Alte cereri. Decizia 461/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.461/CA
Ședința publică de la 29 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursurilor promovate în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți,- toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T și recurenții-pârâțiINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T- cu sediul în T,-, jud.T,MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE- cu sediul în B,-, sector 1,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI B- cu sediul în B,-, sector 5, recurentul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN - cu sediul în T,- Bis, jud.T, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.715/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect drepturi salariale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 22.09.2008 și, respectiv, la 29.09.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 159/88/24 ianuarie 2008, reclamanții, HG, si au chemat în judecată INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru a se dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat până la data achitării efective a sumelor cuvenite; obligarea să asigure fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate și să constate că, în calitate de ofițeri de poliție judiciară au fost discriminați față de alți ofițeri de poliție judiciară detașați la./, anulându-se astfel situația creată prin discriminare și efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă.
De asemenea, au mai solicitat reclamanții să li se plătească sumele de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12 B, calculată de la data de 5 mai 2003 și până la data introducerii acțiunii, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții au chemat în garanție și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat să asigure Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
In motivare, reclamanții arată că sunt ofițeri de poliție în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, însă, în conformitate cu art. 28 din nr.OUG 43/2002, colegi de-ai lor, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toți este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 lit. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
Se mai susține că acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare în condițiile în care au aceleași atribuții, respectiv efectuează acte de urmărire penală, sub directa supraveghere a procurorului, primesc dispoziții direct de la procuror ce le sunt obligatorii și nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității cauzelor soluționate, iar discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
Reclamanții mai învederează că, în calitate de funcționari publici cu statut special li se cuvine și norma de hrană 12 B, de care beneficiază personalul căruia i se aplică statutul polițistului care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura și în raport de care sunt discriminați pentru că execută același gen de activități polițienești, au același grad de pregătire și unii dintre ei nu fac parte din poliția judiciară.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, Hotărârea nr. 219/1 august 2007 D, practică judiciară, situația perioadelor lucrate în cadrul instituțiilor pârâte și a atribuțiilor îndeplinite, precum și alte înscrisuri.
In apărare, Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, după cum întâmpinare a depus și Inspectoratul General al Poliției Române prin care a invocat excepția calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune.
De asemenea, Inspectoratul Județean de Poliție Tad epus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.715/28.03.2008, Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, ca nefondată, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți; a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție T la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% prevăzut de nr.OUG 43/2002, în raport de perioada în care fiecare a avut calitatea de ofițer de poliție judiciară în intervalul 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății; a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție T să efectueze în evidențe mențiunile corespunzătoare cu privire la drepturile bănești recunoscute reclamanților; a admis cererea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor; a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare achitării pretențiilor recunoscute reclamanților prin prezenta hotărâre; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și J T la plata sumelor de bani reprezentând norma de hrana 12B, ca nefondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române a fost respinsă, întrucât potrivit art. 5 și 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv T, sunt unități teritoriale din subordinea, iar, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează unitățile subordonate.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1 septembrie 2002 - 18 decembrie 2004 nu operează, deoarece situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 219/1 august 2008, fiind incidente disp. art. 21 alin. 2 din Nr.OG 137/2000.
Cu privire la sporul de 30% s-a reținut că reclamanții beneficiază de același spor ca și ofițerii detașați la DNA, întrucât prestează o muncă egală cu cea a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA, categorie care beneficiază de acest drept, conf.art.28 din OUG43/2002, cu modificările ulterioare.
De altfel, tot prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat există discriminare în ceea ce privește salarizarea ofițerilor din cadrul și cei din cadrul
In legătură cu norma de hrană, s-a reținut că acest spor se acordă pentru eforturi deosebite sau situații speciale ori pentru acest spor nu s-a constatat discriminarea, astfel că nu este întemeiată această cerere a reclamanților.
Impotriva acestei soluții au declarat recurs:
1. Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând că potrivit Legii nr.500/2002, nu decide asupra bugetelor ministerelor, astfel că solicită respingerea cererii de obligare la plata drepturilor solicitate.
2. Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru următoarele motive:
- soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune în raport cu disp.art.27 din OUG137/2000, întrucât reclamanții au luat cunoștință de săvârșirea discriminării la data publicării în a OUG43/2002;
- în privința fondului se arată că un act normativ nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este ea definită de art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000.Legea nu poate constitui temei al discriminării, întrucât fapta de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute de lege;
- diferențierea de tratament are la bază criteriul obiectiv al detașării într-o instituție care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și criterii obiective conexe, astfel că cele două categorii de polițiști nu se află în situații identice;
- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mai multe rânduri în sensul că nu există discriminare între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției naționale Anticorupție din cadrul MIRA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
3. Inspectoratul de Poliție al Județului consideră că prima instanță nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, acordând drepturi salariale în loc de despăgubiri, așa cum s-a solicitat. De asemenea, chiar dacă cele două categorii de polițiști au aceleași atribuții, temeiul de drept în baza căruia exercită aceste atribuții diferă.
Recurentul mai arată că, din cuprinsul titlului nu se înțelege dacă drepturile sunt acordate de la data apariției ordinului de numire individuală sau pentru toată perioada avută în vedere de reclamant.
4. Inspectoratul General al Poliției Române critică, prin motivele de recurs, modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că pretențiile puteau fi formulate doar pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Cu privire la fondul cauzei se arată că instituția pârâtă nu poate fi obligată decât la plata unor drepturi salariale stabilite de lege, în speță OG nr. 38/2003.Legea este cea care stabilește dreptul la sporul de 30% numai în favoarea ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție iar diferențierea are la bază criteriul obiectiv al detașării precum și alte criterii obiective conexe. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat deja în spețe similare, apreciind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu.
5. Reclamanții solicită acordarea sporului de 30% și pentru perioada când au avut calitatea de ofițeri de poliție cu atribuții de constatare și investigare a infracțiunilor în perioada 1.09.2002-31.03.2006.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse, se constată că recursurile declarate de intimații-pârâți și chematul în garanție sunt întemeiate, iar cel declarat de reclamant este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
1.In legătură cu recursul chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța reține următoarele:
Potrivit art.34 pct.1 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, iar conform art.35 din același act normativ Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern.
In atare condiții, rezultă că Ministerul Finanțelor Publice nu decide asupra bugetelor ministerelor, astfel că nu-i incumbă nici o obligație în acest sens, cum corect susține acesta în cererea de recurs.
2.In ceea ce privește recursurile pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Poliției Române, instanța reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune:
Potrivit art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000, persoana discriminată poate cere despăgubiri conform dreptului comun, respectiv în 3 ani, termen care "curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
În speță, fapta se consideră că a fost săvârșită la momentul apariției dispoziției legale care acordă sporul de 30% ofițerilor de poliție judiciară detașați în DNA, respectiv momentul publicării în monitorul oficial a OUG nr. 43/2002. Momentul publicări în Monitorul Oficial este și cel la care reclamantul a luat cunoștință de presupusa discriminare, nimeni neputând să invoce necunoașterea legii.
In atare condiții, dreptul la acțiune al reclamanților întemeiat pe dispozițiile OG137/2000 s-a născut la data publicării în Of. a OUG43/2002 (act normativ care instituie sporul solicitat de reclamanți) și nicidecum la data pronunțării hotărârii nr.219/2002 de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cum greșit a reținut instanța de fond.
Pentru aceste considerente, se apreciază că excepția prescrierii dreptului la acțiune este fondată, reclamantul putând să ceară despăgubiri doar pe 3 ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada cuprinsă între 24.01.2005 și 31.03.2006.
Intrucât acțiunea vizează perioada 1.09.2002-31.03.2006, s-a constatat că cererea este prescrisă pentru perioada 1.09.2002-24.01.2005.
