Alte cereri. Decizia 368/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.368/CA
Ședința publică de la 10 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în Bârlad-, -.5,.B,.23, județul V, în contradictoriu cu intimații: Inspectoratul de Poliție al Județului V, Inspectoratul General al Poliției Române, având ca obiect anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței nr.98/CA/24.03.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal,făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07 iulie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 10 iulie 2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 98/CA/24.03.2008 a Tribunalului Vasluis -a hotărât:
Respinge excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a și de nulitate a dispoziției nr. 161 din 26.04.2007.
Respinge contestația formulată de reclamantul domiciliat în Bârlad, strada -, nr. 80, --5,. B,. 23, județul V împotriva dispoziției nr. 161 din 26.04.2007 emisă de inspectorul șef al Inspectoratului de poliție al județului V, precum și a dispoziției nr. 1369 din 15.05.2007 emisă de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române, pe care le menține.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond:
Prin dispoziția nr. 161 din 26.04.2007 a șefului Inspectoratului de poliție al județului V s-a dispus destituirea din poliție a agentului de poliție -, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a), b) și d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și de art. 12 al. 1 lit. a), b) și d) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva dispoziției nr. 161 formulat contestație, care, prin dispoziția nr. 1362 din 15.05.2007 i-a fost respinsă de inspectorul general al Poliției Române.
Împotriva celor două dispoziții a formulat contestație.
Excepția de necompetență materială a Tribunalului Vaslui de a soluționa cererea a fost respinsă prin încheierea de ședință din 26 noiembrie 2007 întrucât contestația vizează dispoziția de destituire emisă de șeful V, ceea ce atrage și competența instanței de contencios administrativ a tribunalului dea soluționa cererea. Prin dispoziția nr. 1362 s-a soluționat contestația la dispoziția de destituire, iar plângerea formulată și împotriva acestei dispoziții nu atrage competența materială a Curții de Apel potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă.
In cauză raporturile de serviciu au fost stabilite între contestator și, pârâtul având calitate procesuală pasivă întrucât prin cerere s- solicitat și anularea dispoziției emisă de inspectorul general al în soluționarea contestației făcută de reclamant.
In ce privește excepția de nulitate dispoziției nr. 161 întrucât s-au aplicat două sancțiuni pentru aceleași abateri se constată că nu este întemeiată.
Din examinarea dispozițiilor nr. 160 și nr. 161 se constată că sancțiunile au fost aplicate pentru săvârșirea unor fapte diferite, chiar dacă au fost emise la interval de o zi, respectiv la 25.04.2007 și 26.04.2007.
Neîntemeiate sunt și celelalte excepții de nulitate invocate de contestator, procedura de cercetare prealabilă și de aplicare a sancțiunilor disciplinare polițiștilor fiind derogatorie de la cea prevăzută pentru funcționarii publici prin Legea nr. 188/1999 și nr.HG 1210/2003.
In cazul polițiștilor procedura de cercetare prealabilă și de aplicare a sancțiunilor disciplinare este prevăzută de Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400 din 29.10.2004 și prin Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Susținerile contestatorului că procedura prealabilă trebuia suspendată nu au nici un temei. Din cercetările referitoare la abateri nu au rezultat date și indicii că au fost săvârșite fapte prevăzute de legea penală, astfel că nu se impunea nici participarea unui reprezentant al Corpului conform art. 59 al. 4 din Legea nr. 360/2002.
De asemenea, contestatorul a fost ascultat, consemnându-se susținerile acestuia, astfel că nu se constată încălcarea prevederilor art. 59 al. 5 din Legea nr. 360. Chiar dacă în fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp, nu rezultă din probele administrate că i s-ar fi încălcat acest drept.
Nici pe fondul cauzei plângerea nu este întemeiată, contestatorul nefăcând dovada altor situații de fapt decât cele reținute în actul sancționator,ori că sancțiunea aplicată este mare față de abaterile comise.
Astfel, la data de 27.03.2007 acesta a aplicat 3 sancțiuni contravenționale fără a respecta procedura privind încheierea procesului verbal și a celei referitoare la confiscare. In al treilea proces verbal nu s-a consemnat cantitatea de confiscată și nici nu s-a încheiat vreun act de cântărire a peștelui confiscat. Activitatea nu fost raportată și abia la 30.03.2007 a încheiat un proces verbal din care rezultă că a distrus prin ardere 15 kg de.
