Alte cereri. Decizia 408/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.408/CA
Ședința publică din 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de contestatoarea - - ROMÂNIA SRL B - SUCURSALA - cu sediul în,-, jud.C, împotriva deciziei civile nr.321/CA/02.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - PRIMARUL ORAȘULUI - cu sediul în, jud.C, având ca obiect alte cereri - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestatoarea - România SRL - Sucursala, consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.1871/17.09.2008 depusă la dosar și pentru intimatul pârât Primarul Orașului, răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.21973/17.09.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr.-/25.06.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (aplicate pe cererea de recurs).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul contestatoarea - România SRL - Sucursala, prin reprezentantul său convențional, solicită admiterea contestației, anularea deciziei nr.321/02.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr- și fixarea termenului în vederea rejudecării recursului. Precizează reprezentantul contestatoarei că a formulat contestație în anulare, conform disp.art.318 teza 1 - a Cod procedură civilă, întrucât erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pot și trebuie a fi avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii. Cu ocazia soluționării recursului instanța a omis a avea în vedere întreg materialul probator. Instanța a avut în vedere la pronunțarea deciziei, astfel cum se menționează în motivare, materialul probator de la instanța de fond. De asemenea instanța a confundat lipsa emiterii hotărârii de către Consiliul Local referitoare la scutirea taxei de teren pe de o parte, cu exprimarea în mod clar a voinței de plată a acestei taxe, pe de altă parte. La dosar există și o expertiză pedologică efectuată de cel mai înalt for științific din România - Institutul de Cercetări și al Academiei de Științe Agricole care constata de asemenea faptul că, contestatoarea nu trebuie să plătească impozit pe teren. Se apreciază de către reprezentantul contestatoarei că, contestația este admisibilă.
Intimatul Primarul Orașului, prin reprezentantul său convențional, pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată. Terenul care face obiectul litigiului, pentru care Primarul Orașului datorează impozit a fost restituit contestatoarei conform OG nr.36/2002 și la care contestatoarea face referire. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației. Instanța a avut în vedere la pronunțarea deciziei întreg materialul probator. Dispozițiile anexa nr.5 din OG nr.36/2002 nu sunt facultative ci obligatorii și nu pot fi altfel interpretate decât așa cum sunt precizate.
Având cuvântul în replică reprezentantul contestatoarei învederează instanței că, acestea nu mai erau actuale, erau desființate.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
1. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 356/CA/23.07.2003 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ, reclamanta - ROMANIA SRL B - Sucursala a solicitat instanței în condițiile art.9 din Legea nr.392/2001 pentru aprobarea OUG nr.58/1999 privind soluționarea obiecțiunilor și contestațiilor formulate împotriva actelor de control și impunere, având ca obiect constatarea și stabilirea impozitelor și taxelor locale, anularea Dispoziției nr.229/10.07.2003 emisă de primarul orașului, județ C, prin care s-a respins contestația referitoare la taxa pe teren în sumă de 3.399.250.000 lei ROL și amendă de 50.000 lei ROL.
Procedând la examinarea naturii juridice a cauzei, prin Încheierea de ședință din 27.02.2004, instanța constată că acțiunea are natură civilă și dispune înaintarea cauzei la Tribunalul Constanța - Secția civilă.
2. Primind cauza spre competentă soluționare, Tribunalul Constanța - Secția civilă procedează la înregistrarea acesteia sub nr.537/06.04.2004, în care pronunță Sentința civilă nr.570/29 aprilie 2004 prin care admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, în soluționarea cauzei, dispunând declinarea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Constanța, reținând în esență că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.9 al.1 din Legea nr.392/2001ce prevăd o competență diferită de soluționare a acțiunii pentru anularea dispoziției respective, în raport de organul care a emis-
3. În aceste condiții cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.7544/30.07.2004, ce pronunță Sentința civilă nr.10029/06.10.2004 prin care admite cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Primarul orașului, dispunând anularea Dispoziției nr.229/10.07.2003 emisă de Primarul orașului, în considerarea disp.art.9 din Legea nr.392/2001 de aprobare a OUG nr.58/1999.
4. Urmare apelului promovat de Primarul orașului, cauza este înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA - Secția civilă sub nr.431/C/18.03.2005, instanța dispunând prin Decizia civilă nr.606/C/16 mai 2005 respingerea ca nefondat a apelului, cu următoarea motivație în esență:
Reclamanta deține terenul în suprafață de 1.359.808. situat în în calitate de succesor a, căreia îi fusese atribuit în folosință gratuită, prin acte normative încă din anul 1969, astfel încât reclamanta nu datorează taxe pentru folosirea terenului, deoarece, era exceptat de la plata impozitelor conform actelor de atribuire și dispozițiilor cuprinse în Legea nr.69/1993 și OG nr.36/2002.
5. Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs Primarul orașului, astfel că, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA - Secția civilă sub nr.969/C/26.07.2005, în care instanța pronunță Încheierea nr.787/C/30 noiembrie 2005, constatând natura cauzei ca fiind contencios fiscal și dispune trecerea recursului la Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța a reținut în esență că, la data de 01.07.2003 a intrat în vigoare OG nr.39/2003 privind procedurile de administrare a creanțelor bugetelor locale, aprobată prin Legea nr.358/2003, astfel că, față de dispozițiile cuprinse în Legea nr.29/1990 se concluzionează în sensul stabilirii unor norme speciale de competență în soluționarea acțiunii în anularea actelor administrative emise în materia impozitelor și taxelor locale, în favoarea Secției contencios administrativ a Curții de APEL CONSTANȚA.
6. Cauza este înregistrată pe rolul Secției comerciale, maritimă și fluvială, precum și cauze de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL CONSTANȚA sub nr.651/CA/12.12.2005, în care pronunță Decizia civilă nr.9/CA/19 ianuarie 2006, prin care se admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA și se dispune declinarea spre competentă soluționare a recursului în contencios administrativ declarat împotriva Deciziei civile nr.606/05.07.2005 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.431/C/2005 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, avându-se în vedere dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.219/2005 cu referire la art.158 Cod pr.civilă.
7. Primind cauza spre competentă soluționare, Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secția contencios administrativ și fiscal procedează la înregistrarea acesteia sub nr.2456/1/09.02.2006 în care pronunță Decizia nr.4588/13 decembrie 2006, prin care este admis recursul declarat de Primarul orașului împotriva Deciziei nr.606/C/16 mai 2005 Curții de APEL CONSTANȚA, dispunându-se casarea deciziei sus-menționate, precum și a Sentinței civile nr.570/20 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția civilă, Sentința civilă nr.10029/06 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Constanța și Decizia civilă nr.9/CA/19 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comerciale, maritimă și fluvială, precum și cauze de contencios administrativ și fiscal.
Prin aceeași hotărâre se dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța, ca instanță de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acesteia ca instanță de fond, reținându-se în esență că, în speță sunt aplicabile disp.art.188 al.2 Cod pr.fiscală, cu referire la art.10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
8. Primind cauza urmare pronunțării deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare de către ICCJ B, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ sub nr.1029/118/02.02.2007, în care pronunță Sentința civilă nr.1083/16 noiembrie 2007, admițând acțiunea formulată de - ROMANIA SRL B - Sucursala în contradictoriu cu Primarul orașului, dispunând anularea Dispoziției nr.229/10.07.2003 emisă de Primarul orașului, cu consecința obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în sumă de 484, 5 lei RON.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, instanța reține în esență că, prin Decretele Consiliului de Stat nr.658/1969 și nr.356/1986 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.929/1971 a fost atribuit terenul în suprafață de 1.359.800.p situat în, fostului (autorul reclamantei) pe durată nedeterminată și în folosință gratuită, ce a fost menținută prin Legea nr.69/1993 și prin Anexa nr.5 din OG nr.36/2002, cu mențiunea că, anexa prevedea scutirea de obligația de plată a taxelor pentru terenuri, care prin natura lor sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură.
Se reține că, potrivit art.5 lit."b" pct.2 din OG nr.36/2002, încadrarea terenurilor în categoria celor improprii pentru agricultură sau silvicultură se face de Consiliile Locale, prin hotărâre, sens în care, în probatoriu instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză ce concluzionează în sensul sus-menționatelor precizări.
Față de concluziile raportului de expertiză, instanța de fond apreciază în sensul scutirii de plată a taxelor a reclamantei pentru terenul deținut, întrucât acesta este impropriu pentru agricultură sau silvicultură, dispunându-se anularea Dispoziției nr.229/10.07.2003 emisă de pârâtul Primarul orașului.
9. Împotriva acestei hotărâri în termen promovează recurs pârâtul Primarul orașului, astfel că, s-a constituit dosar nr- pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA - Secției comerciale, maritime fluviale și de contencios administrativ în care instanța pronunță Decizia civilă nr.321/CA/02 iunie 2008, prin care s-a admis recursul declarat de recurentul pârât Primarul orașului în contradictoriu cu intimata contestatoare - ROMÂNIA SRL B - Sucursala, modificând în tot sentința recurată, în sensul că se dispune respingerea contestației ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța reține în esență că, potrivit disp.anexei 5 alin.b pct.2 din nr.OG36/2002, scutirea obligației de plată a taxelor pe "terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălți sau de lacuri de acumulare, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidro meteorologie, cele care contribuie la exploatarea surselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite de Legea apelor nr. 107/1996, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol. în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului" se face numai de către Consiliile Locale, prin hotărâre.
Din probatoriul existent la dosarul cauzei rezultă faptul că, Consiliul local atât prin respingerea expresă a solicitării intimatei contestatoare de scutire de la plata impozitului pe terenul situat în orașul,-, jud.C cât și prin neemiterea vreunei hotărâri de consiliu de scutire de la plata aceluiași impozit și-a exprima în mod clar voința sa,astfel că a fost emisă și Dispoziția nr.229/10.07.2003 aspect ce echivalează într-adevăr cu înscrierea implicită terenului în categoria celor pentru care este necesară plata taxei aferente.
De altfel și în conținutul art.17 al aceluiași act normativ, respectiv nr.OG36/2002 privind taxele și impozitele locale, se stipulează faptul că pentru terenurile, proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale aflate în administrarea sau folosirea regiilor autonome, a societăților comerciale și a altor persoane juridice, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură acestea datorează taxa de teren.
Prevederile anexei 5 alin.2 pct.B din OG. nr.36/2002 sunt de natură a institui o simplă facultate și nicidecum o obligație legală în sarcina Consiliilor locale,doar acestea având posibilitatea de a adopta o hotărâre care să instituie scutirea de la plata impozitului pentru o anumită categorie de terenuri,ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
10. La data de 26.06.2008 reclamanta - ROMÂNIA SRL B - Sucursala, deduce judecății contestație în anulare împotriva Deciziei nr.321/02.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr-, prin care s-a admis recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât Primarul orașului, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate (Sentința civilă nr.1083/16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța ), în sensul respingerii contestației ca nefondate, invocând ca temei de drept aplicabil dispozițiile art.318 teza 1 Cod pr.civilă.
Motivând contestația în anulare contestatoarea învederează în esență că, instanța a omis din greșeală să cerceteze, analizeze și aprofundeze toate aspectele invocate de reclamanta recurentă, săvârșind o greșeală materială involuntară.
Se susține că, instanța involuntar nu a analizat multitudinea înscrisurilor existente la dosar, referindu-se doar la împrejurarea că, emiterea hotărârii prevăzute de Anexa nr.5 al.2 pct.B din OG nr.36/2002 este ceva facultativ și nicidecum obligație legală, fără a reține că, cele două Decrete ale Consiliului de Stat nr.658/27.09.1969 și nr.356/06.11.1986, respectiv nr.929/23.07.1971 sunt acte normative neabrogate și în care se menționează fără echivoc că "terenul se transmite în folosință gratuită".
Examinând fondul contestației în anulare dedusă judecății, Curtea dispune respingerea sa, pentru următoarele considerente, în esență:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Astfel cum rezultă din petitul cererii, temeiul de drept indicat de contestator pentru judecarea contestației în anulare, este cel prevăzut de art. 318 teza 1 Cod pr.civilă, știut fiind că, acest temei de drept se referă la primul motiv prevăzut în contestația în anulare, reglementată de text, și care este cunoscută și sub denumirea de contestație în anulare specială.
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod pr.civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare,iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
S-a arătat în practică că, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părții de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică; neconcordanța dintre motivare, prin care recursul este declarat fondat și dispozitiv; prin care recursul este respins ca neîntemeiat; omisiunea soluționării cererii privind cheltuielile de judecată; etc.
Greșeala materială se apreciază în raport cu situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În speță, Curtea reține că, dispozițiile textului de lege indicat - art.318 teza 1 Cod pr.civilă - nu sunt aplicabile, deoarece astfel cum rezultă din Decizia civilă nr.321/CA/02 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel, nu pot fi reținute erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Art.318 Cod pr.civilă nu permite instanței a dispune reformarea unei hotărâri pe baza unor argumente de fapt, sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijină, deoarece instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
În acest context, instanța reține că, împrejurările invocate de contestator referitoare la respingerea motivelor "de casare nejustificat" și omisiunea "cercetării motivelor de casare" nu reprezintă greșeli materiale în sensul legii, hotărârea pronunțată cuprinzând argumente grupate ce răspund printr-un considerent comun la susținerile contestatoarei.
Pentru toate considerentele sus-expuse, Curtea dispune respingerea contestației în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - - ROMÂNIA SRL B - SUCURSALA - cu sediul în,-, jud.C, împotriva deciziei civile nr.321/CA/02.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - PRIMARUL ORAȘULUI - cu sediul în, jud.C, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.dec.jud./29.09.2008
Dact.Sz - 2 ex/29.09.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
