Alte cereri. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.361/CA
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de pârâtul, cu sediul în T,- B, județ T, împotriva sentinței civile nr. 1451/22.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC TRANS SRL, cu sediul în comuna, localitatea Iazurile, județ T, având ca obiect anulare decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurentul pârât DGFP Tas olicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr-, reclamanta TRANS a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule din 11.12.2007, și obligarea pârâtei T - Administrația Finanțelor Publice T la restituirea sumei de 12101 lei, actualizată cu dobânda legală, sumă ce reprezintă taxa de poluare achitată.
Prin sent.civ.nr.1451/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dos. civ.nr- s-a admis acțiunea astfel promovată, s-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de primă înmatriculare cu consecința obligării DGFP - Administrația Finanțelor Publice T să restituie reclamantului suma de 12.101 lei încasată cu titlu de taxă de poluare cu dobânda legală ce se va calcula de la data plății și până la restituirea integrală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca fabricat în anul 1995 iar pentru înmatriculare în România a plătit o taxă de poluare în cuantum de 12101 lei, calculată conform deciziei din 11.12.2007 emisă de către Administrația Finanțelor Publice - T, după cum rezultă din ordinul de plată depus la dosar.
Reclamantul s-a adresat instituției pârâte pentru restituirea acestei taxe (cererea nr. 56913/09.06.2009), însă prin adresa nr. 56913/24.06.2009 i s-a comunicat că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.
In susținerea refuzului de restituire a taxei s-au invocat prevederile art. 4 lit. a din nr.OUG 50/2008.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor nr.OUG 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005, și jurisprudenței Curții de Justiție.
În reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin nr.OUG 110/2006, art. 2142)- 2143)incluse în Codul fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin nr.OUG 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 2141)- 2143)din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 4 din nr.OUG 50/2008 obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
In speță, taxa de poluare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, dar și pentru autovehiculele second - hand provenite din state membre UE sau alte state, dar o atare taxă nu este prevăzută și pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate că gradul de poluare al acestora este același cu cel produs de autovehiculele second - hand importate, uneori chiar mai mare.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4 lit. a din nr.OUG 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel (15 iulie 1964), precum și delle Finanze dello Stato a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membrei, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că "o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională".
In consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second - hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrar normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru.
Intr-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondate.
Instanța a apreciat în mod greșit faptul că reînmatricularea autovehiculului de către reclamantă ar încălca normele europene din moment ce principiile care au stat la baza variantei finale de calcul a taxei auto propuse de guvern au fost acceptate de către Comisia Europeană.
Nici o lege aflată în prezent în vigoare nu permite unei instanțe de judecată să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale, aceste atribute revin exclusiv Parlamentului și Curții Constituționale, singurele instituții în măsură să aprecieze dacă legislația referitoare la taxa de poluare pentru autovehicule contravine reglementărilor Uniunii Europene și să adopte decizii în consecință.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente,
Plecând de la art. 90 partea 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care prevede că, nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, Curtea consideră că în cazul de față hotărârea a fost dată cu respectarea legii.
Potrivit reglementării menționate, se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, or în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză sunt aplicabile direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, pentru următoarele argumente:
Conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul,- și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2 (alin.4).
În sensul normei aplicabile speței, Jurisprudența Curții de Justiție Europene, prin Decizia - / din 1964, definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a codului fiscal iar apoi prin OUG 50/2008.
Întrucât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă specială pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, Curtea constată o discriminare regimului juridic fiscal ce contravine dispozițiilor menționate din Tratatul
Este real că prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu aplicare de la data de 01.07.2008, s-a prevăzut restituirea diferenței din taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art.11) și au fost abrogate prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003. Însă, faptul că Guvernul, urmare negocierii cu Comisia Europeană, a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data pretinderii taxei în litigiu era contrară dreptului comunitar, astfel că taxa devine nejustificată.
Din cele prezentate mai sus Curtea va dispune respingerea recursului astfel promovat cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de pârâtul, cu sediul în T,- B, județ T, împotriva sentinței civile nr.1451/22.07.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC TRANS SRL, cu sediul în comuna, localitatea Iazurile, județ T, având ca obiect anulare decizie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--/24.11.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