O altă faptă reținută în sarcina sa privește desfășurarea unor activități pe linie de circulație rutieră la intersecția 581 cu 244 fără a fi planificat și în condițiile în care i s-a interzis să mai desfășoare activități pe linie de circulație rutieră atât de șeful serviciului poliției rutiere, cât și de șeful biroului poliției rurale care are în arondare Postul de poliție.
De asemenea, la data de 16.04.2007 s- deplasat în satul cu autoturismul de serviciu în jurul orelor 21, fără a fi planificat în serviciul de patrulare, unde s-a întâlnit cu minora împreună cu care s-a deplasat pe un drum lăturalnic, conducând- pe aceasta acasă tot cu acel autoturism în jurul orelor 22,30.
Din depozițiile martorilor audiați și nu rezultă că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, ci că are o comportare corespunzătoare în societate, este conștiincios și că prin activitatea desfășurată ar fi deranjat anumite persoane din conducerea instituțiilor superioare.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că la aplicarea sancțiunii de destituire din poliție s-au avut în vedere gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, gradul de vinovăție a polițistului, împrejurările în care au fost săvârșite faptele și că a mai fost sancționat.
Sancțiunea aplicată nu este disproporționată față de faptele repetate comise de contestator, motiv pentru care instanța apreciază că se impune respingerea plângerii și menținerea dispozițiilor nr. 161 din 26.04.2007 și nr. 1362 din 15.05.2007.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât intimata i-a încălcat dreptul la apărare, din moment ce nu a fost în măsură să conteste decizia nr. 160/25.04.2007, pentru că aceasta nu i-a fost comunicată, iar a doua zi a fost emisă decizia nr. 161/26.04.2007 prin care a fost destituit din poliție.
Consideră recurentul că în mod corect i-au fost respinse excepțiile invocate în cauză, raportate prevederilor Ordinului nr. 400/2004, în sensul că ofițerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă trebuia să provină din compartimentele cu atribuții de cercetare penală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. 1 și 3; însă în speță ofițerul desemnat făcea parte din cu totul alt compartiment, iar materialul de sesizare a abaterilor disciplinare nu cuprindea faptele ce urmau a fi cercetate de comisia de disciplină.
Nu au fost respectate de asemenea dispozițiile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, întrucât din comisia de disciplină nu a făcut parte și un reprezentant al organizației sindicale din care face parte reclamantul și nici dispozițiile art. 29 alin. 3 din Ordinul nr. 400/2003, care îi promiteau să fie asistat de un alt polițist ales, iar în ipoteza în care existau indiciile săvârșirii unei infracțiuni, cercetarea prealabilă trebuia efectuată cu participarea unui reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor, ce nu a fost prezent însă în cazul său.
Conform art. 35 alin. 3 din Legea privind comisiile de disciplină,persoana competentă în aplicarea sancțiunii disciplinare, nu poate aplica o sancțiune mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină, iar în speță prin dispoziția nr. -.04.2007 a fost luată măsura amânării în grad, iar prin Dispoziția în litigiu - nr. 161/26.04.2007, semnată de șeful V, s-a luat măsura destituirii sale din poliție, încălcându-se dispozițiile art. 59 din Legea nr. 360/2000 privind statutul polițistului. Întrucât polițiștii sunt asimilați funcționarilor publici, raportat dispozițiilor Legii nr. 188/1999 intimata avea obligația să suspende procedura cercetării prealabile, întrucât fapta cercetată putea fi sancționată și penal, (respectiv luarea de mită și tentativa de viol), astfel că era necesar ca în prealabil organul competent să dispună neînceperea urmăririi penale, conform art. 65 din lege.
În ce privește fondul cauzei, arată recurentul că motivația din cuprinsul Dispoziției nr. 1369/15.05.2007 a, conform căreia ar fi aplicat sancțiuni contravenționale unui nr. de trei cetățeni din satul, fără respectarea procedurii legale, nu poate fi reținută din moment ce nici unul din cei sancționați nu a depus plângere împotriva sancțiunii aplicate.
De asemenea, desfășurarea activităților pe linie de circulație rutieră le-a efectuat întrucât nu avea cunoștință de existența vreunei interdicții în acest sens, în actele de la dosar existând graficul de planificare a sa în serviciu, cu aprobarea șefului de post, prin care a fost autorizat să efectueze astfel de atribuții.
În ce privește minora, aceasta a fost luată în mașina poliției pentru a fi condusă la domiciliu, fiind o oră târzie din noapte, fapta sa neputând fi apreciată ca abatere disciplinară.
