Alte cereri. Decizia 4359/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4359
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta M împotriva sentinței nr. 2049 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL și intimata pârâtă DR TR
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă M, intimata reclamantă - SRL și intimata pârâtă DR TR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxei de timbru.
S-a arătata cererea de judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă M în baza art.242 alin.2
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 2049 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de petenta - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice DTS, împotriva Deciziei nr.29 din 09.09.2008.
A fost anulată Decizia nr.29/2008 privind soluționarea contestației formulată de -, emisă de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost admisă în parte contestația depusă de petenta - împotriva Deciziei de impunere nr.230 din 26.08.2008, emisă de intimată Administrația Finanțelor Publice DTS.
A fost anulată, în parte, Decizia de impunere nr.230/2008 și a fost menținută pentru suma de 960 lei reprezentând TVA, obligație de plată a petentei - pentru luna martie 2008 către bugetul consolidat al statului.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice DTS anularea Deciziei nr.29 din 09.09.2008 privind soluționarea contestației formulată de - din DTS și Decizia de impunere nr.230 din 26.08.2008 prin care i-a stabilit obligații suplimentare de plată a pentru perioada 01.08.2007 - 31.03.2008, precum și exonerarea de la plata sumei totale de 10.735 lei, reprezentând obligații fiscale principale (A) și obligații fiscale accesorii.
In motivarea contestației petenta arată că organele fiscale i-au stabilit greșit o obligație suplimentară de plată a către bugetul consolidat al statului, prin aplicarea retroactivă a modificărilor art.152 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal ce au intrat în vigoare începând cu 01 ianuarie 2008 și pe perioada august - decembrie 2007, în sensul că la cifra de afaceri care servește drept referință pentru stabilirea taxei pe valoarea adăugată, organul de control financiar a avut în vedere valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, inclusiv, deși înainte de modificarea dispozițiilor art.152 alin.2, cifra de afaceri se calcula fără taxa pe valoarea adăugată.
Mai susține reclamanta că organul de inspecție fiscală, cu ocazia controlului efectuat, nu a ținut cont de mărfurile existente în stoc la data de 30.08.2007 (când a început controlul), pentru care nu a calculat deductibil, stabilind în felul acesta greșit plafonul de scutire de la. cu - ul aferent.
In drept, reclamanta și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Codului d e procedură Fiscală și ale Codului Fiscal.
In dovedirea susținerilor sale, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică contabilă.
In apărare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat în baza dispozițiilor art-.115 și următoarele pr.civilă întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației împotriva obligației suplimentare de plată a către bugetul consolidat al statului stabilită de către organul de control fiscal, cu ocazia inspecției fiscale efectuată, întrucât corect, la stabilirea cifrei de afaceri anuale, se are în vedere suma totală a veniturilor realizate din vânzările mărfurilor și prestărilor de servicii, inclusiv și nu exclusiv cum greșit a calculat și virat reclamanta.
Prin calculul corect efectuat de către organul de control fiscal, cifra de afaceri realizată de reclamantă la data de 30.06.2007 înregistrată la contul 704-"venituri din lucrări executate și servicii prestate"și contul 707 - "venituri din vânzarea mărfurilor" - a fost în cuantum de 134.435 lei, ceea ce înseamnă că a depășit plafonul de 35.000 euro și urmare acestui fapt, aceasta era obligată să se înregistreze ca plătitor de începând cu data de 10.07.2007, urmând ca înregistrarea societății să fie valabilă începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a solicitat înregistrarea respectiv 01.08.2007.
Prin încheierea de ședință din 11 martie 2009, instanța la cererea petentei a admis proba cu expertiza tehnică contabilă. La raportul de expertiză întocmit în cauză, intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice DTS au formulat obiecțiuni privind modul de calcul al cifrei de afaceri al reclamantei pe perioada 01.08.2007 - 31.12.2007 când expertul nu a inclus și și de asemenea, a contestat modul de calcul al pentru lunile august și septembrie când societatea trebuia să fie înregistrată în scopuri de, întrucât cifra de afaceri depășise plafonul de 35.000 euro.
La data de 04.05.2009, expertul a depus la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiunile formulate.
Instanța a apreciat complet și corespunzător întocmit raportul de expertiză tehnică contabilă și îl însușește.
Examinând contestația petentei - în raport de probele administrate în cauză și de susținerile părților și având în vedere normele de drept incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.230 din 26.08.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice DTS, în baza raportului de inspecție fiscală nr.11296/16.06.2007 s-au stabilit în sarcina contestatoarei pentru perioada 01.08.2007 - 31.03.2008 obligații fiscale principale reprezentând taxă pe valoare adăugată suplimentară, datorată bugetului consolidat al statului în cuantum de 9375 lei și obligații fiscale accesorii aferente în sumă de 1360 lei.
Autoritatea fiscală a stabilit obligația de plată suplimentară a contestatoarei în baza dispozițiilor art.152 alin.2 din Legea nr.571/2003, privind codul fiscal.
Potrivit dispozițiilor art.152 alin.2 din Legea nr.571/2003, în perioada 01.01. - 30.06.2007, cifra de afaceri înregistrată de reclamantă la contul 704-"venituri din lucrări executate și servicii prestate" și contul 707 - "venituri din vânzarea mărfurilor" -a fost în cuantum de 112.971 lei, fără aferent, adică sub plafonul de 35.000 euro, fapt recunoscut și de pârâte în procesul verbal de inspecție și respectiv Decizia nr.29/09.09.2008 prin care a soluționat plângerea formulată de petentă împotriva Deciziei de impunere fiscală nr.230 din 26.08.2008.
Potrivit dispozițiilor art.152 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, în vigoare în anul 2007, deci și la data de 30.06.2007, cifra de afaceri care servea drept referință pentru raportare a la plafonul de 35.000 euro era constituită din valoarea totală, exclusiv din valoarea totală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, astfel că greșit organul de control fiscal și cel care a soluționat plângerea la stabilirea cifrei de afaceri a adăugat la valoarea totală de 112.971 lei și suma de 21.464 lei reprezentând, obținând în mod eronat o cifră de afaceri de 134.435 lei, peste plafonul de 35.000 euro.
Organul de control fiscal în mod greșit la stabilirea cifrei de afaceri a reclamantei s-a raportat la normele de drept în vigoare, la data controlului și nu la cele în vigoare în perioada controlată, astfel că prin aplicarea greșită a modificărilor normei de drept incidente în cauză (art.152 alin.2 din Legea nr.571/2003) ce au intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2008, a stabilit greșit că reclamanta nu mai beneficiază de regimul special de scutire a plății prin depășirea plafonului de 35.000 euro.
Până la data de 30.06.2007, contestatoarea - a avut cifra de afaceri sub plafonul de 35.000 euro și a beneficiat de regimul special de scutire, iar după această dată cifra de afaceri depășind plafonul, avea obligația să se înregistreze în scopuri la organul fiscal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii, adică până la data de 10 august 2007 și începând cu prima zi a lunii următoare, celei în care trebuia să solicite înregistrarea, respectiv cu data de 01.09.2007, în conformitate cu prevederile pct. alin.66 alin.1 litera c din Normele de aplicare a codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările și completările ulterioare, aceasta a devenit plătitoare de
Obligația de plată a, a contestatoarei -, către bugetul consolidat de stat în perioada 01.09.2007 (când a devenit plătitoare de A).- 31 martie 2008 (dată până la care s-a efectuat inspecția fiscală) se calculează ca diferență dintre taxa colectată de reclamantă în această perioadă și taxa deductibilă pentru aceeași perioadă.
In lunile ianuarie și februarie 2008, reclamanta a calculat și dedus eronat deductibilă în sumă de 382,37 lei din care 251,94 lei pentru luna ianuarie 2008 și 130,43 lei pentru februarie 2008, întrucât reclamanta a efectuat operațiuni în contabilitate, fără a deține documente legale - facturi, care să cuprindă informațiile prevăzute la art.55 alin.5 din codul fiscal, numai în baza bonurilor fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal, încălcând în felul acesta dispozițiile art.146 alin.1 litera a din Legea nr.571/2003.
Taxa colectată, conform art.125 pct.28 din codul fiscal reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum și taxa aferentă operațiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei (art.150 -151 ^), iar potrivit pct.29, taxa deductibilă reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană impozabilă pentru achizițiile efectuate.
Conform calculelor făcute de expert în baza "jurnalelor pentru cumpărături" și "jurnalelor pentru vânzări", deținute de reclamantă - necontestate de către pârâte, în perioada 01.09.2007 - februarie 2008 colectată a fost mai mică decât deductibilă, astfel că reclamanta în această perioadă nu are obligații de plată față de bugetul consolidat al statului.
In luna martie 2008, - a avut deductibilă de 2.256 lei și colectată de 3.373 lei, astfel că făcând diferența între colectată și deductibilă (3.373 - 2.256) pentru luna martie 2008, rezultă suma de 960 lei de plată, obligație în sarcina petentei, către bugetul consolidat de stat.
