Alte cereri. Sentința 49/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 49/F/CA/2008
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
Grefier: - - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER AL DIN AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEZVOLTAREA ȘI IMPLEMENTAREA PROGRAMELOR DE A MINIERE în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEZVOLTAREA MINIERE, având ca obiect prevederile Legii nr. 188 / 1999.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: dl. în calitate de președinte al Sindicatului Liber al salariaților din, mandatarul ales al intervenienților, avocat, reprezentantul pârâtei Agenția Națională pentru Dezvoltarea Miniere, consilier juridic, lipsă fiind reclamanții și intervenienții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța, conform 306 alin 2 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate în încheierea din 3 Martie 2008, respectiv cea a lipsei calității de reprezentant a domnului pentru Sindicatul Liber al din, a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului pentru reclamanți și a nesemnării cererii de chemare în judecată.
Dl. depune la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv dovada numirii sale și certificat de grefă emis de Judecătoria Petroșani, în dovedirea calității sale de reprezentant al reclamanților, membrii în Sindicatul Liber al Salariaților din. Mai depune și tabelul reprezentând membrii cu calitate de sindicaliști, cu semnăturile aferente, care-l îndreptățesc să-l reprezinte în calitate de președinte de sindicat.
Consilier juridic, asupra excepțiilor, învederează instanței că le susține în continuare, așa cum au fost invocate și raportat la prevederile art. 20 din legea sindicatelor, solicită instanței să constate că domnul nu avea calitatea de reprezentant al membrilor sindicatului la data formulării acțiunii, la acea dată fiind președinte dl..
Dl. precizează că, raportat la tabelul cu semnături, toți cei semnați confirmă faptul că au calitatea de membrii de sindicat, iar din lista reclamanților, cei care s-au retras nu au depus nici o cerere scrisă de renunțare la calitatea de membru de sindicat.
Mai precizează că nu este reclamant ci intervenient, la data formulării acțiunii nu era membru de sindicat, iar nu este reclamant.
Raportat la tabel, solicită instanței să constate că persoanele care nu s-au semnat nu au ratificat mandatul său de reprezentare și nu sunt reclamanți în acțiunea de față.
Avocat, asupra excepțiilor invocate, solicită instanței respingerea acestora ca neîntemeiate, învederând faptul că el are mandat de reprezentare pentru intervenienții: u, și.
Instanța, din confruntarea actelor depuse la data prezentei, constată calitatea de membrii de sindicat a reclamanților, iar cu privire la excepțiile invocate de reprezentanta pârâtei, având în vedere și faptul că la fila 4 din dosarul Tribunalului Hunedoara nr- există dovada faptului că reclamanții ce au formulat acțiunea erau membrii de sindicat, în deliberare față de toate dovezile de la dosar, respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentant a domnului pentru Sindicatul Liber al din, a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului pentru reclamanți și a nesemnării cererii de chemare în judecată invocate de pârâta Agenția Națională pentru Dezvoltarea Miniere.
Reprezentanții părților declară, pe rând, că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Dl., având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și, raportat la prevederile OG 146/2007, să fie obligată pârâta să plătească reclamanților primele de vacanță pentru anii 2001 - 2006, într-o singură tranșă, actualizate în raport cu indicele de inflație.
Avocat, pentru intervenienții precizați, solicită instanței admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata primelor de concediu așa cum s-a solicitat, într-o singură tranșă. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar reprezentând onorariu de avocat, cu precizarea că până la sfârșitul dezbaterilor va depune decontul de cheltuieli pentru fiecare intervenient pe care-l reprezintă.
Consilier juridic, pe fond, solicită instanței respingerea acțiunii sindicatului, nefiind posibilă acordarea acestor prime de vacanță într-o singură tranșă. Susține că, în conformitate cu OG 146/2007, ale cărei prevederi sunt aplicate deja, s-a stabilit acordarea acestor prime într-o primă tranșă, pentru anii 2001 - 2002, iar agenția pe care o reprezintă a făcut demersuri pentru alocarea fondurilor necesare în acest sens, dovadă fiind și ordinele de plată întocmite în 31.03.2008. Mai precizează că OG nr. 146/2007, la art. 3 alin 2 prevede sancțiuni în cazul în care instituțiile nu aplică prevederile sale, însă nu se prevede acordarea acestor prime într-o singură tranșă, acest lucru fiind la latitudinea ordonatorilor de credite, care vor acorda acești bani în funcție de posibilități. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, solicitând cuvântul în replică, precizează că art. 3 alin 2 din ordonanța susnumită nu instituie o sancțiune, ci o obligație a acestor instituții de a acorda drepturile cuvenite.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de reprezentanții părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei în contencios de față:
Prin cererea înregistrată sub dosar nr- la Curtea de APEL ALBA IULIA prin declinarea competenței de la Tribunalul Hunedoara și precizată reclamanții:, G, și reprezentați prin Sindicatul Liber al din Agenția Națională pentru Dezvoltarea și Implementarea Programelor de a Miniere au solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Dezvoltarea și Implementarea Programelor de a Miniere să fie obligată aceasta prin hotărâre judecătorească la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2001- 2006, actualizată cu indicele de inflație de la data la care este datorată și până la data plății efective. În motivarea cererii se arată că reclamanții în calitate de funcționari publici beneficiază de aceste drepturi în temeiul dispozițiilor art. 34 din 188/1999 și că suspendarea succesivă a plății este nelegală și contrară Codului muncii și Constituției.