Arată recurentul că i-a fost refuzată comunicarea de intimată a petiției nr. 6897 semnată de 39 cetățeni din comuna, în care se făceau aprecieri pozitive la adresa conduitei sale, în realitate măsura abuzivă a destituirii sale din funcție fiind determinată de intervențiile autorităților administrative locale, ostile persoanei sale.
Considerând că nu a dat dovadă de o conduită necorespunzătoare la locul de muncă, fapt demonstrat de calificativele "bine" obținute, și de nota de 8,19 obținută la absolvirea Școlii de Agenți Poliție din Câmpina, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Intimatul B prin întâmpinare consideră recursul ca nefondat, invocând cu prioritate excepția nulității motivelor de recurs depuse la 12.06.2008 și care diferă de cele depuse la 11.04.2008, când a fost declarat recursul în cauză de reclamant.
Trecând peste această excepție, arată intimata că dispoziția șefului V 161/26.04.2007 în litigiu, de sancționare a recurentului cu "destituirea din poliție" a avut la bază săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a), b) și d) din Legea nr. 360/2002 și de art. 12 alin. 1 lit. a), b) și d) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din, respectiv: "comportare necorespunzătoare în serviciu, familie sau societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției", "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de șefii ierarhici sau de autoritățile anume abilitate de lege" și respectiv "depășirea atribuțiilor ori lipsa de solicitudine față de cetățeni".
Aceste fapte reținute în sarcina recurentului sunt diferite de cele ce au stat la baza sancționării sale prin dispoziția nr. 160/2007, necontestată de reclamant, și care sunt evidențiate în dosarul de cercetare prealabilă, respectiv sancționarea a trei cetățeni din satul fără întocmirea proceselor-verbale de sancționare și de confiscare a bunurilor, în data de 27.03.2007, desfășurarea de activități pe linie de circulație rutieră în 05.04.2007 fără a fi planificate, precum și deplasarea cu autoturismul de serviciu, împreună cu minora, în seara zilei de 16.04.2007, pe un drum lăturalnic, după care a condus-o la domiciliu.
Faptele ce au stat la baza emiterii dispoziției nr. 160/2007, astfel cum au fost evidențiate mai sus, nu întruneau latura obiectivă a infracțiunilor de luare de mită sau viol, pentru a se impune suspendarea cercetării disciplinare până la finalizarea celei penale, cum se susține de recurent, corect prima instanță reținând faptul că procedura de sancționare a polițiștilor este reglementată de nr. 400/2004 și Legea nr. 360/2002, ce conțin dispoziții derogatorii de la procedura comună funcționarilor publici, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 188/1999 și nr.HG 1210/2003.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor,constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ce privește excepția dirimantă a nulității recursului, Curtea constată că reclamantul și-a motivat în termenul procedural cererea de recurs, înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 1831/11.04.2008, iar faptul că ulterior a depus la dosar o dezvoltare diferită a acelorași motive de recurs, nu poate conduce la nulitatea căii de atac promovate în cauză, cum se solicită de intimată.
Raportat documentației de la dosar, Curtea constată ca fiind eronat respinsă excepția nulității deciziei nr. 169/26.04.2007,din moment ce aceasta nu respectă dispozițiile procedurale aplicabile funcției publice deținute de recurent, respectiv Legea nr. 360/2002 și 400/2004, evocate de însăși intimată prin întâmpinarea depusă la dosar în actuala fază procesuală.
Ori, în speță reclamantul a fost sancționat disciplinar prin dispoziția nr. 160/25.04.2007, cu sancțiunea prevăzută de art. 58 lit. c) și art. 59 alin. 1 și 9, art. 60 din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin. 1 lit. a), b) și d) din 400/2004, constând în "amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 3 (trei) ani, în baza încheierii Consiliului de disciplină din 07.03.2007, măsură ce i-a fost comunicată cu adresa intimatei nr. 13.128/27.04.2007 (fila 9 dosar fond), pentru fapte prevăzute de art. 57 lit. a), b) și e) din Legea nr. 360/2002.
Numai că în aceeași zi, 27.04.2007, cu adresa intimatei nr. 13129,i se comunică reclamantului că prin dispoziția nr. 161/26.04.2007, s-a dispus sancționarea sa cu "destituirea din poliție", în baza art. 58 lit. d), art. 59 alin. 1 și 9 și art. 60 din Legea nr. 360/2002, pentru faptele prevăzute de art. 57 lit. a), b) și d) din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin. 1 lit. a), b) și d) din 400/2004.
