Alte cereri. Decizia 465/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.465/CA
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta, cu domiciliul în T,-, -.A,.8, județ T, împotriva sentinței civile nr. 943 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect plângere art.8 Legea 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 17.09.2009 și cu 0,15 lei timbru judiciar.
În referatul oral asupra cauzei se învederează asupra precizărilor scrise formulate de recurenta reclamantă, transmise prin fax la data de 29.10.2009, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
CURTEA:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 749/88/23.04.2009, reclamanta a contestat refuzul nejustificat al T de încheiere a unui contract de asigurare de șomaj în baza Legii nr. 76/2002 și nr.HG 174/2002, solicitând obligarea pârâtei la încheierea actului, începând cu luna ianuarie 2009, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sent.civ.nr.943 din 03.06.2009 Tribunalul Tulceaa respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, reclamanta s-a prezentat la data de 21 ianuarie 2009 la sediul pârâtei unde a solicitat încheierea unui contract de asigurare de șomaj, reprezentanții instituției explicându-i că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru încheierea acestuia.
La data de 23 ianuarie 2009 se adresează plângerea prealabilă, înregistrată la.OF. la nr. 725, prin care se contestă refuzul semnării contractului și se insistă în încheierea actului.
Prin adresa nr. 724 din 3 februarie 2009, i s-a răspuns reclamantei și s-a învederat că, trebuie să dovedească că face parte din vreuna dintre categoriile de persoane prevăzute în art. 20 din Legea nr. 76/2002, modificată.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 76/2002, modificată, persoanele prevăzute în art. 20 pot încheiat contract de asigurare pentru șomaj cu agenția pentru ocuparea forței de muncă, în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au cel puțin vârsta de 18 ani și sunt asigurate în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Or, art. 20 din același act normativ stipulează că se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru șomaj, următoarele persoane: asociat unic, asociați; administratori care au încheiat contracte potrivit legii; persoane autorizate să desfășoare activități independente; membri ai asociației familiale; cetățeni români care lucrează în străinătate, potrivit legii; alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii și care nu se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la lit. a -
Din interpretarea coroborată a celor două texte de lege, rezultă că, pe lângă asigurările în sistemul public de pensii și sistemul asigurărilor sociale de sănătate, pe care le avea încheiate, reclamanta trebuia să probeze, pentru încheierea contractului de asigurare pentru șomaj că realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii, cerința impusă de lege fiind foarte clară.
In condițiile în care reclamanta nu a demonstrat activitatea pe care o desfășoară și din care obține venituri, refuzul T de încheiere a contractului este justificat, răspunsul comunicat prin adresa nr. 725/3 februarie 2009 reclamantei respectând prevederile legale.
In cursul procesului, reclamanta a depus la dosarul cauzei un contract de intermediere, încheiat cu Biroul de T, la data de 1 martie 2009, din care rezultă că pentru activitățile pe care s-a obligat să le desfășoare, primește o remunerație de cel puțin 600 lei lunar, însă acest înscris nu poate fi valorificat pentru a se dispune obligarea pârâtei la încheierea contractului de asigurare de șomaj pentru că se contestă refuzul pârâtei care la momentul respectiv era conform legii, iar pe de altă parte, pentru că acest contract de intermediere este încheiat ulterior refuzului
Ceea ce trebuia să întreprindă reclamanta, ulterior încheierii contractului de intermediere, era să se prezinte din nou la. T și să solicite din nou întocmirea respectivului contract, de această dată anexând toate înscrisurile prevăzute de lege pentru a se verifica îndeplinirea tuturor condițiilor, și nu să conteste refuzul justificat al pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei, a fost dată cu încălcarea legii ignorând faptul că aceasta a prezentat toate documentele cerute de Legea 76/2002.
I s-a impus reclamantei condiția de a proba de unde realizează venituri încălcându-se astfel dispozițiile legii prezentate mai sus.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reținându-se că refuzul acesteia de a încheia contractul de asigurare este întemeiat deoarece recurenta nu a probat faptul că realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea va dispune respingerea recursului motivat de următoarele considerente.
Recurenta reclamantă, în vederea vederea constituirii unui stagiu de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj, s-a prezentat la data de 21 ianuarie 2009 la sediul intimatei pârâte formulând o cerere în acest sens.
Prin adresa nr. 724 din 3 februarie 2009, i s-a răspuns reclamantei și s-a învederat că, trebuie să dovedească că face parte din vreuna dintre categoriile de persoane prevăzute în art. 20 din Legea nr. 76/2002, modificată.
Interpretând acest răspuns drept un refuz la solicitarea sa, după formularea în condițiile art.7 din Legea 554/2004 a plângerii prealabile, recurenta reclamantă a introdus prezenta acțiune considerând astfel că au fost încălcate atât dispozițiile speciale ale Legii 76/2002 cât și cele generale ale Legii 554/2004 în materie de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art.8 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, ersoana p. vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Din textul prezentat mai sus rezultă condiția premisă pe care o persoană trebuie să o îndeplinească atunci când se adresează instanței de contecios administrativ, respectiv să fie vătămat un drept recunoscut de lege.
Este adevărat că Legea 76/2002 privind privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, recunoaște dreptul oricărei persoane, inclusiv reclamantei, de a-și constitui un stagiu de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj, însă acest drept nu este total și necondiționat, însăși legea stabilește anumite criterii ce urmează a fi îndeplinite pentru a se consfinți acest drept.
Atât la data depunerii prezentei cereri, cât și ulterior prin adresa comunicată reclamantei, intimata pârâtă a solicitat reclamantei să facă dovada îndeplinirii condiției legale prevăzute de art.20 lit.f din Legea 76/2002, respective faptul că realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii.
Nefăcând dovada îndeplinirii acestei condiții reclamanta nu poate pretinde aparteneța sa la acest drept recunoscut de lege sau cel puțin un interes legitim, situație în care răspunsul primit din partea intimatei este unul justificat și nu unul de natură a vătăma.
Deși, ulterior, la data de 29.05.2009 recurenta reclamantă a înțeles condițiile impuse de legislație și a depus o copie a unui contract de intermediere, aceasta nu este de natură a schimba soluția primei instanțe, deoarece este o apărare ulterioară, ce nu a fost avută în vedere de intimată la momentul soluționării prezentei cereri și a răspunsului către reclamantă.
În consecință, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va proceda la respingerea recursului ca nefondat, urmând a menține sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta, cu domiciliul în T,-, -.A,.8, județ T, împotriva sentinței civile nr. 943 din 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr -, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect plângere art.8 Legea 554/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red-- -/13.01.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
