statului General prin raportul nr.C 510/23.01.2007 ministrul apărării, cu scrisoarea nr.511/23.01.2007, a solicitat președintelui completarea ui funcțiilor de general din Armata României, aprobat prin Hotărârea nr.S 149/18.10.2006, cu alte funcții de general, între care și cea de șef al Direcției informare și relații publice, începând cu data de 20.02.2007.
Existând certitudinea că solicitarea ministrului va fi aprobată în timp util de către, statele de organizare ale celor două structuri au fost aprobate de către ministrul apărării, respectiv șeful Statului General, având prevăzută funcție militară la conducerea Direcției informare și relații publice, cu grad de general, și au fost puse în executare în condițiile legii.
Din anumite motive aprobarea a întârziat, fiind adoptată la data de 07.03.2007Hotărârea CSA T nr.S 20 privind modificarea și completarea ui funcțiilor de general din Armata României,aprobat prin Hotărârea nr.S 149/18.10.2006, aprobându-se și funcția de general pentru conducerea Direcției informare și relații publice.
În aceste condiții se apreciază că chiar dacă la data intrării în vigoare a noilor state de organizare, 20.02.2007, aprobarea pentru funcția de general nu fusese adoptată în mod formal, aceste state de organizare cu privire la respectiva funcție s-au bucurat de o prezumție de legalitate, legalitatea lor fiind confirmată și validată după doar câteva zile, respectiv la 07.03.2007.
În concluzie se apreciază că toate actele administrative unilaterale a căror legalitate a fost contestată pe calea excepției de nelegalitate sunt legale pentru considerentele dezvoltate mai sus motiv pentru care prezenta acțiune urmează să fie respinsă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ referitoare la excepția de nelegalitate formulată de reclamanta domiciliată în A I,-, -. B,.2,. 6, jud. A, cu domiciliul temporar în B,-, Bl.149 B,. 1,.2,.13, sector 6 în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - B, nr. 1, sector 1, Ministerul Apărării cu sediul în B,--5, sector 5 prin UM 02510 B și Consiliul Suprem de Apărare a Țării cu sediul în B,--3, Palatul.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.
Tehnored. /25.03.2009
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
