Alte cereri. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 436/CA
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe contestatorul " " - reprezentată prin administrator în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului I, având ca obiect alte cereri - contestație în anulare împotriva deciziei nr. 166/CA/30.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă administrator în calitate de administrator al contestatoarei " ", lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul reprezentantului contestatoarei în susținerea cererii formulate.
Administrator, arată că instanța a omis motivele reale legate de aspectele de modificare a sentinței nr. 7/CA/09.01.2009, iar dezlegarea pricinii este rezultatul unor greșeli materiale, prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale și a celor din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție exprimate prin deciziile 477/25.01.2007, 5227/31.10.2005, 1115/21.02.2007, etc.
Arată că acțiunea introdusă în temeiul art. 19 din Legea 554/2004 în dosarele -, este de fapt o continuare a acțiunii întemeiată pe prevederile art. 1 din Legea 554/2004 ce au făcut obiectul dosarelor - și o punere în executare a hotărârilor enumerate anterior rămase irevocabile prin decizia 363/CA/04.07.2008.
Consideră că ambele acțiuni se află într-o interdependență una față de alta, astfel încât formează aceeași problemă de drept.
Ca urmare, cererea de despăgubiri nu era prescrisă, nefăcând obiectul unui subiect de drept separat, după cum în mod greșit s-a reținut în decizia Curții de APEL IAȘI.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare, considerând că s-au omis a fi cercetate motivele de recurs invocate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași.
Instanța constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față.
Prin cererea înregistrată sub nr- SRL reprezentat prin administrator a formulat contestație în anulare împotriva deciziei 166/CA/ 30.03.2009 a Curții de APEL IAȘI, susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, iar dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale și a celor din jurisprudența
Arată contestatoarea că anularea unui act normativ, chiar și în parte, are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice ce au fost condiționate de existența actului, aspect confirmat și prin decizia 2089/6.06.2006 a Ca atare, numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a anulat actul administrativ s-a putut cunoaște întinderea pagubei, iar în raport de acest moment acțiunea în despăgubiri este formulată în termen, conform art. 19 al. 1 din Legea 554/2004.
Analizând lucrările cauzei prin prisma aspectelor invocate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că nu este întemeiată contestația în anulare.
Prin decizia nr.166/CA/30.03.2009pronunțată în dosar -, Curtea a respins ca nefondat recursul introdus de reclamanții SRL și împotriva sentinței civile 7/01.01.2009 a Tribunalului Iași; s-a respins cererea recurenților privind obligarea intimatului Consiliul Local I la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța în motivarea deciziei că, din cuprinsul dispozițiilor art. 1 al. 1 și art. 8 al. 1 din Legea 554/2004 rezultă că în contenciosul administrativ cererea de anulare a unui act administrativ și cea de acordare de despăgubiri se introduc la instanță în același timp, cea de a doua fiind un capăt secundar de cerere în cadrul acțiunii principale, pentru a da posibilitatea instanței care analizează legalitatea actului administrativ să decidă și asupra măsurilor de reparare a prejudiciului.
Dispozițiile art. 191 al. 1 din Legea 554/2004 instituie o excepție de la această regulă, reglementând posibilitatea formulării cererii de despăgubiri la o dată ulterioară introducerii acțiunii principale, pornind de la ideea că la data formulării cererii de anulare a actului administrativ reclamantul nu cunoștea întinderea pagubei. Termenul de prescripție pentru introducerea cererii de despăgubiri curge de la data când s-a cunoscut întinderea pagubei.
A apreciat instanța că, în cauză, reclamanții au cunoscut în mod obiectiv întinderea pagubei în perioada 28.02.2006 -30.10.2006, când au achitat cui titlu de "taxă auto în regim de taximetriști" suma totală de 683 lei, deci înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea Anexei 42 I nr. 443/5.12.2005, astfel încât termenul reglementat de art. 19 al. 1 din Legea 554/2004 era împlinit la data de 15.12.2008, când a fost introdusă cererea de acordare de despăgubiri.
Potrivit disp. art.317 Cod procedură civilă "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1)când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii: 2)când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Conform art. 312 Cod procedură civilă hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din argumentarea contestației în anulare rezultă că au fost invocate disp. art. 318 Cod procedură civilă, care însă nu-și găsesc incidența în cauză.
Astfel, determinarea de către instanță a momentului de la care se calculează termenul pentru introducerea acțiunii în despăgubiri, în cazul anulării pe cale judecătorească a unui act administrativ, nu constituie o greșeală materială, ci implică o întreagă judecată asupra pricinii, motivată în fapt și în drept.
Această argumentare rezultă din întreaga motivare a deciziei contestate, considerentele evidențiind cercetarea fiecărui motiv de recurs în parte.
Ca atare, nici una dintre cele două teze ale art. 318 Cod procedură civilă nu este incidentă în cauză, instanța urmând să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de SRL I, reprezentată de administrator și în nume propriu împotriva deciziei nr. 166/CA din 30.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
16.07.2009
Tehnored.
2 ex.
18.07.2009
Curtea de APEL IAȘI:
-
-
-G
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
