Alte cereri. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.36/CA
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI-CAMERA DE CONTURI T-DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, cu sediul în T, județul T, împotriva sentinței civile nr.2435 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA " " T, cu sediul în T, str.- nr.20, județul C, domiciliat în T,-,.10,.D,.11, județul T, domiciliată în T,-, -.B,.18, județul T, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.02.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2009.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2435/05.11.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă în parte sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi T, fiind obligate pârâtele să plătească Școlii - T majorări de întârziere calculate începând cu 25 februarie 2007, în raport cu suma datorată bugetului de stat conform art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr.448/2006, reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară, înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu s-au angajat persoane cu handicap, determinat în funcție de numărul efectiv de angajați ai Școlii IL - T în perioada vizată.
Prin aceeași sentință a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea Școlii - la plata către bugetul de stat a sumei de 2007 lei, iar capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 475,51 lei a fost respins ca fiind rămas fără obiect.
Prima instanță a fost sesizată prin încheierea nr. 26 din 31 iulie 2008, înregistrată la nr. 2110/88/1 august 2008, prin care Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas olicitat să se dispună:
- obligarea la plată a Școlii - din T, în favoarea bugetului de stat, pentru suma de 2.007 lei reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata la termen a sumei de 8.800 lei pentru neîndeplinirea obligației de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați;
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, a pârâtelor și, în favoarea Școlii - din T, pentru prejudiciul creat prin plata majorărilor de întârziere, în sumă de 2.007 lei.
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, a pârâtelor și, în favoarea Școlii - din T, pentru prejudiciul creat instituției prin plata sumei de 471,60 lei, sumă care nu ar fi fost datorată dacă persoanele răspunzătoare ar fi respectat prevederile legale, precum și pentru dobânda calculată între data de 30 iunie 2008 (data plății sumei de 471,60 lei) și data la care această sumă se va recupera de la persoanele răspunzătoare. La data de 31 iulie 2008, valoarea dobânzii se ridica la 3,91 lei.
In motivarea sesizării s-a arătat că prin raportul de control intermediar nr. 756 din 30 iunie 2008, s-a stabilit că, în anul 2007, Școala - - T, ce a avut un număr mediu lunar cuprins între 119 - 125 angajați, a angajat o singură persoană cu handicap față de 4 - 5 persoane, la care era obligată, iar viramentul sumei datorate pentru 2007 fost efectuat tocmai la 26 martie 2008, cu întârzieri între 61 și 395 zile față de datele scadente, fiind încălcate prevederile art. 77 alin. 2 și 3 din Legea nr. 448/2006, cu consecința economică a nevirării în termen a sumei de 8.800 lei, pentru a cărei neplată au fost calculate majorări de 2.007 lei și de care se fac răspunzătoare pârâtele - director și - contabil șef.
S-a mai menționat că, în urma verificărilor, s-a mai constatat că aceeași instituție, la 20 decembrie 2007, acordat, cu titlu de rest de plată, drepturile salariale pe luna decembrie 2007 în sumă de 129.112 lei, prin încălcarea art. 55.1 din Legea nr. 273/2006, consecința faptei fiind prejudicierea bugetului local și sporirea deficitului acesteia cu suma de 126.112 lei pentru intervalul 27 decembrie 2007 - 9 ianuarie 2008, datorându-se dobânzi în sumă de 471,60 lei, situație de care s-au făcut răspunzătoare aceleași persoane.
S-au anexat încheierii de sesizare raportul de control intermediar nr. 756 din 30 iunie 2008, anexele acesteia, ordinul de plată nr. 126/26 martie 2008, explicațiile scrise ale pârâtelor, foi de vărsământ și alte înscrisuri.
In apărare, pârâtele au depus întâmpinare.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, prima instanța a reținut că, în urma unui control efectuat de către Camera de Conturi - T la Școala - - T s-a întocmit raportul nr. 756/30 iunie 2008, prin care s-a constatat că, deși instituția a avut în medie peste 50 angajați și avea obligația de a angaja persoane cu handicap în proporție de cel puțin 4% din numărul total de angajați, a avut angajată efectiv o singură persoană cu handicap și nu a îndeplinit obligațiile prevăzute opțional de Legea nr. 448/2006.
S-a considerat că ordonatorul principal de credite - director și contabilul șef, răspunzătoare de neîndeplinirea prevederilor art. 77 din Legea nr. 448/2006, au prejudiciat instituția cu suma de 2007 lei reprezentând majorări de întârziere achitate Fondului de solidaritate, protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
In același act de control, s-a menționat că instituția nu a respectat dispozițiile art. 55.1 din Legea nr. 273/2006 și a achitat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2007 în sumă de 129.112 lei la data de 20 decembrie 2007, față de 9 ianuarie 2008 când se realiza plata pentru luna precedentă, situație în care s-a prejudiciat bugetul local cu dobânda aferentă sumei de 126.112 lei pentru intervalul de 14 zile, iar răspunderea revenea tot ordonatorului principal de credite și contabilului șef - pârâți în cauză.