Pe fondul cauzei, pentru perioada 24.01.2005-31.03.2006, se reține că OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în MO nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție stabilește pentru prima oară în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% în textul art. 28 alin. 4 potrivit cu care "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului național anticorupție.
OUG nr. 43/2002 a suferit numeroase modificări, sporul de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară fiind menținut (OUG nr. 24/2004, legea nr. 601/2004 - art. 28 alin. 5) până la apariția OUG nr. 27/2006 care îl abrogă potrivit art. 41 lit. e) începând cu luna aprilie 2006 (07.04.2006) - art. 40 din ordonanță.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art. alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție presupune același regim juridic pentru situații identice. Totodată, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, astfel că, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Reclamantul invocă în apărarea sa Hotărârea Consiliului Național pentru combaterea discriminării nr. 219/2007. Această hotărâre nu are, așa cum s-a arătat deja, nici o valoare probatorie față de prevederile art. 27 alin. 4 din OUG nr. 137/2000.
În speța de față avem de a face cu următoarea situație:
- sporul de 30% se acordă ofițerilor de poliție judiciară în temeiul OUG nr. 43/2002 determinat de detașarea lor și numirea cu respectarea unor criterii impuse de lege în DNA, reclamantul neputând să beneficieze de aceeași salarizare ca unei persoane detașate într-o altă structură, neaflându-se în aceeași situație.
În concluzie, instanța reține că nu există o discriminare între reclamant, ofițer de poliție judiciară în cadrul MIRA și ofițerii de poliție judiciară detașați în DNA, situațiile lor nefiind identice.
Nu în ultimul rând trebuie să amintim textul art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 pe care se întemeiază acțiunea reclamantului, potrivit cu care "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului".
Astfel, drepturile de natură salarială nu pot fi acordate decât în temeiul unei legi care le prevede. În baza art. 27 din OG nr. 137/2000 nu pot fi acordate decât despăgubiri în cazul în care se constată existența unei discriminări, iar repararea prejudiciului poate presupune ca aceste despăgubiri să fie egale (sau nu ) cu drepturile salariale acordate diferențiat.
Deși prima instanță a folosit noțiunea de "drepturi salariale", din considerente rezultă că au fost avute în vedere exclusiv prevederile OUG nr. 137/2000
În ceea ce privește art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, și Curtea Constituțională a stabilit că textul este neconstituțional "în măsura în care din acesta se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceste considerente instanța va admite recursul pârâților, apreciind că nu există discriminare în raport de ofițerii de poliție detașați în, cererea fiind și prescrisă pentru o parte din perioadă.
In legătură cu recursul declarat de reclamanți, se reține că acordarea sporului solicitat de aceștia este neîntemeiat, întrucât, așa cum s-a arătat, legea îl prevede doar pentru ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul și nicidecum pentru ofițerii de poliție judiciară din cadru
In atare condiții, nu se mai impune lămurirea sintagmei "în perioada în care fiecare a avut calitate de ofițer de poliție judiciară cu atribuții de constatare, investigare și cercetare a infracțiunilor.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți, va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți, va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002-24.01.2005 și va respinge acțiunea pentru această perioadă; va respinge acțiunea pentru restul perioadei (24.01.2005-31.03.2006); va respinge cererea de chemare în garanție ca nefondată și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate referitoare la capătul de cerere reprezentând norma de hrană 12B.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți,- toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T, în contradictoriu cu recurenții-pârâți și intimațiINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T- cu sediul în T,-, jud.T,MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE- cu sediul în B,-, sector 1,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI B- cu sediul în B,-, sector 5, recurentul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN - cu sediul în T,- Bis, jud.T, intimatul-pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.715/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâțiINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI,MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEIși recurentul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN - cu sediul în T,- Bis, jud.T, în contradictoriu cu recurenții-reclamanți, și intimatul-pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că admite excepția prescripției acțiunii pentru perioada 1.09.2002-24.01.2005 și respinge acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă.
Respinge acțiunea pentru restul perioadei ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:-
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
4ex./29.10.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore
