Alte cereri. Sentința 42/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 42/CA
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe revizuentul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean I, având ca obiect alte cereri, revizuire împotriva hotărârii date în dosarul nr. 2365/2006 al Curții de APEL IAȘI.
La apelul nominal,făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02 martie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 09 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra revizuirii în contencios administrativ de față;
Prin cererea formulată - a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 8/CA/10.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în dosarul nr. 2365/2006 în temeiul art. 322 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În fapt arată revizuentul că la data de 20.02.2006 a introdus o acțiune în contradictoriu cu pârâții, prin care a solicitat anularea dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție Județean I nr. 1423/21.12.2005, obligarea pârâților la reintegrarea sa în funcția avută anterior emiterii actului administrativ și plata drepturilor bănești potrivit funcției avute anterior emiterii actului contestat, până la data reinstalării în funcția avută. Hotărârea instanței prin care i s-au respins pretențiile a rămas definitivă prin nerecurare.
Consideră că în mod nelegal instanța i-a respins acțiunea, reținând că există indicii temeinice că ar fi comis faptele pentru care a fost sancționat - conform declarațiilor martorilor și a proceselor-verbale încheiate atunci.
Având în vedere că la data de 24.11.2008 a primit din partea organelor de cercetare ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele presupus a fi comise de către acesta, în baza cărora s-a dispus sancționarea cu "destituirea din poliție" pentru încălcarea gravă a prev. art. 57 lit. "a,h și k" din Legea nr. 360/2002 și ale art. 12 lit. "a,h,k" din Ordinul nr. 400/2004, consideră că prin aceasta s-a dovedit că nu se face vinovat de comiterea respectivelor fapte. Scoaterea de sub urmărire penală pe motiv că fapta nu există, împreună cu ceilalți colegi implicați în respectivul eveniment, arată că nu a comis fapta de lovire.
Consideră că noul act, ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală, de care a luat la cunoștință la data comunicării sale, pe 24.11.2008, și care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, dovedește că hotărârea pe care astăzi o solicită a fi revizuită nu are la bază motive temeinice și legale, fiind dată în totală discordanță cu realitatea și se impune schimbarea în tot a acesteia.
În drept își întemeiază cererea de revizuire pe disp. art. 322 pct. 5 și art. 327 din Codul d e procedură civilă.
În dovedirea cererii de revizuire a fost depusă copia Ordonanței emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași (filele 20-28).
Prin întâmpinarea formulată, Inspectoratul de Poliție al Jud. I solicită respingerea cererii de revizuire motivat de faptul că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, iar o altă cauză este aceea că Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală se referă la alte fapte și acțiuni total diferite față de cele pentru care revizuentul a fost sancționat cu destituirea din poliție, în cauză sancțiunea disciplinară a fost aplicată pentru comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie și societate, care au adus atingere onoarei și probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției precum și pentru nerespectarea prevederilor jurământului de credință.
Aceleași susțineri se regăsesc și în întâmpinarea depusă de Inspectoratul General al Poliției Române (filele 36-38).
În cauză nu au fost solicitate sau administrate noi probatorii.
Curtea examinând cererea de revizuire și sentința a cărei revizuire se solicită, precum și probele care au stat la baza pronunțării acestei sentințe, urmează a se reține următoarele:
Prin dispoziția I nr. 1423/22.12.2005, reclamantul a fost sancționat cu destituirea din poliție pentru încălcarea gravă a prev. art. 57 lit. "a, h, k" din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 lit. "a,h,k" din Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administrației și Internelor, pentru comportare necorespunzătoare, în serviciu sau societate, care aduc atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției; nerespectarea prevederilor jurământului de credință; încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri prin faptul că a folosit forța asupra numitului, producându-i suferințe fizice, fapte interzise de lege.
S-a reținut că în 15.12.2005 nu a sesizat șefii ierarhici privind cercetările abuzive efectuate de colegii săi asupra a patru persoane, din care doi minori, deși a fost de față, iar cu ocazia cercetării disciplinare nu a dat dovadă de probitate și corectitudine, cu scopul zădărnicirii aflării adevărului.
De asemenea, în 01.12.2005 reclamantul l-a agresat fizic pe numitul din comuna, cu ocazia aplicării unei sancțiuni disciplinare, aspecte reținute în încheierea și procesul-verbal de ședință perfectate de Consiliul de disciplină al unității în 21.12.2005.
În termen legal reclamantul a formulat contestație, respinsă de B prin dispoziția motivată nr. 504/09.01.2006, confirmându-se cele reținute cu ocazia cercetării administrative a faptelor, astfel că reclamantul a promovat acțiune în contencios administrativ.
Instanța de fond în urma probatoriului administrat a reținut că, deși reclamantul a negat săvârșirea abaterilor ce au condus la emiterea sancțiunii disciplinare, totuși din probele administrate a rezultat contrariul.
