Alte cereri. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 355/CA
Ședința publică de la 07 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenții: A, în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ V, având ca obiect -
alte cereri SPOR DE STABILITATE, recurs împotriva sentinței numărul 85/CA din 24 martie 2008.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 85/CA/24.03.2008 a Tribunalului Vasluia fost respinsă acțiunea reclamanților înscriși în pag. 3 din dosarul de fond, împotriva pârâtei Direcția Județeană de Statistică
A reținut instanța de fond:
Potrivit art. 31 din OG2/2006, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și altor drepturi salariale este de competența ordonatorilor de credite.
Contestația se depune în termen de 5 zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Ordonatorul de credite soluționează contestația în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizațiilor sindicale sau al reprezentanților funcționarilor publici, unde nu sunt organizații sindicale. În termen de 30 de zile de la data comunicării soluției date în contestație, persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios-administrativ.
Reclamanții nu au efectuat această procedură prealabilă, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au promovat cerere de recurs reclamanții considerând că în mod eronat le-a fost respinsă acțiunea, deși dispozițiile nr.OG 2/2006 se referă la drepturile ce se stabilesc de la apariția ei, iar sporul de stabilitate în litigiu s-a născut în baza Legii nr. 433/2004, fiind suspendat prin art. 27 din nr.OG 3/2006, aspect ce se constituie ca un caz de forță majoră, ce i-a împiedicat pe reclamanți să formuleze o acțiune admisibilă în cursul anului 2006.
Consideră recurenții că acest act normativ nu ține locul unui act administrativ emis de Institutul Național de Statistică, pe care salariații să-l poată contesta în termenul legal, cum greșit a reținut instanța de fond.
Pe fondul cauzei, arată recurenții că prin decizia XXIII/12 decembrie 2001, a statuat cu valoare de principiu asupra faptului că suspendarea unui drept bănesc (prima de vacanță) nu echivalează cu anulare a lui, și cum cauza de suspendare a încetat, iar dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituția României consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, consideră că acțiunea formulată este întemeiată, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în acest sens.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, obiectul acțiunii de față îl constituie obligarea pârâtei V la acordarea și plata către reclamanți a sporului de stabilitate aferent anului 2006, drept recursul prevăzut de Legea nr. 433/2004 de aprobare a nr.OG 71/2004 pentru modificarea și completarea nr.OG 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, dar a cărui acordare a fost suspendată pentru anul 2006, prin art. 27 din OG3/2006.
Dispozițiile art. 31 din OG2/2006 invocate de instanța de fond, atunci când a reținut ca fiind operantă excepția lipsei procedurii prealabile în cauză, au în vedere ipoteza contestării "stabilirii salariilor de bază, sporurilor,premiilor și altor drepturi salariale" în situația în care ordonatorul de credite acționează în limitele legii aplicabile la momentul stabilirii acestor drepturi salariale, iar nu atunci când voința sa este limitată de incidența unor acte normative de suspendare a drepturilor pe care le poate stabili, cum este cazul în speță.
Așa fiind, în cauză nu se regăsește ipoteza prevăzută de textul art. 31 din nr.OG 2/2006, respectiv cea a comunicării unui "act administrativ" de stabilire a unor drepturi salariale reclamanților, recunoașterea sporurilor sus-evocate derivând din repunerea în vigoare a unor prevederi legale suspendate temporar, așa încât nu se poate pune problema "contestării" vreunui "act administrativ" emis de intimată privitor la astfel de drepturi bănești, anterior sesizării instanței pentru acordarea lor.
Rezultă așadar că se impune ca instanța să procedeze la admiterea recursului reclamanților, cu consecința casării sentinței civile nr. 85/CA/2008 a Tribunalului Vaslui și a trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, urmând ca tribunalul să treacă la abordarea fondului cauzei, luând în considerare și susținerile părților din actuala fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanții Aaî mpotriva sentinței nr.85/CA/24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier.
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
14.07.2008
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