Relativ la acest ultim aspect, s-a reținut că pârâtele au probat achitarea sumei de 482 lei, conform chitanței nr. - din 16 septembrie 2008, către Școala - T, așa încât acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
Art. 77 alin. 2 și 3 din Legea nr. 448/2006, stipulează că autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, iar dacă nu angajează astfel de persoane pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații: să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap sau să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condițiile prevăzute la lit. a).
Potrivit art. 7 alin. 9 din Legea nr. 84/1995, instituțiile de învățământ și unitățile de învățământ cu minimum 200 elevi sau cu minimum 100 preșcolari sunt instituții publice cu personalitate juridică, în timp ce unitățile de învățământ cu un număr mai mic de 200/100 elevi/preșcolari se organizează/reorganizează în cadrul unor unități de învățământ cu personalitate juridică aflate în subordinea aceluiași ordonator principal de credite, ca structuri ale acestora.
De asemenea, în art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice se prevede că în învățământul de stat validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de inspectoratul școlar, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general.
In același sens, prin art. 20 lit. a) din Ordinul nr. 4925/2005 se statuează că directorul, în calitate de angajator, încheie contracte individuale de muncă cu personalul angajat.
Coroborând prevederile legale arătate, s-a reținut că fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator și în consecință, fiecăreia dintre aceste unități îi incumbă obligația de angajare a categoriilor de persoane în discuție, în funcție de criteriile impuse de lege, și nu se raportează această obligație la calitatea de ordonator de credite, cum s-a procedat în cauză cu Școala - -
Din verificări a reieșit că Școala - - T era ordonator de credite și pentru Școala de Arte și Meserii nr. 3 - și pentru Școala nr. 9 - T, însă personalitate juridică aveau primele două instituții, iar Școala nr. 9 - T era organizată în cadrul Școlii nr. 3 - T, astfel că obligația de angajare revenea amândurora dintre instituții, în funcție de numărul propriu de angajați, nefiind cumulat numărul angajaților celor trei instituții doar pentru că aveau un ordonator de credite comun.
Prin urmare, întrucât unitatea de învățământ controlată avea un număr de angajați mult mai mic decât cel avut în vedere de către organul de control, îi revenea obligația de a angaja un număr mai mic de persoane cu handicap, în raport de perioadă și suma de plată pentru locurile de muncă în care nu s-au angajat aceste persoane, variantă pentru care s-a optat, care era mult mai mică decât cea calculată și deja achitată de către școala în discuție (spre exemplu, la un număr de 65,29 angajați efectiv - 4 % reprezintă 2,61 locuri în care trebuiau angajate persoane cu handicap, din care un loc a fost ocupat, rămânând în calcul 1,61 locuri pentru care se datorează suma ce a făcut obiectul verificării) (1,6 x 195 lei = 312 lei x 12 luni = 3744 lei).
In condițiile date, organul de control și unitatea de învățământ controlată, respectiv Școala - - T aveau obligația de a determina exact suma datorată, valorificând cele expuse, iar pentru diferența achitată în plus urma a se solicita restituirea sau compensarea cu alte sume de achitat, în cazul dat cu majorările de întârziere aferente cuantumului datorat, stabilit în funcție de datele concrete din evidențe și care nu puteau fi calculate de către instanță, în lipsa unei expertize contabile.
Față de operațiunile de efectuat, a considerat prima instanță că nu se mai impunea obligarea Școlii - la plata sumei de 2007 reprezentând majorări de întârziere către bugetul de stat pentru că, după cum s-a învederat, suma de 8800 lei deja plătită acoperea și acest capitol și oricum, la momentul
soluționării sesizării Curții de Conturi, majorările de întârziere trebuiau recalculate și stabilit exact cuantumul lor.
Pârâtele în cauză, ca ordonator de credite și respectiv contabil șef, datorau unității de învățământ doar majorările de întârziere aferente sumei de plată către bugetul de stat ca urmare a neangajării de persoane cu handicap în numărul impus de lege prin raportare la numărul efectiv de angajați în perioada vizată.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a admis sesizarea în parte și a obligat pârâtele să achite Școlii - T majorările de întârziere menționate, fiind respins ca nefondat capătul de cerere relativ la plata de către instituția de învățământ a sumei de 2007 lei.
Capătul de cerere privind obligarea acelorași pârâți la plata sumei de 475,51 lei a fost respins întrucât a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea recursului și admiterea capătului de cerere privind obligarea la plată a Școlii - T, în favoarea bugetului de stat, a sumei de 2007 lei reprezentând majorări de întârziere datorate pentru neplata la termen a sumei de 8 800 lei, pentru neîndeplinirea obligației de a angaja persoane cu handicap, într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința civilă atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii prin reținerea de către instanța de fond a faptului că Școala IL - este ordonator de credite și pentru Școala de Arte și Meserii nr. 3 T și pentru Școala nr. 9 T, dar primele două au personalitate juridică, astfel că obligația de angajare ar fi revenit acestor două instituții, în funcție de numărul propriu de angajați.