Prevederea 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din o obliga, însă, pe intimată ca, anterior aplicării sancțiunii cu destituirea din poliție a reclamantului, să declanșeze procedura de cercetare prealabilă care să fie urmată de Consiliul de disciplină, ce avea obligația întocmirii unui dosar, în care să fie citată persoana ce a săvârșit abaterile disciplinare, în vederea exercitării dreptului său la apărare - sens în care se dispune prin Secțiunea a 2-a din 400/2004, "Procedura cercetării prealabile" fila 175 și următoarele dosar fond.
Deși susține prin întâmpinarea de la dosar că dispoziția de sancționare 161/2007, a fost emisă pentru "alte fapte" decât cele ce au stat la baza dispoziției nr. 160/2007 -, pentru care a fost urmată procedura de cercetare, finalizată prin raportul nr. 43938/23.04.2007 -, intimata nu face dovada parcurgerii procedurii prealabile anterioare sancționării reclamantului cu destituirea din poliție, procedură ce nu putea fi declanșată și finalizată oricum în cele 24 ore scurse de la emiterea dispoziției nr. -.04.2007.
Totodată, deși în cuprinsul dispoziției nr. 160/25.04.2007 se face trimitere la "încheierea consiliului de disciplină din 24.04.2007", reclamantul este sancționat pentru amenzile excesive aplicate familiei din satul, și absențele nemotivate de la serviciu, în condițiile în care comisia de disciplină l-a cercetat pentru cele trei abateri disciplinare ce au fost ulterior menționate în cuprinsul dispoziției nr. 161/26.04.2007, respectiv - sancționarea contravențională a celor trei cetățeni din satul, fără respectarea procedurii legale de confiscare a peștelui în data de 27.03.2007; desfășurarea de activități pe linie de circulație rutieră în data de 05.04.2007 fără programare; deplasarea cu autoturismul din dotare în seara zilei de 16.04.2007 împreună cu minora.
Rezultă așadar că pentru faptele reținute în dispoziția nr. 160/25.04.2007 nu a fost cercetat de comisia de disciplină, deși în cuprinsul acesteia se face trimitere la raportul comisiei din 23.04.2007, iar pentru dispoziția 161/26.04.2007 în litigiu nu s-a efectuat nici o cercetare prealabilă anterioară valabilă, întrucât deși faptele reținute sunt analizate în raportul comisiei de disciplină 43938/23.04.2007 sus-menționat, acest raport a fost anexat dispoziției nr. 160/2007, iar nu celei cu nr. 161/2007, în litigiu.
Totodată, recurentul a avut cunoștință de procedura de cercetare finalizată prin raportul din 23.04.2007, recunoscând săvârșirea faptelor, astfel că a considerat că sancțiunea ce i s-a aplicat pentru acestea a fost cea de "amânarea promovării în grad profesional pe o perioadă de trei ani", conform dispoziției nr. -.04.2007,pentru ca în 26.04.2007 să-i fie emisă dispoziția nr. 161/2007 în litigiu, prin care, fără o nouă cercetare prealabilă, să fie sancționat pentru aceleași fapte, cu destituirea din funcție, în preambulul dispoziției nr. - apărând însă fapte pentru care nu a fost cercetat de comisia de disciplină, astfel cum s-a arătat anterior.
Raportat celor arătate în cele ce preced, Curtea constată că în mod eronat instanța de fond a reținut că în speță intimata ar fi emis actul administrativ sancționator în sarcina recurentului, cu respectarea procedurii legale de cercetare prealabilă și cea de acordare a dreptului de apărare celui sancționat, vicii de natură a conduce la nulitatea actului astfel emis.
Se impune așadar admiterea recursului promovat de reclamantul, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr. 98/CA/24.03.2008 a Tribunalului Vaslui, în sensul admiterii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului V, ca emitent al dispoziției nr. 161/2007 și Inspectoratul General al Poliției Române, ca emitent al dispoziției nr. 1369/15.05.2007, prin care s-a respins contestația reclamantului formulată împotriva dispoziției nr. 161/2007.
Se va dispune anularea dispozițiilor sus-menționate,cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 98/CA din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, admite acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Inspectoratul de Poliție al Județului V și Inspectoratul General al Poliției Române.
Anulează dispoziția nr. 161 din 26 aprilie 2007, emisă de șeful Inspectoratului de Poliție al Județului V, precum și dispoziția nr. 1369 din 15 mai 2007, emisă de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române.
Anulează restul dispozițiilor sentinței recurate.
Ia act de faptul că recurentul nu solicită obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iulie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
23.07.2008
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2008
Președinte, - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
23 Iulie 2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
