Alte cereri. Decizia 512/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 09.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.512
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul SINDICATUL "ACTIV" AL DIN CADRUL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T, împotriva deciziei civile nr.1280/13.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Curții de Apel Timișoara, în contradictoriu cu intimați DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T și CONSILIUL JUDEȚEAN
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru revizuient consilier juridic, pentru intimata T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind intimatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 18.03.2009, întâmpinare din partea intimatului Consiliul Județean T, câte un exemplar comunicându-se părților prezente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei T pune concluzii de respingere a cererii de revizuire.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin decizia nr.1280/13.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- au fost admise recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean T și T, împotriva sentinței civile nr. 587/CA/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului Sindicatul Activ ale angajaților din cadrul T, pentru drepturi bănești.
În motivarea deciziei, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanții reprezentați în cauză de Sindicatul activ al angajaților din cadrul au calitatea de funcționari publici în cadrul acestei instituții, și au solicitat obligarea Consiliului Județean T și a instituției angajatoare și la plata indemnizației de dispozitiv.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art.13 din Legea nr.138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art.13 din Legea nr.138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art.4 alin.1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale. De asemenea, în cazul concret al membrilor de sindicat ai reclamantului, funcționari publici în cadrul direcției, se constată că această direcție se află în subordonarea Consiliului Județean, ca instituție publică, iar funcțiile ocupate de aceștia nu fac parte din categoria personalului civil din
În acest caz, refuzul pârâților de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, sens în care motivația primei instanțe nu este fondată sub acest aspect întrucât nu pot fi considerate aspecte de discriminare situațiile în care statutul salariaților, raporturile lor de serviciu, drepturile și obligațiile acestora sunt prin natura lor diferite.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art.10 alin.11din Legea nr.24/2000, text conform căruia "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art.31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv către reclamanți - funcționari publici în cadrul T, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă. În aceste condiții nu se mai impune analizarea cererii din recursul pârâtei Consiliul Județean T cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul SINDICATUL "ACTIV" AL DIN CADRUL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T solicitând desființarea deciziei civile nr.1280/13.11.2008 a Curții de Apel Timișoara, respingerea recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr.587/24.06.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr- și menținerea sentinței menționate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, se arată că în mod greșit instanța de recurs a considerat că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților.
Se menționează că refuzul autorităților pârâte să acorde drepturile solicitate reprezintă o discriminare față de ceilalți colegi ai reclamantului - revizuent. Se arată că în mod greșit instanța de recurs a considerat că în mod nelegal a fost stabilită indemnizația de dispozitiv prin ordin, în fapt acest drept este reglementat prin Legea nr.138/1999, iar ordinul menționat completează doar dispozițiile legale menționate.
În drept, au fost invocate prevederile art.322 pct.5 și 7 și 327 Cod procedură civilă.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și cu precădere prin prisma motivelor de revizuire invocate, Curtea reține următoarele:
În acord cu prevederile art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă revizuirea se poate solicita dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Curtea constată că reglementarea cazurilor de revizuire cuprinsă în art.322 este expresă și de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie la situații asemănătoare.
Curtea constată că prin decizia atacată instanța de recurs a analizat recursul declarat de pârâte prin raportare la motivele invocate de către acestea, precum și la motivele de ordine publică, astfel cum sunt menționate de art.304 Cod procedură civilă.
Față de prima teza prevăzută în art.322 pct.5, Curtea constată că hotărârile pronunțate de instanțele de judecată în spețe similare nu reprezintă un înscris nou în accepțiunea vizată de art.322 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că alți funcționari publici aflați în situații similare cu funcționarii publici reprezentați de Sindicatul - revizuent de au obținut câștig de cauză nu schimbă datele problemei, neputând impune instanței de control o anume soluție, în detrimentul aplicării și interpretării corecte a legii. Totodată acest aspect nu reprezintă un motiv de revizuire, astfel cum acestea sunt expres și limitativ prevăzute de art.322 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește interpretarea asupra fondului cauzei Curtea nu se va pronunța față de împrejurarea că aspectele invocate de către revizuent nu se încadrează în cazul menționat în art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele mai sus reținute, văzând și reglementările legale invocate, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei civile nr.1280/13.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.04.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/13.04.09
TEHNORED:/13.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Instanța de recurs:Curtea de Apel Timișoara
Judecători - Liber / /
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