Astfel faptele sesizate de privind agresarea sa în cursul anilor 2003 și 2004 de șeful de post în prezența reclamantului sunt confirmate de martora -, care anunțată de, l-a găsit pe căzut în holul postului, având leziuni la ochiul stâng și hainele ude, sancționarea acestor fapte fiind însă prescrisă.
Martorii, și Sovea au confirmat violențele exercitate de reclamant și în seara zilei de 15.12.2005 asupra minorilor - de 16 ani, - de 17 ani și a numiților și, fapt confirmat și de certificatele medico-legale de la filele 24, 28 dosar.
Agresarea de către reclamant și a numitului în data de 01.12.2005, - când a fost obligat să semneze procesul-verbal de contravenție cu amendă de 5 milioane lei, fiind suspectat că ar avea ceva cu nașul agentului -, sunt confirmate indirect de concubina petentului, și de membrii familiei celui agresat.
Comportamentul repetat violent al reclamantului în exercitarea atribuțiilor specifice, contravin flagrant jurământului depus de acesta la investirea sa cu funcția publică de polițist, de respectare a îndatoririlor stabilite de lege pentru această categorie de funcționari publici, și care includ și aplicarea procedurilor criminalistice specifice de aflare a adevărului în cadrul cercetării penale.
Conduita sa a fost de natură a aduce atingere - așa cum corect au reținut pârâtele - atât probității profesionale a polițistului, cât și prestigiului instituției, constituindu-se totodată ca o încălcare a prev. art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată și de România, și care interzice "tratamentele inumane ori degradante".
Conform art. 322 alin. 5 din Codul d e procedură civilă revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;
- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată;
- înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea.
Actul presupus nou invocat este Ordonanța procurorului din Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de scoatere de sub urmărire penală, pronunțată în dosarul nr. 29/P/2006, la data de 30.10.2008, cu drept de contestație în 20 de zile.
Înscrisul "nou" invocat, emis la data de 30.10.2008, nu exista la data când a fost pronunțată sentința civilă nr. 86/CA/10.07.2007, a cărei revizuire se solicită.
Revizuentul nu se regăsește în ipoteza de a nu fi putut prezenta actul dintr-o împrejurare mai presus de voința lui. În tot timpul desfășurării procesului (fond/recurs), revizuentul, reclamant în procesul soluționat prin sentința a cărei revizuire se cere, ar fi putut învedera instanței că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași exista dosarul penal cu nr. 29/P/2006 și să solicite instanței admiterea acestei probe, existând posibilitatea în care instanța ar fi apreciat proba ca fiind concludentă și utilă cauzei,să suspende judecare acauzei până la pronunțarea unei soluții de către procuror, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 sau 2, sau chiar în baza art. 242 alin. 1 pct. 1.
Revizuentul a preferat să adopte o atitudine de pasivitate față de posibilitățile pe care i le oferea legea în materia administrării probelor, ba chiar să își însușească hotărârea primei instanțe, prin nerecurare. Astfel sentința instanței de fond a devenit și a rămas irevocabilă.
În jurisprudență, nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică, sau a celor care nu au putut fi produse datorită forței majore.
Înscrisul invocat pentru revizuire ar fi trebuit să fie determinant în soluționarea cererii, ceea ce nu este cazul în cauză. Răspunderea disciplinară se stabilește independent de cea penală, având izvoare de drept diferite și fiind distinct reglementate.
Soluția procurorului pentru revizuent a fost de scoatere de sub urmărire penală pentru mai multe infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. "b" din Codul d e procedură penală, raportat la art. 10 lit. "a și d" din Codul d e procedură penală, respectiv, fapta nu există și faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Nu s-a făcut o analiză pentru care infracțiuni a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motiv că fapta nu există și pentru care pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În aceste condiții ordonanța nu poate fi determinantă în soluționarea fondului cauzei, nefiind clară în sensul că, anumite fapte, nefiind infracțiuni (întrucât le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii), pot constitui abateri disciplinare, iar procurorul nu a făcut distincția între faptele care nu există și celelalte.
Elementul material al infracțiunilor pentru care revizuentul a fost urmărit penal nu coincide cu elementul material al abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
Se va observa că în ordonanță este vorba de acte și acțiuni total diferite față de cele pentru care revizuentul a fost sancționat cu "destituirea din poliție". Sancțiunea disciplinară a fost aplicată revizuentului pentru comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau societate, care aduc atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției și pentru nerespectarea prevederilor jurământului de credință, așa cum rezultă din întreg materialul de cercetare prealabilă administrat la prima instanță.
Așa fiind urmează a se reține că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care urmează a fi respinsă cererea de revizuire și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 8/CA/10.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de revizuire formulată de -, împotriva sentinței civile nr. 8/CA/10.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,09.03.2009.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI: G,
07.04.2009
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț
