Alte cereri. Decizia 477/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.477/CA
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier ---
Pe rol judecarea recursului promovat în contencios administrativ și fiscal de revizuientul - cu domiciliul în M,-,.39, jud.C, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - cu sediul în C, Al. nr.21, jud.C, împotriva sentinței civile nr.856/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av., pentru recurentul-revizuient, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și consilier juridic -, pentru intimat, în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat, pentru recurentul-revizuient, arată că instanța în mod greșit a reținut că înscrisul depus de revizuient nu are forță probantă prin el însuși și un caracter determinant. Consideră că o hotărâre judecătorească poate constitui un înscris nou, cu forță probantă prin el însuși, fără a mai fi necesar a fi coroborat cu alte acte sau mijloace de probă. Acest înscris este determinant și opozabil terților. Invederează că ne aflăm în fața unei situații identice, dar tratată în mod diferit. Revizuientul făcea parte din echipa de patrulare, iar dacă șeful patrulei a fost exonerat de orice răspundere disciplinară, trebuia să se rețină și pentru revizuient inexistența faptei, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă avea obligația legală de a se supune ordinului șefului de patrulă. Față de cele expuse mai sus și dezvoltate pe larg în cererea de recurs, consideră că cererea de revizuire este admisibilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că pentru a putea fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.5 Cod procedură civilă, trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiții. Insă, hotărârea judecătorească depusă de revizuient nu îndeplinește aceste condiții: nu poate constitui un înscris nou în sensul legii, nu are forță probantă prin el însuși, nu este determinant. Înscrisul trebuie coroborat și cu alte mijloace de probă pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că hotărârea judecătorească depusă nu reprezintă un înscris cu forță probantă care să nu fie necesar a fi confirmat cu alte mijloace de probă.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța -secția comercială și de contencios administrativ sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, pentru ca prin hotărâre să se dispună anularea Dispoziției nr.S/-/02.10.2005 de sancționare cu destituirea din poliție, și repunerea în situația anterioară cu restituirea tuturor drepturilor salariale și profesionale.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost planificat și a executat serviciul ca post filtru parțial - membru patrulă - în noaptea de 28 spre 29.09.2005, pe comunicația M-Vama Veche.
Serviciul impunea activitatea de verificare prin sondaj a autovehiculelor din trafic și documentelor conducătorilor auto.
În jurul orei 01.30 patrula aflată în zona localității 2 Mai a plecat spre M în urmărirea unui autoturism suspect, căruia i s-a pierdut urma la intrarea în orașul M, eveniment ce nu a fost raportat șefului de tură decât ulterior.
În aceeași noapte au fost vândute din magazinul duty-free SC SRL aflat în incinta Vama Veche, o mare cantitate de țigări și băuturi alcoolice, ulterior mărfurile fiind depistate la bordul unor autoturisme aflate în trafic, în apropierea localității M, situație care a condus la concluzia că reclamantul este vinovat de comiterea ilegalităților.
Reclamantul consideră că sancțiunea este netemeinică și nelegală întrucât cercetarea prealabilă a avut loc pe parcursul unei singure zile, limitându-se până la negare dreptul de apărare și de a formula probe.
Referitor la acuzația de a nu fi raportat șefului de tură urmărirea autoturismului suspect, arată că acest lucru nu a fost posibil pe parcursul urmăririi, ci ulterior când a ajuns pe raza localității 2 Mai.
În ceea ce privește înscrierea în carnetul personal a mijloacelor auto și a persoanelor controlate, reclamantul precizează că, în calitate de conducător auto, nu avea această sarcină, astfel cum rezultă din răspunsul primit la recursul grațios formulat.
Actul administrativ este nelegal și pentru că a fost aplicată cea mai aspră sancțiune disciplinară prevăzută de art.58 lit.d din Legea nr.360/2002, în condițiile în care nu au fost dispuse anterior alte sancțiuni disciplinare.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Cas olicitat pe calea întâmpinării respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul arată că la data de 29.09.2005 conducerea a fost sesizată în legătură cu depistarea de către organele de poliție la intrarea în localitatea Maa utoturismelor cu numerele de înmatriculare -, -, -, - și -, în care se aflau băuturi alcoolice și țigări netimbrate.
Agentul principal, șef adjunct și agent, planificați să execute serviciul ca post filtru parțial pe comunicația M-Vama Veche, au efectuat control prin sondaj la un număr de 16 autoturisme, dar în agendele personale nu au notat decât 3 autoturisme.
De asemenea, pârâtul mai arată că, din declarațiile agenților rezultă că aceștia nu au oprit în trafic autoturismul cu nr.- și nici nu au observat ca acest autoturism să treacă prin locul lor de serviciu.
Pârâtul precizează că cei trei declară că în timp ce își desfășurau activitatea, au procedat la urmărirea unui autovehicul de la intrarea în Portul Daewoo M până în localitatea M, loc unde au pierdut din vedere autovehiculul, afirmații nesusținute întrucât șeful de tură a fost anunțat după consumarea evenimentului.
Pârâtul susține că Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului nu stabilește un termen sau o perioadă pentru efectuarea cercetării prealabile, aceasta făcându-se în funcție de probele aflate la dosarul cauzei.
Procesul verbal de ședință a Consiliului de disciplină nr.-/02.10.2005 care a analizat faptele comise și vinovăția reclamantului, menționează că învinuitul a fost întrebat dacă are obiecții sau probe de formulat, iar răspunsul a fost negativ.
La termenul din 08.02.2006, reclamantul învederează că înțelege să cheme în judecată autoritatea emitentă a actului administrativ atacat, respectiv - Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră
În urma administrării probelor, prin sentința civilă nr. 196/19.02.2007 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că măsura destituirii din funcție a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art.55 și 60 alin.(1) din Legea nr.360/2002 și Ordinul nr.400/2004.
Potrivit - dispoziției de misiune - (fila 41) reclamantul împreună cu agentul principal și agentul șef adjunct au fost planificați să execute serviciul ca post filtru parțial pe comunicația M-Vama Veche - în localitatea 2 Mai, între orele 20.00-01.00 și 03.30-08.00, iar între orele 01.00-03.30 urmau să rămână la intervenție în aceeași localitate.
Din probatoriul administrat, respectiv documentația cercetării prealabile efectuată de intimat în aplicarea disp. art.59 alin.(2) și (3) din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, astfel cum a fost modificată și completată, rezultă că reclamantul, șofer pe autospeciala - a plecat împreună cu patrula din care făcea parte în urmărirea unui autoturism suspect, ce nu a putut fi identificat ulterior, fără să raporteze șefului de tură evenimentul decât după consumarea acestuia.
Prin părăsirea postului a încălcat dispozițiile ordinului de serviciu, disp. art.12 lit.b din Ordinul nr.400/2004 al Ministerului Administrației și Internelor definind drept abatere disciplinară comisă de polițist - neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamant, acesta fiind respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 300/03.09.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA.
În motivarea acestei soluții s-a avut în vedere că prima instanță, analizând probatoriile administrate, a reținut ca fiind săvârșită de către contestator abaterea constând în neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
În mod corect s-a apreciat și caracterul grav al abaterii disciplinare, ce justifică aplicarea unei sancțiuni disciplinare severe, individualizarea sancțiunii aplicate fiind realizată în conformitate cu dispozițiile Legii 360/2002 coroborate cu Legea 188/1991 cu modificări și completări.
Pe de altă parte, cele criticate nu se circumscriu respectivului temei de drept invocat, mai precis art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în cauză neputând a se reține că prima instanță a nesocotit vreo normă de drept substanțial sau ar fi interpretat eronat normele judiciare aplicabile speței.
Împotriva sentinței civile nr. 196/19.02.2007 a Tribunalului Constanța, reclamantul a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 5.pr.civ. cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
În motivare se arată că Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de (agentul principal cu care a fost planificat să execute serviciul), însă în recurs hotărârea a fost modificată prin decizia nr.436/2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în sensul admiterii acțiunii.
Revizuentul a luat cunoștință de decizie la 14.11.2007, aceasta constituind înscrisul nou de care se prevalează în prezenta cerere.
Se arată că jurisprudența a considerat că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată ca "înscris nou" pentru a se cere revizuirea.
Revizuentul arată că făcea parte din echipa de patrulare condusă de, care era șeful acestei patrule, iar dacă șeful patrulei a fost exonerat de orice răspundere disciplinară, nu se poate păstra o hotărâre care reține răspunderea pentru alt membru al patrulei.
În drept se invocă art.322 pct.5 și art.327 Cod proc. civilă, art.274 Cod proc. civilă.
La 07.01.2008 intimatul a formulat întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
În motivarea excepției se arată că sentința civilă nr.196/2007, deși este potrivit art.377 pct.1 Cod proc. civilă o hotărâre definitivă, nu este dată în apel și nici nu a căpătat acest atribut prin neapelare.
Intimatul apreciază că față de disp. art.322 Cod proc. civilă raportat la natura hotărârii a cărei revizuire se solicită, în litigiile de contencios administrativ se poate cere revizuirea unei hotărâri a instanței de recurs atunci când se evocă fondul, în situațiile enumerate de art.322 Cod proc. civilă.
De asemenea, se arată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, decizia civilă nr.436/2007 nefiind un înscris nou în sensul textului de lege.
Prin încheierea din 14.02.2008 instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât, motivat de faptul că sentința civilă ce face obiectul cererii de revizuire este o hotărâre definitivă prin care s-a rezolvat fondul cauzei, care corespunde disp. art.322 alin.1 Cod proc. civilă.
Nu există o reglementare legală care să prevadă că hotărârea pronunțată în primă instanță, pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a apelului, definitivă în consecință, nu pot face obiectul revizuirii.
Prin sentința civilă nr. 856/27.03.2008 cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, inadmisibilitatea fiind apreciată în raport de faptele pe care s-a întemeiat.
Soluția s-a sprijinit pe următoarele argumente:
Prin sentința civilă nr.196/14.11.2005 a Tribunalului Constanțaa fost respins acțiunea revizuentului ca nefondată, sentința civilă devenind irevocabilă prin decizia civilă nr.300/03.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA care a respins recursul formulat de ca nefondat.
Pe rolul Tribunalului Constanțaa fost înregistrat și dosarul nr- prin care reclamantul a solicitat anularea unei sancțiuni disciplinare. Prin sentința civilă nr.197/14.11.2005 această acțiune a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile de respingere a formulat recurs la Curtea de APEL CONSTANȚA, care, prin decizia civilă nr.436/04.10.2007, a admis recursul și a modificat hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii și anulării dispoziției de sancționare.
Revizuentul a luat cunoștință de decizia civilă nr.436/04.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, la 04.11.2007.
Acesta a apreciat că decizia reprezintă un înscris nou, motiv pentru care a formulat prezenta cerere de revizuire a sentinței civile nr.196/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în temeiul art.322 pct.5 Cod proc. civilă.
În ambele dispoziții de sancționare ce au făcut obiectul dosarelor nr- și nr- soluționate de către Tribunalul Constanța, s-au reținut în sarcina revizuentului și respectiv a lui, săvârșirea unor abateri disciplinare, cu ocazia executării serviciului în noaptea de 28 spre 29.09.2005.
Revizuentul făcea parte din echipa de patrulare condusă de, care era șeful acestei patrule.
Art.322 pct.5 cuprinde două ipoteze distincte.
a) Prima ipoteză se referă la descoperirea de înscrisuri doveditoare care au fost reținute de partea adversă sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
În speță, revizuentul a prezentat decizia civilă nr.436/04.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, care reprezintă un înscris nou ce nu a fost folosit în soluționarea dosarului nr- al Tribunalului Constanța, însă acesta nu are forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă.
Faptul că prin decizia civilă nr.436/2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa considerat că un coleg al revizuentului, respectiv șeful de tură, nu se face vinovat de abaterile disciplinare reținute în sarcina sa prin dispoziția de sancționare, nu reprezintă un înscris cu forță probantă care să nu fie necesar a fi confirmat de alte mijloace de probă, deci presupune a fi completat cu martori, prezumții etc.
Instanța a avut în vedere faptul că răspunderea disciplinară are funcție sancționatoare, preventivă și educativă.
