Alte cereri. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.344/CA
Ședința publică de la 5 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, împotriva sentinței civile nr.343 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, și -, județul T, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.09.2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta încheiere când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 5 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin încheierea nr. 52/18 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr. 3027/88/23 decembrie 2008, solicitând următoarele:
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei, a domnilor și, pentru prejudiciul în sumă de 17.000 lei și dobânda de 1694,75 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 12 decembrie 2008, și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare;
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei, a domnilor și, pentru prejudiciul în sumă de 5.543,03 lei produs prin plata reparațiilor pentru un număr de autoturisme mai mare decât cel normat, pentru dobânda în sumă de 655,95 lei aferentă acestui prejudiciu, precum și dobânda calculată după data de 30 noiembrie 2008 și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare;
- obligarea la plată a Primăriei Comunei, în favoarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, pentru suma de 4152 lei reprezentând contribuție datorată și nevirată din anul 2006 și pentru majorările de întârziere în sumă de 3254 lei, calculate până la data de 12 decembrie 2008, precum și pentru majorările calculate până la data virării efective a contribuției respective;
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei, a domnilor și, pentru prejudiciul în sumă de 3.254 lei, produs prin plata unor majorări de întârziere cauzate ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor bugetare, precum și pentru dobânda ce se va calcula de la data plății de către Primăria Comunei a majorărilor respective și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Prin încheierea menționată s-a reținut că pârâții - primar, ordonator principal de credite, și - contabil, datorează Primăriei, județ T, suma de 17.000 lei și dobânda de 1694,75 lei, și dobânda în continuare, începând cu 12 decembrie 2008, pentru plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare; suma de 5543,03 lei, rezultată din plata reparațiilor pentru un număr de autoturisme mai mare decât cel normat, cu dobânda aferentă de 655,95 lei, și dobânda calculată începând cu 30 noiembrie 2008; suma de 3254 lei reprezentând majorări de întârziere, plătite ca urmare a neachitării în termen a obligațiilor bugetare, cu dobânda aferentă calculată de la data plății acestor sume.
Curtea de Conturi a mai învederat că Primăria are de achitat către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate suma de 4152 lei reprezentând contribuție datorată și nevirată din anul 2006, 3254 lei - penalități de întârziere până la 12 decembrie 2008, precum și în continuare.
Alăturat încheierii din 18 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar nr. 1283 din 12 decembrie 2008, cu anexele acestuia, explicațiile scrise ale pârâților, facturi, registru de casă, situații centralizatoare ale sumelor calculate și alte înscrisuri.
La termenul de judecată din 27 februarie 2009, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității sesizării, ca urmare intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, ce modifică Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Prin sentința nr.343/03.03.2009 Tribunalul Tulceaa respins sesizarea Curții de Conturi ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, că la data de 28 octombrie 2008, intrat în vigoare Legea nr. 217/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 40 și urm. care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi și care, ulterior, a fost preluată de instanțele judecătorești, odată cu preluarea judecătorilor financiari.
Actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curții de Conturi a României, prin Camerele de conturi județene, de sesizare a instanței judecătorești pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, art.31 alin. 3 stipulând că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.
De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
În consecință, s-a apreciat că, după data de 28 octombrie 2008, stabilirea răspunderii persoanelor vinovate și a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanțele judecătorești numai la solicitarea entității publice verificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate astfel:
- disp. art. 40 și următoarele din Legea 94/1992 privind Organizarea și funcționarea Curții de Conturi au fost abrogate la 29.10.2003; în temeiul prevederilor art.140 din Constituție coroborate cu art.1 din OUG117/2003 aprobată prin Legea 49/2004, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au fost preluate de instanțe judecătorești ordinare;
- art.31 din Legea 94/10992 a fost modificat în totalitate prin disp. art.1 pct. 39 din 217/2008 dându-i-se un alt conținut; prin noua lege a fost adoptată o nouă procedură de valorificare a raporturilor de audit ce urmează să fie adoptată printr-un regulament aprobat prin hotărâre a Plenului Curții de Conturi. Pentru suplini inexistența acestui regulament, Curtea de Conturi a României a aprobat hotărârea nr.22/19.11.2008 prin care s-au stabilit ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni pentru valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii și ulterior acesteia, instrucțiuni ce au fost comunicate tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat aceste sesizări.
- art.4 din OUG117/2003 nu a fost abrogat prin Legea 217/2005 și reprezintă fundamentul legal al sesizării instanței de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene pentru stabilirea răspunderii juridice.
- a admite soluția inadmisibilității sesizării instanței de judecată de către Curtea de Conturi a României este echivalent cu a se permite constatarea de către acest organ faptului că deși s-au săvârșit nereguli și abateri financiar-contabile, deși există vinovați de comiterea lor, nu poate solicita să fie antrenată răspunderea lor materială în condițiile în care este vorba despre bani publici din resurse financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului de folosire a acestor resurse este o obligație pentru această instituție cât și pentru instanță. În speță este vorba despre un caz de ultraactivitate a legii civile, când legea veche trebuie să-și producă efectele până când o altă reglementare o va înlocui.
Verificând legalitatea sentinței recurate din prisma criticilor formulate Curtea apreciază neîntemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 /2003 aprobată prin Legea 49 din 23 martie 2004: "până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare" iar art.4 prevede că, învestirea instanțelor judecătorești, competente se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi.
Prin urmare, ordonanța susmenționată reglementează competența instanțelor judecătorești în stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciile constatate de Curtea de Conturi, instanțele urmând a fi învestite prin încheierea completelor Curții de Conturi.
Art.1 alin 4 din Legea 217/2008, care modifică Legea nr. 94/ 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi menține competența instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi însă, în articolul 31 alin. 3 se prevede că revine entității publice auditată învestirea instanței de judecată.
Din succesiunea dispozițiilor legale sus menționate rezultă că Legea 217/2008 modifică esențial modul în care se va realiza activitatea de control a Curții de Conturi precum și modalitatea de sesizare a instanței.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare. Ieșirea din vigoare a legii se produce prin abrogarea ei expresă sau implicită dar, în caz de succesiune a legilor, se ține cont de principiul neretroactivității legii civile noi, principiu de drept consacrat în art.15 alin.2 din Constituție.
Orice lege nouă reglementează numai situațiile juridice ivite după intrarea ei în vigoare iar legea veche se aplică situațiilor juridice care s-au constituit înainte de abrogarea ei.
În cauză, activitatea de control, finalizată prin raportul de control intermediar din 12.12.2008, a fost efectuată de către Curtea de Conturi în perioada 10.11.- 12.12.2008.
Acest raport a determinat sesizarea Tribunalului Tulcea prin încheierea nr.52/2007/18.12.2008 solicitându-se stabilirea răspunderii juridice a pârâților și pentru prejudiciul produs Primăriei Comunei.
Rezultă astfel că, în speță, Curtea de Conturi și-a desfășurat activitatea de control potrivit legii de organizare, aplicabilă la data desfășurării controlului respectiv, Legea 94/1992 așa cum a fost modificată prin Legea 217/2008, modificare aplicabilă din data de 27.10 2008.
Art. 33 alin. 3 prevede că "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
În loc să facă aplicarea legii în vigoare, la data de 12.12.2008 se întrunește completul Direcției de Control Financiar Ulterior care, examinând raportul în conformitate cu dispoziții legale abrogate, hotărește sesizarea instanței de judecată pentru stabilirea răspunderii juridice a persoanelor vinovate.
Prin urmare, nu se poate reține susținerea recurentei în sensul ultraactivității legii civile întrucât, la data de 12.12.2008 legea nu mai permitea constituirea completelor direcțiilor de control financiar ulterior, acestea nemaifiind prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât, chiar activitatea de control s-a desfășurat pe tărâmul noii legi.
În condițiile în care activitatea de control a fost efectuată după intrarea în vigoare a Legii 217/2008, sesizarea instanței de judecată este supusă tot acestor dispoziții legale, aplicabile tuturor situațiilor juridice născute după adoptarea acestora.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea apreciind neîntemeiate criticile recurentei va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, împotriva sentinței civile nr.343 din 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, și, județul T, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
06 octombrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/10.11.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
