Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 100/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 100/CA
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor introduse de reclamantele, -, și și de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 598/E din 9 martie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față reține cele ce urmează.
Prin sentința nr.508/E/9.03.2007, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea reclamanților ș:a în contradictoriu cu Tribunalul Iași,Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut că reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Iași, că, potrivit disp.art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998,"salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, iar, potrivit alin.2 din același text de lege,"tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar,și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Tribunalul a apreciat că, din analiza textelor menționate, rezultă că legiuitorul a instituit o obligație supletivă în sarcina angajatorului care va avea posibilitatea să acorde o alocație de hrană, în limita prevederilor bugetului de stat și, că, mai mult,legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului posibilitatea de a acorda aceste tichete și în privința personalului contractual. Prin legea specială, Legea nr.567/2004, în capitolul ce reglementează drepturile și îndatoririle personalului auxiliar de specialitate, nu se stipulează dreptul reclamantelor la acordarea tichetelor de masă, prin urmare reclamantele nu au decât o vocație la acordarea tichetelor de masă, și nu un drept efectiv, fiind condiționat în primul rând de prevederea în buget a unor sume cu această destinație.
De asemenea, s-a apreciat că Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin HG nr.5/1999 prevăd în art.5 că pentru instituțiile publice
-2-
tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu aceasta destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar"Tichete de masă".
Potrivit art.39 alin.4 din Legea nr.613/2002 privind bugetul pe anul 2003, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, iar aceste dispoziții au reluate și prin Legea nr.507/2003 privind bugetul pe anul 2004 și prin Legea nr.511/2004 privind bugetul pe anul 2005 și prin Legea nr.379/2005 privind bugetul pe anul 2006.
Față de dispozițiile legale menționate, tribunalul a constatat că reclamantelor nu le pot fi acordate drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu luna ianuarie 2003 la zi întrucât în buget nu au fost prevăzute sume cu această destinație iar reclamantele nu au un drept efectiv prevăzut de lege ci un drept condiționat, angajatorul având posibilitatea și nu obligația acordării respectivelor tichete.
Împotriva aceste sentințe, au declarat recurs reclamantele și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Susțin reclamantele că s-a făcut o greșită aplicare a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că într-adevăr cadrul legal pentru acordarea tichetelor de masă îl constituie Legea nr.142/1998 și HG nr.5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998, însă aceste texte de lege trebuie interpretate în acord cu drepturile recunoscute de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și jurisprudența CEDO.
Potrivit disp.art.1 alin.1 din legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, potrivit disp.art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. Conform disp.art.5 din HG nr.5/1999, pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar"tichete de masă".
Potrivit disp.art.39 alin.4 din Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr.613/2002, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Aceste dispoziții legale au fost reluate și în Legile bugetului de stat pe anul 2004, nr.504/2003(art.46 alin.4), în Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr.511/2004(art.40) și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr.379/2005(art.24).
Textul art.1 alin.1 din legea nr.142/1998 și ale legilor bugetelor de stat nu pot fi aplicate rigid și cu violarea art.21 din Constituție relativ la accesul liber la justiție și a art.53 privind restrângerea unor drepturi, ceea ce ar atrage și încălcarea art.6 din CEDO și a art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 adițional. Astfel, interpretarea că acordarea tichetelor de masă este un drept opțional al angajatorului apare ca nerezonabilă în raport cu salariații cărora li se dau aceste drepturi și creează în același timp o situație de vădită disproporție în raport cu scopul reglementării(acela de asigurare a unei măsuri de protecție socială salariaților).Dacă s-ar considera că salariații - funcționari publici au doar vocație la aceste drepturi și nu un drept efectiv norma și, ca atare, dreptul conferit prin Legea tichetelor de masă ar rămâne iluzoriu și teoretic, ceea ce este inadmisibil și contrar Constituției României și O care garantează drepturile ca eficace și concrete. Prin urmare, o asemenea interpretare a obligației ce incumbă angajatorului golește de conținut drepturile recunoscute prin Legea 142/1998.În aceste circumstanțe, apare un paradox funcțional care constă în aceea că un "drept general stipulat în legea în vigoare nu poate fi concretizat în practică" și, astfel, acest drept devine o"obligație vidă
-3-
de conținut" și se reduce la un"nudum jus", cea ce constituie o vădită îngrădire nelegitimă a exerci9tării dreptului recunoscut legal.
De principiu, mai susțin recurentele, așa cum s-a decis repetat de CEDO( și s-a dezvoltat în hotărârea Broniowschi- Polonia, nr.31443/1996 din 22.VI.2004)"legislatorul nu poate restrânge4 posibilitatea de a exercita un drept general formal conferit individului, creând, în mod efectiv, un nudum jus, adică un drept patrimonial vidat de substanța sa și care, în practică, nu are nici o valoare materială. Necesitatea de a respecta principiul protecției încrederii în Stat implică interdicția de a adopta legi care introduc instituții juridice fictive și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de ele".
Or, a recunoaște că dreptul la acordarea tichetelor de masă se cuvine tuturor salariaților indicați la art.1 din Legea nr.142/1998 și, totodată, a limita exercițiul acestui drept prin lăsarea unei marje de apreciere angajatorului și neincluderea sumelor în buget, constituie o evidentă disfuncție legislativă care determină o"imposibilitate de a beneficia de acest drept în cadrul legal creat și îl face o instituție juridică iluzorie", astfel că acest mecanism de despăgubire reglementat devine"un instrument de indemnizație fictiv"(hotărârea CEDO susmenționată).
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin cererea de recurs, critică, în rezumat, greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive și lipsa unei motivări în drept a respingerii acestei excepții.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate de recurenți și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Referitor la recursul formulat de reclamante, Curtea reține că, prin Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie publicată în Monitorul oficial nr.853/18.12.2008, s-a statuat, în urma admiterii recursului în interesul legii declarat de Procurorul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea cărora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Reclamantele au calitatea de funcționari publici, astfel încât, în ceea ce le privește, dispozițiile deciziei menționate le sunt direct aplicabile.
Prin decizia 14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a motivat că funcționarilor publici, care sunt instituții de ordine publică, li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, Legii nr.188/1999, alte reglementări de drept administrativ și doar în completare norme de dreptul muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcționarilor publici.
Pentru activitatea desfășurată, ei au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază,sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ei beneficiind și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, act normativ ce nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Raportat la considerentele obligatorii ale deciziei citate, Curtea va respinge recursul reclamantelor ca nefundat, menținând sentința atacată.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține că în mod corect tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, achiesând motivării date de prima instanță și urmând, pentru aceste considerente, să respingă și recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
-4-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de, -, și F împotriva sentinței civile nr.508/E/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, I - - |
Grefier, |
Red.jud.-09.04.2009
Tehnored.gref.TN/09.04.2009-2 ex.
Fond- Tribunal I- jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