Organul competent să aplice sancțiunea disciplinară va trebui să se preocupe de individualizarea acesteia, de dozarea ei ținând cont de criteriile prevăzute de lege, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să realizeze rolul răspunderii disciplinare.
Răspunderea disciplinară are un caracter strict personal, motiv pentru care instanța de fond a analizat pentru fiecare reclamant în parte, elementele constitutive ale răspunderii disciplinare, obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.
De asemenea, înscrisul nu are caracter determinant.
Astfel, chiar dacă decizia civilă nr.436/2007 a Curții de APEL CONSTANȚA ar fi fost comunicată de instanță cu ocazia judecării fondului, tot ar fi fost examinate elementele constitutive ale răspunderii disciplinare, răspundere care are un caracter strict personal.
b) A doua ipoteză prevăzută de art.322 pct.5 se referă la desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prima instanță reținut că sentința civilă nr.197/14.11.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța care a fost modificată de decizia civilă nr.436/2007 a Curții de APEL CONSTANȚA nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța.
Soluția a fost atacată cu recurs de către revizuentul, prin acesta invocându-se greșita aplicare a legii conform art. 304 pct. 9.pr.civ.
În mod corect a apreciat prima instanță că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată ca "înscris nou", însă înscrisul nou depus reprezentând decizia civilă nr. 436/04.10.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA este un înscris autentic, doveditor prin el însăși, nefiind nevoie să fie coroborat cu alte mijloace de probă.
Acest înscris ar fi condus la o altă soluție întrucât revizuentul a făcut parte din echipa de patrulare condusă de către, care era șeful patrulei, ceea ce presupunea îndeplinirea de către ceilalți membri a ordinelor acestuia.
Recurentul mai invocă dreptul său la un tratament identic pentru o situație identică, în acord cu principiile constituționale și convenționale.
În apărare intimatul depune întâmpinare prin care susține inadmisibilitatea cererii de revizuire, astfel cum a fost reținută de către prima instanță, pentru neîndeplinirea cerințelor art. 322 pct. 5.pr.civ.
În drept se invocă art. 115-118, art. 322.pr.civ.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 alin. 2 din legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului " polițistul răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu".
" ierarhici din cadrul Poliției Române răspund pentru legalitatea dispozițiilor date subordonaților. Ei sunt obligați să verifice dacă acestea au fost transmise și înțelese corect și să controleze modul de îndeplinire a lor" (art. 5 din lege).
Conform art. 55 din lege "încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz".
Răspunderea este una personală care se apreciază pentru fiecare caz în parte. Chiar dacă faptele reținute în sarcina mai multor persoane sunt identice, săvârșirea acestora nu poate fi apreciată decât distinct pentru fiecare persoană în parte. În cazul concret al recurentului, săvârșirea faptelor reținute prin decizia de sancționare contestată nu putea fi apreciată decât în legătură directă cu poziția sa în cadrul patrulei și atribuțiile sale în raport de această poziție. Chiar dacă în final s-ar fi putut ajunge la concluzia că faptele nu au fost săvârșite, motivele ar putea fi total diferite, spre exemplu inexistența obligației directe de raport sau de menționare a autoturismelor oprite (aspect invocat de altfel de către contestator ). La soluționarea justă a cauzei nu se putea însă ajunge decât prin administrarea de probe care nu sunt comune spețelor ci diferă în funcție de obligațiile concrete ale celui sancționat. La fel de important este de menționat că, instanța de recurs care a soluționat calea de atac îndreptată împotriva sentinței civile nr. 196/19.02.2007 a Tribunalului Constanța, nu se putea raporta decât la motivele invocate, potrivit art. 3041.pr.civ.
În concluzie, în mod corect prima instanță a reținut că înscrisul nou invocat (decizia nr. 436/04.10.2007 a Curții de Apel Constanța ) nu are forță probantă prin el însuși în legătură cu cauza revizuentului. Aspectele arătate de către revizuent referitoare la puterea doveditoare a Deciziei sunt valabile numai prin raportare la (în legătură cu care a fost pronunțată) nu și la revizuentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal de revizuientul - cu domiciliul în M,-,.39, jud.C, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ - cu sediul în C, Al. nr.21, jud.C, împotriva sentinței civile nr.856/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./12.11.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Adriana Pintea
