Alte cereri. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.414/CA
Ședința publică din 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - cu sediul în B, sect.6,-, împotriva sentinței civile nr.1019/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în Veche, jud.T și intimații pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - cu sediul în B, sect.1, nr.1A și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVAL - cu sediul în T,-, jud.T, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Tulcea la nr. 681/88/25.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, pentru a fi obligate la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea polițiștilor pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la efectuarea plății, prevăzut de art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că are calitate de funcționar public, fiind încadrat ca polițist de frontieră în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Inspectoratul județean până în luna mai a anului 2005, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a pensionării.
A mai arătat reclamantul că are dreptul la spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază raportat la vechimea în muncă a polițiștilor, drept ce a fost suspendat pentru anul 2005, în baza art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului, suspendare ce nu înseamnă desființarea dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtele Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B au solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr.1019/CA/09 mai 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea care are ca obiect contencios administrativ - drepturi bănești, formulată de reclamant, obligând pârâtele la calcularea și plata către reclamant a sporului de fidelitate, actualizat cu rata inflației, ce se va calcula până la data plății efective, pentru anul 2005, cât a avut calitatea de funcționar public.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată polițiștii beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20% calculat la salariul de bază.
Or, având în vedere că dreptul la sporul de stabilitate a fost conferit prin art. 6 din nr.OG 38/2003, iar ulterior exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai exista în prezent, deoarece s-ar încălca principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, apreciind ca netemeinică și nelegală sentința recurată, cu următoarea motivație, în esență:
- instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr.353/2003, neținând seama de faptul că acestea au fost suspendate sub aspectul efectelor ce ar fi trebuit să le producă în condițiile prevăzute de art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată;
- hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală deoarece, fără a ține seamă de suspendarea efectelor juridice a dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003, s-a instituit în sarcina recurentei o obligație de plată a dreptului pretins prin încălcarea prevederilor imperative a legii bugetare.
Examinând susținerile recurentului, în raport cu probatoriul administrat în cauză, și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.6 din OG nr.38/2003, pentru activitatea desfășurată polițiștii beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20% calculat la salariul de bază.
Acest drept a fost suspendat prin legile bugetare după cum urmează:
- legea nr. 507/2003 ( legea bugetului de stat pe anul 2004) suspendă până la 31 decembrie 2004 prin art. 9 alin. 7 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă ";
- prin legea nr. 511/2004 ( a bugetului de stat pe anul 2005) se suspendă până la 31 decembrie 2005 aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă . precum și a celor din legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici ( art. 8 alin. 7);
- legea bugetului de stat pe anul 2006 ( legea nr. 379/2005) suspendă și ea, potrivit art. 5 alin. 5, până la 31 decembrie 2006 " prevederile din actele normative în vigoare referitoare la sporul de stabilitate".
Legea nr. 486/2006- a bugetului de stat pe anul 2007- nu mai cuprinde nici o dispoziție referitoare la suspendarea drepturilor din legile în vigoare prin care s-a stabilit dreptul la spor de stabilitate, concluzia fiind aceea că suspendarea a încetat.
Prelungind până pe 31.12.2006 termenul de suspendare a prevederilor legale ce stabilesc dreptul la sporul de stabilitate, legiuitorul a avut în vedere tocmai neefectuarea acestei plăți pentru toată perioada mai sus amintită și nu plata primei ( dată la care legea bugetară anuală nu mai este în vigoare), întrucât toate textele enumerate se raportează la textul de bază ( în speță art. 6 din OG nr. 38/2003).
Încetând suspendarea plății drepturilor stabilite de lege prin neincluderea unui text în acest sens în legea bugetului de stat pe anul 2007, dreptul la acțiune s-a născut pentru toată perioada de suspendare care nu a afectat însăși existența dreptului la spor de stabilitate.
Faptul că existența dreptului nu a fost afectată rezultă și din art. 64 din Legea nr. 24/2000, potrivit cu care: "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
În sensul celor mai sus arătate sunt și hotărârile Curții Constituționale, dreptul fiind născut abia la data încetării suspendărilor succesive.
Or, având în vedere că dreptul la sporul de stabilitate a fost conferit prin art. 6 din nr.OG 38/2003, iar ulterior exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai exista în prezent, deoarece s-ar încălca principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Concluzionând Curtea apreciază că, încetând suspendarea, care prin ea însăși nu a afectat existența dreptului, intimatul reclamant poate solicita plata sumelor pentru care a fost lipsit sub efectul suspendării, astfel că, toate susținerile făcute de recurent apar ca fiind nefondate, și pe cale de consecință urmează a fi respinse.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - cu sediul în B, sect.6,-, împotriva sentinței civile nr.1019/09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în Veche, jud.T și intimații pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - cu sediul în B, sect.1, nr.1A și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVAL - cu sediul în T,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.jud./08.10.2008
Dact.Sz - 2 ex/08.10.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
