Alte cereri. Decizia 507/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.507/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 7 AUGUST 2008
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-revizuientăDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Iîmpotriva sentinței civile nr.34/CF din 12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns d-l, administrator al intimatei-pârâte "" SRL P N, asistat de av., cu împuternicire avocațială la dosar, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
La solicitarea instanței privind regularitatea recursului, apărătorul intimatei-pârâte arată că nu are obiecții.
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit legal de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorul intimatei-pârâte precizează că nu are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul apărătorului intimatei-pârâte pe fondul cauzei.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului promovat de revizuientă ca nefondat. Menționează că cererea de revizuire a fost trimisă de însăși curtea de apel la tribunal iar din motivarea deciziei recurate rezultă oarecare îndoială cu privire la motivarea tribunalului, înscrisurile depuse în cauză de revizuientă neîntrunind condițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Precizează că intimata-pârâtă a depus ordonanță de neîncepere a urmăririi penale iar aceasta este a șasea sau a șaptea cerere de revizuire formulată în acest an, toate fiind respinse.
În concluzie, apreciază că cererea de revizuire este neîntemeiată întrucât înscrisurile depuse de revizuientă nu au caracterul de acte doveditoare care să determine o altă soluție pe fondul cauzei, nefiind întrunite condițiile impuse de art.322 pct.5 Cod procedură civilă. Precizează că solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens două chitanțe onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11.09.2007 pe rolul Curții de APEL BACĂU, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I în contradictoriu cu intimații - SRL, Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Biroul Vamal PNa solicitat revizuirea deciziei civile nr.306/27.04.2007 pronunțată în dosarul nr-, a deciziei civile nr.383 din 11.05.2006 pronunțată în dosar nr.1228/2006 ambele hotărâri fiind emise de Curtea de APEL BACĂU precum și a sentinței civile nr.8/A din 09.02.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr.541/A/2004.
Prin decizia civilă nr.33 din 17.01.2008 Curtea de APEL BACĂUa disjuns capătul de cerere privind revizuirea Sentința civilă nr.8/A/09.02.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.541/A/2004 și a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
În motivarea cererii revizuienta invocă prev. Art.322 pct.5 Cod procedură civilă. Se arată că la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece înscrisurile nu au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor iar aceste înscrisuri în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată. În acest sens revizuienta invocă și depune la dosar facturi externe și declarații vamale de export transmise de autoritățile olandeze despre care susține că au o importanță deosebită și că sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Se arată că din conținutul acestor înscrisuri rezultă cu certitudine faptul că la importurile efectuate în baza declarațiilor vamale de import nr.I 11769 din 30.06.2004 și I 12356 din 08.07.2004, intimata a prezentat facturi cu date nereale privind valoarea în vamă. Astfel valoarea din facturile cu nr.- și - din 28.06.2004 prezentate și depuse la vama română este de 1356 euro și 609 euro față de valoarea înscrisă în facturile externe înregistrate cu același număr respectiv 6118 euro și 2062 euro. De asemenea valoarea din facturile cu nr.40217 și 40218 din 05.07.2007 aferente declarației vamale de import nr.I 12356/08.07.2004 este de 1129 euro și 462 euro, valoarea reală fiind 5770 euro și respectiv 2198 euro. Faptul că aceste operațiuni de export-import de și plante se derulau în alte condiții decât cele legale este confirmat și de cercetările efectuate prin comisie rogatorie în arhivele societăților olandeze, precum și de reprezentanții acestora. Cercetările și audierile ale căror rezultate sunt consemnate în procesul verbal cu privire la executarea unei cereri de asistență juridică în dosarul nr.37732 întocmit de autoritățile olandeze demonstrează fără echivoc faptul că pentru livrarea aceluiași fel de marfă, la cererea expresă a clienților, erau întocmite facturi duble cu valori mari și valori mici, plata se efectua prin bancă sau în numerar, sumele mici se achitau prin transfer bancar iar diferența dintre sumele mici și cele mari se achita în numerar. Din același document rezultă că întocmirea de facturi false sau inexacte era o condiție esențială pentru încheierea tranzacției, că prin aceste facturi clientul nu mai cumpăra marfa.