Nelegalitatea Deciziei de impunere nr.230 din 26.08.2008, prin care pârâta Administrația Finanțelor Publice DTSa stabilit în sarcina contestatoarei - obligație de plată suplimentară și a Deciziei nr.29 din 09.09.2008, pronunțată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere și a calculului acestei obligații suplimentare în cuantumul stabilit de către organul de inspecție fiscală constă în aplicarea de către autoritatea fiscală a aplicat retroactiv (pentru perioada 01.06.-31.12.2007), prevederile nr.OUG106/2007 prin care s- modificat art.152 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, referitor la stabilirea cifrei de afaceri, care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2008, în sensul că până la 01.01.2008 cifra de afaceri care servește drept referință pentru stabilirea datei la care o mică întreprindere de plătitoare de, este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, fără a include
Față de cele expuse mai sus, instanța urmează să admită contestația formulată de petenta -, să anuleze Decizia nr.29/2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, să admită în parte contestația împotriva deciziei de impunere nr.230 din 26.08.2008, să anuleze în parte Decizia de impunere nr.230/2008 și să o mențină, pentru suma de 960 lei, reprezentând obligație de plată a pentru luna martie 2008, în sarcina petentei către bugetul consolidat de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale și cu interpretarea greșită a actului dedus judecății.
Mai precis recurenta-pârâtă a dezvoltat recursul după cum urmează:
" Sentința a fost data cu interpretarea greșita a actului juridic dedus judecații si totodată s-a aplicat greșit legea, întrucât reclamanta nu a calculat și virat corect obligația de plata a TVA-ului către bugetul general consolidat al statului, pe perioada 01.08.2007-16.06.2008, datorită interpretării greșite a dispozițiilor art. 152 alin. (1) si (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, in sensul stabilirii "cifrei de afaceri care servește drept referința pentru aplicarea alin. (1), este constituita din valoarea totala, exclusiv taxa, a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii care ar fi taxabile, dacă nu ar fi desfășurate de o întreprindere" iar organele de inspecție fiscală au calculat cifra de afaceri fără să ia în considerare la data de 30.06.2007 și taxa aferentă acesteia. "
Totodată recurenta-pârâtă a mai arătat și următoarele:
"Instanța de fond nu a luat în considerare punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice - Direcția de legislație in domeniul TVA prin adresa nr. -/23.02.2009, înregistrată la M sub nr. 3190/26.02.2009 in care s-a făcut precizarea ce reprezintă expresia"exclusiv taxa"la care se refera art. 152, alin.(2) din Codul fiscal, respectiv:"Aceasta sintagma a fost preluata din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pornind de la faptul ca o întreprindere ar putea emite factura cu TVA, deși aceasta nu este înregistrată in scopuri de TVA. In acest caz, la stabilirea cifrei de afaceri va fi luata in calcul valoarea totala a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii, fără taxa pe valoarea adăugata".Reclamanta nu se regăsește in aceasta situație, în sensul de a avea documente emise din eroare cu TVA, astfel, cifra de afaceri corecta la 30.06.2007 este de 134.435 lei și nu 112.971 lei calculate în mod eronat in raportul de expertiza contabila."
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor formulate în recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Motivul de recurs întemeiat de recurenta-pârâtă pe dispozițiile art. 304 pct. 8 din Pr. Civ. are următorul conținut "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" și nu poate fi primit de instanța de control judiciar, întrucât este vorba doar de o critică formală, fără legătură cu sentința instanței de fond, din ale cărei considerente și dispozitiv, rezultă cu claritate faptul că aceasta a analizat contestația împotriva actelor organelor administrativ-fiscale cu care a fost investită, fără a schimba natura ori înțelesul acesteia, fiind foarte probabil ca acest temei de drept să fi fost invocat doar din eroare.
În realitate, din modul în care sunt expuse și dezvoltate criticile, instanța de control judiciar apreciază că acestea vizează motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Proc.Civ. însă acesta este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
În perioada supusă controlului organelor fiscale respectiv 01.06.2007-16.06.2008 conținutul normativ al art. 152 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal a fost modificat astfel că, în perioada 01.06.2007-31.12.2007 modul de calcul al plafonului se realiza în raport de următoarele dispoziții: " de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită dinvaloarea totală, exclusiv taxa,a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic,incluzând și operațiunile scutite cu drept de deducere și pe cele scutite fără drept de deducere prevăzutela art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) și f), dacă acestea nu sunt accesorii activității principale, cu excepția următoarelor:
a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b)."
Textul de lege susmenționat este cât se poate de clar și nu lasă loc vreunei interpretări astfel că, în mod corect instanța de fond a apreciat că atât concluziile raportului de expertiză cât și răspunsul la obiecțiuni sunt obiective, pertinente și lămuresc toate aspectele.
Faptul că instanța de fond nu a răspuns în mod punctual susținerilor exprimate de Direcția legislație din cadrul, și intitulate "punct de vedere" nu conduce la ideea că sentința este dată cu interpretarea greșită a legii, deoarece așa cum s-a arătat anterior textul de lege, este suficient de clar, în timp ce susținerile organelor fiscale reprezintă doar un punct de vedere.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta M împotriva sentinței nr. 2049 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL și intimata pârâtă DR TR
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
