Alte cereri. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.464/CA

Ședința publică de la 29 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere

JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu

JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.377 din 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ, cu sediul în T,-, județ T, și, prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect contestație decizie de sancționare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.

Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.17 din Legea nr.146/1997, rep. Recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.

Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.154/88/27.01.2009, reclamanții, au chemat în judecată Primarul municipiului T, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ca netemeinice și nelegale a dispozițiilor de imputare nr.8415/15.12.2008; nr.8416/15.12.2008 și nr.8346/15.12.2008, emise de Primăria Municipiului T - Cabinet Primar pentru recuperarea sumelor reprezentând drepturi speciale acordate în anul 2007, conform actului administrativ anexat contestației.

Motivând contestația, reclamanții învederează în esență că, prin Acordul/Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 încheiat între Consiliul Local T și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică din județul T, înregistrat la T sub nr.63/6875/18.05.2006 și Actul adițional nr.2 înregistrat sub nr.3474/05.03.2007, salariaților și funcționarilor li s-a acordat lunar, drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă și pentru acoperirea unei părți din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.

Se arată că, intimatul a nesocotit însă puterea de lege a Acordului/Contractului colectiv de muncă și fără nici un temei legal a emis decizii de imputare, solicitând restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de drepturi speciale, în condițiile în care, aceste sume de bani au fost încasate în temeiul unui contract legal, perfect valabil până la data expirării lui, având putere de lege, între părțile contractante și fiind opozabile terților, astfel încât nu pot fi obligați la restituirea acestor sume, fiind beneficiari de drept.

Valabilitatea Acordului/Contractului colectiv de muncă nu a fost afectată de vreo clauză de desființare, pe durata existenței lui, prevederile privitoare la drepturile speciale fiind opozabile deplin drept intimatului.

Ulterior, prin Hotărârea consiliului local nr.25/15.02.2007, prevederile contractului au fost aprobate, cheltuielile necesare drepturilor sociale fiind incluse în bugetul de venituri și cheltuieli al municipiului T, executarea acestor dispoziții căpătând un caracter normativ obligatoriu, în special pentru intimat.

Susțin contestatorii că, prin emiterea acestei hotărâri, au fost îndeplinite prevederile art.22 al.1 lit.a, b din nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective de sume din fondurile destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, precum și prevederile art.12 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora, se pot acorda drepturi speciale prin dispoziții legale de competența consiliului local.

Prin urmare, sumele de bani încasate de reclamanți sunt legal datorate la plată de către intimată conform legii și contractului încheiat, nu rezultă de nicăieri vreo obligație de restituire a acestor sume de bani în sarcina contestatorilor, astfel încât se impune anularea deciziilor de imputație ca netemeinice și nelegale.

Prin sentința civilă nr. 377 din 06.03.2009, Tribunalul Tulceaa admis contestațiile formulate de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T, și a anulat dispozițiile de imputare nr.8415, nr.8416 și nr.8346 emise la 15 decembrie 2008 de Primarul municipiului T, ca netemeinice și nelegale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Tulceaa reținut în esență că, la data de 18 mai 2006 fost înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială T, Acordul/Contractul colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local T prin Primarul municipiului T, în calitate de angajator și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală a Județului T, în calitate de reprezentant al salariaților, scopul încheierii acestui Acord/Contract a fost acela de a se asigura desfășurarea corespunzătoare a activității instituției, promovarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecție socială a salariaților, eliminarea conflictelor de muncă, instituindu-se drepturi minimale, ca bază de negocieri interne cu privire la acestea.

Acordul colectiv de muncă s-a încheiat în baza prevederilor art.12 alin.1 și art.22 alin.1 din Legea nr.130/1996 republicată în 1999, Legii nr.53/2003 și a Contractului colectiv de muncă unic național, pe anul 2005 - 2006, Legii nr.188/1999 rep. a funcționarilor publici.

Reține instanța de fond că, prin prevederile art.32 alin.1, Consiliul Local T, în calitate de angajator, și-a asumat obligația, în conformitate cu normele de protecție a muncii în vigoare, să asigure prin bugetul propriu, sumele de bani necesare pentru asigurarea condițiilor optime de muncă,m dotări și echipamente de protecție a muncii.

De asemenea, conform dispozițiilor art.32 al.5 al acordului colectiv de muncă, s-a convenit acordarea unor drepturi speciale, atât funcționarilor publici cât și personalului contractual pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției, în vederea refacerii capacității de muncă, în cuantum de 180 lei lunar, reprezentând, așa cum s-a stipulat, acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.

Se arată că, la data de 05 februarie 2007, prin Hotărârea nr.25 a Consiliului Local T, a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al municipiului T, pe anul 2007, conform proiectului de hotărâre și raportului întocmit în acest sens (filele 49 - 51), la cap.51.02 din raport, Titlul II Bunuri și Servicii - Protecția, fiind inclusă și aprobată suma de 422.000 lei pentru plata drepturilor speciale menționate la art.32 alin.5 din Acordul colectiv de muncă.