În apărările formulate intimata - SRL a depus întâmpinare. În întâmpinarea formulată, intimata, având în vedere prevederile art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă invocat de revizuientă, susține că nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri noi apărute după pronunțarea sentinței, textul de lege invocat referindu-se exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul primei judecăți, dar partea nu l-a putut prezenta în instanță din cauza reținerii lui de către partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră. Se susține că înscrisurile depuse în prezent de revizuientă nu are caracterul de acte doveditoare care să determine o altă soluție pe fondul cauzei. Chiar dacă s-a confirmat că pentru importurile de și plante din Olanda, furnizorul a întocmit un al doilea rând de facturi cu valori mai mari care au rămas în contabilitatea sa, esențial este faptul că facturile prezentate de - SRL în calitate de importator sunt semnate și ștampilate de ambele firme iar plata mărfii s-a făcut exclusiv prin documente bancare. Intimata susține că facturile prezentate de revizuientă nu pot fi considerate drept probe care să ateste o valoare mai mare a bunurilor importate atâta timp cât aceste acte nu au fost însușite prin ștampilă și semnătură de către societatea importatoare.
În dovedire au fost depuse înscrisuri respectiv facturi fiscale și acte emise de autoritățile vamale române și olandeze (filele 5-38 din dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU ).
Prin sentința 34/CF/12 iunie 2008 s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI I în contradictoriu cu intimatele LPN, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și BIROUL VAMAL P N, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.8/CA/09.02.2006 Tribunalul Neamța admis acțiunea formulată de reclamanta C L și a desființat decizia nr.382/22.10.2004 emisă de pârâta N, precum și actele constatatoare cu nr.146/06.09.2004 și nr.139/23.08.2004 întocmite de Biroul Vamal P
Prin decizia civilă nr.383 din 11.05.2006 Curtea de APEL BACĂUa respins ca nefondate recursurile recurentelor pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Direcția Regională Vamală I împotriva sentinței civile nr.8/09.02.2006 pronunțată în dosarul nr.541/CA/2004 în contradictoriu cu intimata - reclamantă C SRL.
Prin decizia civilă nr. 306/27.04.2007 Curtea de APEL BACĂUa respins cererea de revizuire formulată de revizuienta Direcția Regională Vamală I împotriva decizia civilă nr.383/11.05.2006 a Curții de APEL BACĂU în contradictoriu cu intimatele C L și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În cauza din dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia civilă nr.306/27.04.2007 revizuienta Direcția Regională Vamală a invocat în drept art.322 pct.5 Cod procedură civilă invocând ca înscris nou procesul verbal cu privire la executarea unei cereri de asistență juridică din dosarul cu nr.37732 întocmit de autoritățile olandeze.
În actuala cauză se invocă drept înscrisuri noi, pe lângă înscrisul invocat deja în dosarul nr- respectiv Procesul verbal cu privire la executarea unei cereri de asistență juridică din dosarul cu nr.37732, o serie de facturi rămase în contabilitatea firmei olandeze exportatoare.
Cererea de revizuire a fost respinsă pentru considerentele care urmează:
În primul rând hotărâri susceptibile de revizuire sunt hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și hotărârile instanței de recurs când se evocă fondul.
Sentința civilă nr.8/CA/09.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț este o hotărâre pronunțată de instanța de fond care nu a rămas irevocabilă prin nerecurare ci prin respingerea recursului.
Singura hotărâre sesceptibilă de revizuire a fost Decizia Curții de Apel în care s-a soluționat recursul împotriva nr.8/CA/09.02.2008, nu și hotărârea recurată.
De asemenea înscrisurile invocate de revizuientă nu sunt de natură să conducă la o altă soluție atâta timp cât aceste înscrisuri nu au fost însușite la data întocmirii lor prin semnătură de - SRL ci au fost întocmite exclusiv de firma exportatoare olandeză.
De asemenea procesul verbal cu privire la cererea de asistență juridică din dosarul nr.37732 a fost avut în vedere la pronunțarea Deciziei civile nr.306/27.04.2007.
Împotriva sentinței civile nr. 34 din 12 iunie 2008 a formulat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I arătând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că numai hotărârile instanței de recurs pot forma obiectul revizuirii, această interpretare fiind contrară dispozițiilor art. 322 și 377 Cod procedură civilă.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că înscrisurile depuse nu sunt de natură să conducă la o altă soluție, recurenta solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de revizuire și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate instanța reține că este nefondat, urmând a- respinge pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, critica recurentei sub aspectul admisibilității cererii de revizuire este întemeiată.
