Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.357/CA
Ședința publică de la 07 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta, domiciliată în I,-.B, județul I, în contradictoriu cu intimații, PRIMARUL MUNICIPIULUI I, având ca obiect-anulare act emis de autorități publice locale, recurs împotriva deciziei numărul 82/CA/23.01.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru recurenta, și avocat, pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatul cauzei de către grefier.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială pentru intimatul.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, susține că nu era necesară procedura prealabilă în această cauză dedusă judecății, că această procedură, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, modificată prin Legea nr.262/2007, este definită ca fiind cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act normativ cu caracter normativ sau individual, în sensul revocării sau modificării acestuia. Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.50/1991, autorizațiile de construire sau de desființare a acestora, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii. O cerere de reexaminare adresată Primarului nu ar fi avut rezultat pentru că această autorizație nu putea fi anulată de acesta, pentru că nu are această competență, procedura prealabilă fiind obligatorie numai în acele situații în care legea prevede posibilitatea pentru emitentul actului de a-și revoca
-2-
actele emise cu încălcarea dispozițiilor legale, în acest sens fiind și interpretarea dată de jurisprudență.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru intimatul, arată că s-au formulat două motive de recurs, unul în care se invocă că hotărârea primei instanțe nu este motivată și unul vizând nelegala admitere a excepției lipsei procedurii prealabile.
Referitor la primul motiv de recurs, avocat susține că hotărârea primei instanțe este motivată, că nu se poate reține nemotivarea acesteia pentru că instanța a analizat aspectul pus în discuție, respectiv lipsa procedurii prealabile pentru că cererea adresată Primăriei, prin care se solicită sprijinul acesteia, nu vizează autorizația ci punerea ei în aplicare, nu tindea la anularea autorizației ci era o reclamație.
Consideră că primul motiv de recurs este nefundat și solicită respingerea acestuia.
Referitor la excepție, avocat susține că recurenta invocă două texte de lege, Legea nr.262/2007 și art.12 din Legea nr.50/1991 dar prevederile Legii 262/2007 nu sunt aplicabile deoarece acțiunea este anterioară intrării ei în vigoare.
Consideră că procedura prealabilă este de esența anulării unui act administrativ; persoana care solicită anularea unui asemenea act trebuie să se adreseze autorității emitente cu o cerere prealabilă pentru că ulterior acestei proceduri de naște dreptul la acțiune iar nerespectarea acestei obligații este sancționată de legea contenciosului administrativ.
Referitor la Legea nr.50/1991, susține că prevederile art.12 din acest act normativ nu exclud procedura prealabilă.
Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.82/A/23.01.2008, Tribunalul Iași - Comercial și Contencios Administrativ a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și Primarul Municipiului I pentru lipsa procedurii prealabile.
A reținut instanța, în motivarea acestei sentințe, că, înainte de a solicita pe calea acțiunii în justiție anularea actului emis de autoritatea publică locală, respectiv a autorizației de construire, reclamanta avea obligația de a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, obligație ce nu a fost îndeplinită.
-3-
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta.
Susține recurenta, în primul rând, că nu au fost respectate dispozițiile imperative prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă privind motivarea sentinței, în sensul înlăturării argumentelor formulate de părți, fiind astfel încălcate și disp.art.6 din
În al doilea rând, se arată că nici admiterea excepției prematurității formulării acțiunii nu este legală. Excepția privind neefectuarea plângerii prealabile instituite prin art.7 din Legea nr.554/2004 nu este fondată. Prin același act normativ, modificat și completat prin Legea nr.262/2007, se definește noțiunea de"plângere prealabilă".Conform art.12 alin.1 din Legea nr.50/1991, "autorizațiile de construire sau de desființare,emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii".
Apreciază recurenta că s-a instituit astfel o excepție de la obligativitatea realizării procedurii prealabile, prin faptul că s-a stipulat expres competența analizării legalității emiterii autorizației de construire direct de către instanța de judecată. Numai instanța are competența de a revoca acest act administrativ, iar nu și emitentul său, Primarul.
Mai susține recurenta că instanța a ignorat înscrisurile prin care s-a făcut dovada faptului că a depus diligențe pentru a face cunoscut emitentului actului că îl apreciază ca nelegal.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
În primul rând, este de menționat că sentința primei instanțe cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea cu privire la soluția dată. Aceste motive sunt expuse succint și la obiect, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost reținută incidența unei excepții, condiție în care nu se impunea ca instanța să răspundă tuturor celorlalte susțineri ale părților, formulate pe fondul cauzei.
Corect s-a apreciat că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută în mod imperativ de disp.art.7 din Legea nr.554/2004.Lipsa acesteia nu poate fi suplinită de o corespondență purtată cu organele administrative, astfel încât nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia nu au fost luate în considerare înscrisurile care, în opinia sa, atestă opoziția sa cu privire la autorizația de construire.
Faptul că dispozițiile Legii 50/1991 prevăd că instanța de judecată de contencios administrativ este competentă să se pronunțe cu privire la legalitatea autorizației de construire nu înlătură obligativitatea efectuării procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, ca în cazul oricărui alt act administrativ. Dispozițiile din Legea nr.50/1991, enunțate de către recurentă, nu fac decât să determine o competență jurisdicțională, iar nu să înlăture obligativitatea efectuării procedurii prealabile.
-4-
Raportat la aspectele reținute, Curtea apreciază că recursul nu este fondat, urmând să-l respingă conform art.312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul introdus de împotriva sentinței nr.82/CA/23.01.2008 a tribunalului Iași, sentință pe care o menține,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2008.
Președinte, - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
red.jud./08.08.2008
tehnored.gref.TN/2 ex./12.08.2008
jud. fond- Tribunalul Iași:;
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