În atare condiții, concluzionează instanța de fond că, Hotărârea Consiliului Local T mai sus menționată a fost emisă în baza dispozițiilor Legii nr.273/2006 privind finanțele publice și ale Legii nr.215/2001 a Administrației publice locale, fiind adoptată cu votul majoritar, consilierilor locali în funcție, prezenți la ședință.

Ea a devenit obligație și a căpătat caracter normativ, în ceea ce privește aspectele asupra cărora consilierii locali au hotărât cu majoritate de voturi, de la data aducerii la cunoștința publică.

Prin emiterea Hotărârii nr.25/2007 a Consiliului Local al municipiului T, au fost aduse la îndeplinire prevederile art.22 al.1 lit.a și b din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, în sensul că au fost acordate funcționarilor publici drepturile speciale, din fondurile destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă pentru sănătatea și securitatea în muncă a angajaților.

Pentru toate considerentele sus-arătate, instanța de fond a apreciat că dispozițiile de imputare emise de către Primarul municipiului T, în sarcina contestatorilor, sunt netemeinice și nelegale, și a dispus anularea acestora.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și motivația în esență că, în mod greșit instanța de fond a procedat la aplicarea legii pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, deoarece, contestatorii intimați nu aveau dreptul la astfel de remunerații, întrucât, în calitate de angajați ai Primăriei au beneficiat de toate drepturile care derivă din prevederile legale în vigoare, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente în esență:

Conform Acordului/Contractului colectiv de muncă valabil pentru anul 2007, și înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială T intervenit între Consiliul Local T prin Primarul Municipiului T, în calitate de angajator și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică Locală în calitate de reprezentant al salariaților, s-a stabilit acordarea lunară funcționarilor publici din cadrul Primăriei Municipiului Tau nor drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, respectiv a unor drepturi pentru acoperirea unei părți din cheltuielile pentru medicamente, reducerea stresului, hrană, precum și pentru motivarea personalului de a-și desfășura în mod corespunzător activitatea în cadrul instituției, pentru stabilitate și confidențialitate față de aceasta.

Așa după cum rezultă din Acordul/Contractul colectiv de muncă, perfectarea acestuia a avut la bază dispozițiile cuprinse în art.12 al.1 și art.22 al.1 din Legea nr.130/1996 cu modificările intervenite în urma republicării în anul 1999, Legii nr.53/2003, a Contractului colectiv de muncă unic național pe anii 2005-2006, precum și a Legii nr.188/1999 a funcționarilor publici, astfel cum a fost republicată, sens în care, la data de 05 februarie 2007 Consiliul Local Tae mis Hotărârea nr.25 prin care a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al Municipiului T, pe anul 2007.

În atare condiții, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, Hotărârea Consiliului Local Taf ost emisă în baza dispozițiilor Legii nr.273/2006 privind finanțele publice și ale Legii nr.215/2001 a Administrației publice locale, fiind adoptată cu votul majoritar, consilierilor locali în funcție, prezenți la ședință.

Ori, este fără putință de tăgadă că, aprobată fiind, ea a devenit obligație și a căpătat caracter normativ, în ceea ce privește aspectele asupra cărora consilierii locali au hotărât cu majoritate de voturi, de la data aducerii la cunoștința publică.

Prin emiterea Hotărârii nr.25/2007 a Consiliului Local al municipiului T, au fost aduse la îndeplinire prevederile art.22 al.1 lit.a și b din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, în sensul că au fost acordate funcționarilor publici drepturile speciale, din fondurile destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă pentru sănătatea și securitatea în muncă a angajaților.

A veni și a susține că, acest Acord/Contract colectiv de muncă nu acordă dreptul la remunerația specială stabilită cu caracter de "drepturi speciale", apare ca fiind neconformă cu realitatea și, pe cale de consecință urmează a fi înlăturată deoarece, prin prevederile art.32 alin.1, Consiliul Local T, în calitate de angajator, și-a asumat obligația, în conformitate cu normele de protecție a muncii în vigoare, să asigure prin bugetul propriu, sumele de bani necesare pentru asigurarea condițiilor optime de muncă,m dotări și echipamente de protecție a muncii.

De asemenea, conform dispozițiilor art.32 al.5 al acordului colectiv de muncă, s-a convenit acordarea unor drepturi speciale, atât funcționarilor publici cât și personalului contractual pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției, în vederea refacerii capacității de muncă, în cuantum de 180 lei lunar, reprezentând, așa cum s-a stipulat, acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea în temeiul art.312 Cod pr.civilă, respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.377 din 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică, cu sediul în T,-, județ T, și, prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică, cu sediul în T,-, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 Octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond-

Jud.red--

Dact.Sz - 2 ex.

Președinte:Georgiana Pulbere
Judecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Constanta