Astfel, instanța de fond a reținut că sentința 8/2008 pronunțată de Tribunalul Neamț este hotărâre pronunțată de instanța de fond care nu a rămas irevocabilă prin nerecurare ci prin respingerea recursului așa încât singura hotărâre susceptibilă de revizuire este decizia pronunțată de Curtea de Apel, decizie pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței 8/2008. Interpretarea instanței de fond este contrară dispozițiilor art. 322 teza a doua Cod procedură civilă, text potrivit căruia hotărârile instanței de recurs pot forma obiectul revizuirii atunci când evocă fondul. Cum în cauză recursul împotriva sentinței civile 8/2008 a fost respins, decizia pronunțată de instanța de recurs nu putea face obiectul unei cereri de revizuire.
Față de faptul că instanța de fond nu a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă (deși a făcut analiza admisibilității) ci a soluționat și fondul cererii de revizuire, apreciind că înscrisurile noi nu sunt de natură a duce la schimbarea sentinței 8/2008, nu se impune casarea sentinței recurate.
Astfel, această instanță reține că înscrisurile noi pe care este întemeiată cererea de revizuire sunt: adresa 28172//06 iunie 2006 a Autorității Naționale a Vămilor, adresa Administrației vamale olandeze nr. - și adresa 51538/02 august 2007 a Direcției Vamală din cadrul
Din aceste înscrisuri rezultă că valoarea din facturile 040 209 și - din 28 iunie 2004 este de 1356 Euro și 609 Euro față de valoarea înscrisă în facturile externe respectiv 6118 Euro și 2062 Euro. de asemenea valoarea din facturile nr. - și nr. - din 05 iulie 2004 este de 1129 Euro și 462 Euro față de valoarea înscrisă în facturile externe respectiv 2198 Euro.
Așadar, facturile aflate în posesia exportatorului conțin alte prețuri decât cele aflate în posesia intimatei.
Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă implică îndeplinirea simultană a patru condiții și anume: înscrisurile trebuiau să existe la data judecății, imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită calea extraordinară de atac. Ori ultima condiție este aceea că înscrisul descoperit și invocat să aibă un caracter determinant adică să fi fost de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată. Sub aspectul acestei ultime condiții, instanța reține că înscrisurile noi depuse nu sunt de natură a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Astfel, prin sentința nr. 8/CA din 09.02.2006 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a admis acțiunea L N, fiind desființate actele administrativ fiscale emise de N și actele întocmite de Biroul Vamal P Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta declarat prețuri mai mari decât prețurile minime existente în baza de date. Sentința a fost menținută prin decizia 383 din 11 mai 2006 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, instanța de recurs reținând că autoritățile vamale au aplicat în mod eronat prevederile art. 2 din Acordul prin excluderea criteriilor referitoare la valoarea de tranzacție.
Înscrisurile noi (facturi, adrese) provin de la exportator și fac dovada unor prețuri mai mari, însă din analiza dispozițiilor aplicabile la data efectuării importului rezultă valoarea în vamă a mărfurilor importate era prețul efectiv plătit sau de plătit, așa încât nu se poate reveni la recalculare alte taxi decât cele calculate la prețul efectiv plătit de intimată. Astfel, potrivit art. 77 al. 1 din Legea 141/1997 - în vigoare la data efectuării importului - procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț (), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte, iar potrivit art. 78 alin. (1), valoarea în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Art. 1 pct. 1 din Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț, încheiat la Geneva la 12 aprilie 1979, și protocolul la acest acord, încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979 - acceptat potrivit art. 1 din Decretul nr. 183/1980 privind acceptarea unor înțelegeri realizate în negocierile comerciale multilaterale din cadrul Acordului general pentru tarife și comerț - ( ) - prevede că valoarea în vamă a mărfurilor importate va fivaloarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătitpentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import, după o ajustare conform dispozițiilor art. 8, (cu anumite mențiuni reglementate la lit. a-d, care nu privesc cauza de față).
Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 1 anterior menționat, Acordului general pentru tarife și comerț - prevede, în art. 2-6, mai multe modalități de stabilire a valorii în vamă: valoarea de tranzacție amărfuriloridentice vândute pentru export cu destinația aceleiași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat (art. 2); valoarea în vamă va fi valoarea de tranzacție a mărfurilorsimilarevândute pentru export, cu destinația aceleiași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat (art. 3); prin aplicarea dispozițiilor art. 5 sau, când valoarea în vamă nu va putea fi determinată prin aplicarea acestui articol, prin aplicarea dispozițiilor art. 6 (art. 4); prețul unitar corespunzător vânzării mărfurilor importate sau mărfurilor identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai ridicată, făcută către persoane nelegate de vânzători în momentul sau aproape în momentul importului mărfurilor de evaluat (art. 5) și valoarea calculată potrivit art. 6.
În cauză, autoritățile vamale nu au stabilit valoarea definitivă în vamă pe seama vreunuia dintre aceste criterii, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 7 din acord, dispoziții potrivit cărora dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 1 - 6 inclusiv, ea va fi determinată prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile și dispozițiile generale ale prezentului acord și ale art. VII al acordului general și pe baza datelor disponibile în țara de import (pct. 1); la pct. 2 al aceluiași articol se prevede că valoarea în vamă determinată prin aplicarea dispozițiilor prezentului articol nu se va baza pe: a) prețul de vânzare în țara de import al mărfurilor produse în acea țară; b) un sistem prevăzând acceptarea în scopuri vamale a celei mai ridicate din două valori posibile; c) prețul mărfurilor pe piața internă a țării de export; d) costul de producție, altul decât valorile calculate care au fost determinate pentru mărfurile identice sau similare conform dispozițiilor art. 6; e) prețul mărfurilor vândute pentru export cu destinația unei alte țări decât țara de import; f) valori în vamă minimale; g) valori arbitrare sau fictive.
Invocând cele două facturi transmise de autoritățile vamale olandeze, intimata-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iar evenit, practic, la art. 1 pct. 1 din Acordului general pentru tarife și comerț, respectiv la valoarea de tranzacție, considerând că aceasta nu este cea care rezultă din facturile prezentate de importator organelor vamale din România, ci cea rezultând din facturile aflate în evidența exportatorului din Olanda.
Se constată că o astfel de abordare nu are în vedere textul art. 1 pct. 1 (în discuție) în întregul său; acest articol, referindu-se la valoarea de tranzacție, prevede în continuare:adică prețul efectiv plătit sau de plătitpentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import. Ori, prețul efectiv plătit este cel care rezultă din viza Băncii Bank - Sucursala PNa plicată pe facturile reclamantei-importatoare, iar intimata-pârâtă nu a făcut nicio dovadă că prețul de plătit (prevăzut de acord, ca alternativ) ar fi fost altul decât cel efectiv plătit.
Pe de altă parte, această instanță nu are suficiente elemente pentru care ar putea reține că valoarea reală a tranzacției este cea rezultând din facturile exportatorului, ipoteza fictivității prețurilor cuprinse în aceste facturi putând fi deopotrivă acceptată. Dimpotrivă, facturile prezentate de reclamanta-importatoare sunt mai credibile, dat fiind faptul că poartă semnăturile reprezentanților și ștampile ambelor societăți implicate în tranzacție, în timp ce pe facturile rămase la exportator apare doar semnătura reprezentantului societății olandeze.
Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar fi dovedit, cu probe suplimentare, realitatea prețurilor din evidențele exportatorului, actele contestate nu ar fi putut fi menținute întrucât valorile definitive stabilite de organele vamale nu s-au întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Acordului general pentru tarife și comerț -, adică pe valorile rezultând din facturile exportatorului, ci pe dispozițiile art. 7 din aceste acord.
Față de aceste prevederi legale, înscrisurile noi nu sunt de natură a schimba soluția instanței de fond. Prin urmare, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, reținând că hotărârea primei instanțe de respingere a cererii de revizuire a sentinței 8/2006 este legală.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul comercial promovat de recurenta - revizuientăDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I,împotriva sentinței civile nr. 34/CF din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâteL N, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEși BIROUL VAMAL P
Obligă recurenta să-i plătească intimatei pârâtei suma de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,07 august 2008.
Președinte, Pt. - VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
19/20 august
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Loredana Albescu, Maria Violeta