În dosar au formulat cereri de intervenție în interes propriu intervenienții, G, iu, G, u, u, T G și, precizate la filele 16 și respectiv 7 dosarului Curții solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2001- 2006, suma actualizată cu indicele de inflație de la data la care este datorată și până la data plății efective, invocând aceleași argumente de drept ca și reclamanții. O parte dintre intervenienți au renunțat la judecata cererii de intervenție, instanța luând act de aceasta renunțare prin încheierile din 11 02 2008 pentru și din 3 03 2008 pentru, iu, G, G, G, și.
Prin hotărâre instanța va lua act și de renunțarea la judecata cererii de intervenție a intervenienților și T G,conform declarațiilor de la fila 43 poziția 11și 12 din tabel,în conformitate cu art.246 pr. civ.
Pârâta a invocat excepțiile lipsei de obiect a cauzei față de apariția /2007,respinsă prin Încheierea din 11 02 2008,a necompetenței teritoriale a Curții de APEL ALBA IULIA și a lipsei procedurii prealabile-respinse de instanță prin Încheierea din 03 03 2008 și excepțiile lipsei calității de reprezentant a domnului pentru Sindicat,a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului față de reclamanți și a nulității cererii de chemare în judecată a reclamanților ca fiind semnată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant. Aceste din urmă excepții vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Din actele depuse la ultimul termen de judecată de Sindicat rezultă că dl. este președintele Sindicatului Liber al din Agenția Națională pentru Dezvoltarea și Implementarea Programelor de a Miniere,modificările intervenite în structura organelor de conducere fiind înregistrate la Registrul persoanelor juridice astfel că potrivit legii președintele poate reprezenta persoana juridică,excepția invocată fiind nefondată.
Sindicatul a făcut dovada că la data introducerii acțiunii,toți reclamanții care au semnat tabelul anexat acțiunii aveau calitatea de membrii de sindicat astfel că în temeiul art.14 din Statutul Sindicatului acesta are dreptul să reprezinte în instanță membrii de sindicat.Această excepție fiind nefondată,se va respinge. Reținând că Sindicatul are dreptul să îi reprezinte pe reclamanți are dreptul și de a semna acțiunea astfel că și ultima excepție este nefondată și se va respinge.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
Pe fond instanța reține că funcționarii publici au dreptul la prime de concediu pentru perioada 2001-2006. Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispozițiile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ordonanțele anuale de salarizare a funcționarilor publici ( OUG 192/2002, OUG 92/2004, etc.). Potrivit art. 33 (2) din 188/1999, devenit art. 34 după republicare, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. De asemenea, potrivit art.4 (2) din OUG 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar în art.23 din aceeași ordonanță se stabilește că funcționarii publici au dreptul la concediu de odihnă în condițiile legii. Ulterior, a fost adoptată OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, (OF.108/2.03.2001), intrată în vigoare la data de 2 03 2001, care prevede prin art. III (1) că aplicarea art. 33(2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă din 188/1999 (OF.600/8 12 1999) cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la 1 01 2002.
Prin Legea 473/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, (OF.784/11 12 2001), intrată în vigoare la data de 11 12 2001, în art. 12(4) se arată expres că termenele prevăzute la art. III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31. 12. 2002.
Prin Legea nr. 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, (OF.863/29 11 2002), intrată în vigoare pe data de 29.11.2002 se prevede în art. 10 (3) că termenele stipulate la art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2003.
Ulterior, prin Legea nr.507/2003, (OF.853/2 12 2003) intrată în vigoare la data de 5.12.2003, privind bugetul de stat pe anul 2004, prin art.9 (7) se stabilește că termenele prevăzute în art.III din OUG 33/2001 se prelungesc până la data de 31.12.2004, iar prin art. 8 (7) din Legea nr. 511/2004, Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a prevăzut suspendarea acestor drepturi până la data de 31.12.2005. Prin art.5 (5) din Legea nr.379/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006,se arată că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Este adevărat că aplicarea prevederilor privind primele de concediu a fost suspendata prin acte normative succesive,dar această suspendare nu înseamnă abrogarea acestor texte legale. Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
Este adevărat că suspendarea plății acestor drepturi s-a dispus prin acte normative edictate conform dispozițiilor 24/2000 privind normele de tehnica legislative si potrivit art. 64 în care se prevede că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În aceasta situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. Dar, este la fel de adevărat că același articol in aliniatul (2) stipulează ca la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și chiar dacă aplicarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării nimic nu împiedică instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
Între timp a apărut OUG146/2007 prin care legiuitorul a înțeles să repună în drepturi funcționarii publici indiferent de faptul că au acționat sau nu în instanță în termenul legal de prescripție. Astfel în art.1 se arată că "ordonanța reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006.
Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției,membrii corpului diplomatic și consular al României,precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale." Față de acest nou temei juridic acordarea drepturilor pentru perioada anilor 2001-2006 apare ca legală.
Raportat la dovezile administrate în cauză de părți -tabelul de la fila 39 dosar fond -,copiile cărților de muncă de la filele 54-150 dosar de recurs -,tabelele cu drepturile cuvenite pe anii 2001-2002 de la filele 58-70 din dosarul - rezultă că nu toți reclamanții și intervenienții au dreptul la prime de vacanță sau cel puțin în cauză nu s-au administrat dovezi în sensul că ar avea pe perioada în litigiu calitatea de funcționar public în cadrul autorității pârâte.
Astfel, pentru reclamanții:
- primele se cuvin doar pentru anii 2003 - 2005;
- primele se cuvin doar începând cu 01.02.2004 - 31.12.2004 și pentru anii 2005, 2006;
- primele se cuvin pentru doar anul 2001 aferent timpului de lucru de 6 luni și 8 zile și pentru anii 2003 - 2006;
- primele se cuvin doar pentru anii 2003 - 2005;
- primele se cuvin doar pentru perioada 30.04.2006 - 31.12.2006;
- primele se cuvin doar începând cu 01.08.2002 și până în 2006 inclusiv;
- primele se cuvin doar pentru perioada 01.02.2004 și până în 2006 inclusiv;
- primele se cuvin pentru perioada 01.02.2004 și până în 2006 inclusiv;
- primele se cuvin doar pentru perioada 01.09.2004 și până în 2006 inclusiv;
Pentru intervenienții:
- primele se cuvin doar pentru anii 2001 - 2002;
- primele se cuvin doar pentru anii 2001, 2002, 2003 și perioada 01.01.2004 - 26.07.2004;
- primele se cuvin doar pentru anii 2001 și până în 28.12.2005;
Acestora li se va admite doar în parte acțiunea/cererea de intervenție în interes propriu raportat la perioada menționată.
Pentru reclamanții și acțiunea se va respinge întrucât nu s-a dovedit ca ar avea calitatea de funcționari publici pentru perioada 2001-2006.
Pentru restul reclamanților și a intervenienților care nu au renunțat la judecată se va admite acțiunea în întregime așa cum a fost formulată și se va dispune obligarea pârâtei la plata primelor de vacanță pentru perioada 2001-2006 actualizate cu rata inflației de la scadență până la data plății efective.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată solicitate de toți intervenienții, instanța va admite cererea doar pentru cei care nu au renunțat la judecată și li s-a admis cererea de intervenție, sens în care va fi obligată pârâta să plătească în temeiul art.274 pr. civ. câte 34,84 lei în favoarea intervenientilor u, și.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității de reprezentant a domnului pentru Sindicatul Liber al din, a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului pentru reclamanți și a nesemnării cererii de chemare în judecată invocate de pârâta Agenția Națională pentru Dezvoltarea Miniere (fostă ).
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de Sindicatul Liber al din cu sediul în P,- pentru reclamanții:, V, G, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții:, și cu. proc. ales la av. în D, str. - -, -. D. 34 împotriva pârâtei Agenția Națională pentru Dezvoltarea Miniere (fostă ) cu sediul în B,- - 38 și în consecință:
Obligă pârâta să le plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu primele de vacanță aferente anilor 2001 - 2006 actualizate în raport cu indicele de inflație de la scadență și până la data plății integrale.
Obligă pârâta să plătească fiecăruia dintre intervenienții de mai sus câte 34,84 lei cheltuieli de judecată.
Admite în parte acțiunea Sindicatului Liber al din pentru următorii reclamanți și admite în parte cererea de intervenție în interes propriu a următorilor intervenienți împotriva aceleiași pârâte și în consecință:
Obligă pârâta să plătească cu titlu de prime de vacanță, reactualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata integrală după cum urmează:
Reclamanților:
- - pentru anii 2003 - 2005;
- - începând cu 01.02.2004 - 31.12.2004 și pentru anii 2005, 2006;
- - pentru anul 2001 aferent timpului de lucru de 6 luni și 8 zile și pentru anii 2003 - 2006;
- - pentru anii 2003 - 2005;
- - pentru perioada 30.04.2006 - 31.12.2006;
- - începând cu 01.08.2002 și până în 2006 inclusiv;
- - pentru perioada 01.02.2004 și până în 2006 inclusiv;
- - pentru perioada 01.02.2004 și până în 2006 inclusiv;
- - pentru perioada 01.09.2004 și până în 2006 inclusiv;
Intervenienților:
- - pentru anii 2001 - 2002;
- - pentru anii 2001, 2002, 2003 și perioada 01.01.2004 - 26.07.2004;
- - pentru anii 2001 și până în 28.12.2005;
Respinge acțiunea Sindicatului Liber al din pentru reclamanții: și împotriva aceleiași pârâte.
Ia act de renunțarea la judecarea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții: și TGî mpotriva aceleiași pârâte.
Respinge cererea intervenienților care au renunțat la judecarea cererii de intervenție conform încheierii din 3 martie 2008 și conform prezentei sentințe cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- - -
Red.
Tehnored. /6 ex/16.04.2008
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