Această interpretare dată de prima instanță a fost apreciată de recurentă ca fiind în contradicție cu înscrisurile depuse la dosar, întrucât întregul patrimoniu este înregistrat și raportat în bilanț la Centrul bugetar IL-, centru care are un număr de 66 de angajați la Școala IL-, 45 de angajați la Școala de Arte și Meserii nr. 3 și 15 angajați la Școala nr. 9, iar ordonatorul de credite pentru aceste instituții este Școala IL -, care a achitat, din bugetul centrului, salariile pentru toți acești angajați.
A mai arătat recurenta că intimatele au achitat obligațiile către buget în anul 2008 prin OP nr. 126/26.03.2008, iar apărările acestora în sensul că nu aub eneficiat de prevederi bugetare pentru a efectua plăți cu această destinație nu este întemeiată, cât timp bugetul a fost rectificat de mai multe ori, însă nu au fost prezentate organului de control financiar solicitări ale centrului bugetar de rectificare cu sumele necesare achitării obligațiilor către bugetul de stat.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct.9 Cod proc. civ. art. 3041Cod proc. civ. art. 77, alin.2 și 3 din Legea nr. 448/2006.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate în cauză Curtea reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
Prin raportul de control intermediar din 30 iunie 2008 întocmit de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi T, s-a stabilit că nu au
fost respectate prevederile Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, fapta fiind cea de neevidențiere și nevirare la bugetul fondului de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap a sumei de 8800 lei, datorată pentru neîndeplinirea obligației de angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, iar pentru neplata la termen a acestei sume au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 2007 lei.
În raport de fapta evidențiată în actul de sesizare a instanței, intimatele pârâte s-au apărat atât prin explicațiile scrise solicitate la data controlului, cât și prin întâmpinarea depusă la dosar, în sensul că nu au fost prevăzute fonduri pentru plata contribuțiilor datorate în conformitate cu prevederile Legii nr. 448/2008 în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2007, sumele datorate fiind achitate ulterior prin OP nr. 126/26.03.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 7, alin.9 din Legea nr. 84/1995, "nitățile de învățământ cu un număr mai mic de 200/100 de elevi/preșcolari se organizează/reorganizează în cadrul unor unități de învățământ cu personalitate juridică aflate în subordinea aceluiași ordonator principal de credite, ca structuri ale acestora."
Din înscrisurile depuse la filele 61-66 din dosar reiese că Școala de arte și meserii nr. 3 T are un efectiv de 155 elevi și 45 preșcolari, Școala cu clasele I-VIII nr. 9 T are 116 elevi și 93 copii preșcolari în anul școlar 2007-2008, iar Școala cu clasele I-VIII - T are un efectiv de 304 elevi și 80 preșcolari, astfel că în subordinea acestei din urmă instituții se regăsesc și celelalte două școli aflate în subordinea aceluiași ordonator principal de credite, respectiv Școala IL -
Prin urmare, în mod corect au stabilit controlorii financiari că dispozițiile art. 77 din Legea nr. 448/2006 se aplică ordonatorului principal de credite, fiind determinate obligațiile bugetare în sarcina Școlii -
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 448/2006, "(1) persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale și capacității de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel județean sau al sectoarelor municipiului
(2) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.
(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligații:
a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
Coroborând aceste dispoziții legale cu cele cuprinse la art.7, alin. 9 din Legea nr. 84/1995 reiese că determinarea contribuției datorate Fondului de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap a fost corect raportată de organul de control fiscal la numărul de angajați al centrului bugetar cu personalitate juridică ce are în subordinea sa și celelalte două structuri, respectiv Școala de Arte și Meserii T și Școala nr. 9
Prin urmare, instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.7, alin.9 din Legea nr. 84/1995 coroborate cu cele ale art. 77 din Legea nr.448/2006, calculul contribuției datorate bugetului de stat pentru nerespectarea obligației de angajare a persoanelor cu handicap fiind cel de 8800 lei pentru anul 2007, calcul necontestat de altfel de către pârâte și achitat anterior controlului prin OP nr. 126/26.03.2008.
Pentru această sumă au fost calculate penalități de întârziere de către Camera de Conturi T, în cuantum de 2007 lei, plată ce incumbă instituției publice supuse controlului financiar.
Sunt motive pentru care, în lumina dispozițiilor art. 312 Cod proc. civ. raportat la prevederile art. 304, pct. 9 Cod proc. civ, Curtea va admite recursul formulat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi T, modificând în parte sentința civilă nr. 2435/5.11.2008 a Tribunalului - T la plata către bugetul de stat a sumei de 2007 lei cu titlul de majorări de întârziere pentru nevirarea la timp a sumei de 8800 lei, calculată în raport de prevederile art. 77 din legea nr. 448/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI-CAMERA DE CONTURI T-DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, cu sediul în T, județul T, împotriva sentinței civile nr.2435 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA " " T, cu sediul în T, str.- nr.20, județul C, domiciliat în T,-,.10,.D,.11, județul T, domiciliată în T,-, -.B,.18, județul T, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice.
Modifică în parte sentința civilă nr.2435/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul că admite capătul de cerere privind obligarea Școlii - la plata sumei de 2007 lei reprezentând majorări de întârziere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 09 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./03.03.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Monica Costea, Kamelia Vlad
