Alte cereri. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.540/CA
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-,.6 (șase), județul C, împotriva încheierii nr.143/CA/15.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr.124/, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.4/CA din 12.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dos.civ.nr.106/CA/2005 s-a admis recursul în contencios administrativ declarat de recurentul contestator împotriva încheierii din 20.10.2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 508/CA/2004, în contradictoriu cu intimata pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect Legea 29/1990.
Casează în totalitate încheierea din 20.10.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Contencios Administrativ în dosarul nr. 508/CA/2004 și trimite cauza aceleași instanțe pentru continuarea judecății și desăvârșirii fondului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția Contencios Administrativ și înregistrată sub nr. 508/CA/2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - Casa Județeană de Pensii C solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
1.- anularea deciziei Casei Județene de Pensii nr.-/16.07.2004 pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă pe numele reclamantului, începând cu o dată nespecificată și care nu este pusă în plată și nu este semnată legal;
2.- pârâta să întocmească și să comunice la domiciliul reclamantului decizia pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală, începând cu data de 12.12.1995 în plată a drepturilor bănești conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr.3/1977 și sentinței civile nr.45/05.03.2004 a Curții de Apel Constanța - Secția Contencios Administrativ;
3.- să se dispună ordonarea și comunicarea de către pârâtă la domiciliul reclamantului a motivelor de drept și de fapt pentru care se refuză nejustificat a i se acorda pensia legală;
4.- să se constate de către instanță că, ultima înregistrare în carnetul de muncă - nu se înscrie faptul că reclamantul a lucrat continuu și efectiv în funcția de inginer principal I (unu) la de Vagone CFR Palas de la 27.07.1981 la 25.02.1983. Să se dispună acordarea grupei I de muncă de la data sus menționată și până la 25.02.1983;
5.- obligarea pârâtei de a comunica la domiciliul petentului originalul actelor de Vagoane CFR Palas, înscrise în carnetul său de muncă;
6.-prin hotărâre să se constate și să se consemneze că a lucrat continuu și efectiv de la 01.08.1958 până la 29.09.1960 la Fabrica de de Schimb CFR G - grupa I(unu) a Fabricii CFR G, neacordată la pensie, solicitându-se a se dispune acordarea acestei grupe de la 01.08.1958 până la 29.09.1960;
7.-să se dispună obligarea Casei Județene de Pensii C, ca la acordarea pensiei pentru limită de vârstă - calcul - să-i adune și anii de studii la cursurile de zi 1953-1958 (cinci ani) urmați de reclamant la Instititul Ferate B, conform nr.-/1654;
8.-să fie obligată pârâta la înmânarea în fața instanței contravalorii daunelor materiale și morale cauzate de la 12.12.1995, la zi, prin neîntocmirea actului administrativ legal de asigurări sociale de stat privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă cu vechime integrală, instanța urmând a hotărî asupra cuantumului acestor daune.
Temeiul de drept indicat în petitul cererii de către reclamant a fost Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ; Legea nr.3/1977 a pensiilor; Legea nr.47/1992 republicată la 07.08.1997; Legea nr.30/1994, enumerându-se și sentința civilă nr.45 pronunțată la data de 05.03.2004 de Curtea de Apel Constanța - Secția Contencios Administrativ în dosar nr.1302/CA/1999 neexecutată de Casa Județeană de Pensii.
La termenul de judecată din 29.09.2004, instanța de fond a solicitat reclamantului să precizeze obiectul acțiunii civile cu care a fost învestită precum și temeiul juridic invocat în susținerea acesteia, pentru ca, prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 20.10.2004, Tribunalul Constanța să fi dispus în baza art.1551Cod pr.civilă suspendarea judecării pricinii din vina părții reclamante, care nu a precizat obiectul cererii și temeiul legal, măsuri dispuse de instanța de judecată prin încheiere.
Împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța, în termen recurentul a promovat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația în esență că, nu a existat temei legal pentru suspendarea cauzei, aceasta cu atât mai mult cu cât în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977 cererea de pensionare pentru limită de vârstă și vechime integrală în muncă a adresat-o directorului general al Direcției C la data de 12.12.1995,și care nu este soluționată de 9 ani de zile, instanța refuzând la rândul său în mod nejustificat să examineze susținerile sale.
Prin decizia civilă nr.36/CA/17.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ în dosar nr.799/CA/2004, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul, reținându-se în esență că, raportat la soluția instanței de fond, este de remarcat că drepturile procesuale ale reclamantului nu au fost încălcate, deoarece potrivit al.2 al art.1551Cod pr.civilă, judecata va fi reluată la cererea părții, dacă obligațiile la care se referea al.1 au fost îndeplinite.
Neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor statuate în art.112 pct.3 și 4 Cod pr.civilă, se apreciază de instanță a constitui o atitudine culpabilă a acestuia, ce are ca repercusiune directa tergiversare a soluționării cauzei dedusă judecății.
Împotriva sus menționatei hotărâri la data de 10.03.2005, contestatorul a înțeles a se adresa Curții de Apel Constanța cu cererea având ca obiect "contestație în anulare", cauza fiind înregistrată sub nr. 106/CA și în care instanța pronunță decizia civilă 282/CA/27.10.2005, prin care a admis contestația în anulare, dispunând anularea deciziei civile nr.36/CA/17.02.2005, a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul 799/CA/2004.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța a reținut în esență că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, teza a II-a apreciindu-se că, cu prilejul soluționării cauzei instanța de recurs a omis a cerceta toate motivele de casare invocate de recurent în termen.
Într-o atare situație, și verificând hotărârea recurată, prin prisma criticilor aduse de recurent, văzând și dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă instanța a admis recursul, a casat în totalitate încheierea din 20.10.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Contencios Administrativ în dosarul nr. 508/CA/2004, pentru următoarele considerente în esență:
Instanța a avut în vedere că, reclamantul la momentul promovării acțiunii a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească să dispună asupra unor capete de cerere numerotate de la 1-8 și mai mult a indicat temeiul de drept aplicabil în speță.
Într-o atare situație se apreciază că, în mod nelegal și netemeinic instanța a dispus prin încheierea pronunțată la data de 20.10.2004, suspendarea judecății pricinii din vina reclamantului recurent reținând că, acesta nu și-a precizat obiectul cererii deduse judecății și temeiul de drept aplicabil.
S-a reținut că, recurentul reclamant se afla în situația de a putea uzita de dispozițiile art. 155 ind.1 alin.2 Cod pr. civilă în sensul solicitării prin cerere de reluare a judecății însă, atât timp cât acesta a abordat căile de atac prevăzute de lege, instanța s-a aflat în situația de a aprecia asupra acestora, raportat la soluția instanței de fond.
Astfel, odată ce reclamantul a respectat dispozițiile cuprinse în art. 112 Cod pr. civilă, s-a reținut că, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a procedat la suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 155 ind.1 Cod pr. civilă din vina sa.
Împotriva acestei hotărâri, recurentul contestator a înțeles a formula contestație în anulare, indicând ca temeiuri de drept aplicabile disp.art.317 al.1 și al.2 Cod pr.civilă, precum și ale art.318 al.1 Cod pr.civilă, cu motivația în esență că:
- pentru nici un termen de judecată nu a fost legal citat la fond;
- hotărârea contestată era "plină de greșeli materiale";
- recursul a fost respins fără a fi fost judecat;
- s-a înscris în fals împotriva conținutului tuturor actelor de procedură în dosar și împotriva conținutului tuturor actelor întocmite de personalul instanței.
Examinând fondul contestației în anulare dedus judecății, Curtea apreciază în sensul respingerii sale, cu motivația în esență că, contestatorul nu a invocat nici unul din motivele reglementate imperativ de legiuitor în conținutul textelor de lege indicate ca fiind aplicabile în cauză, respectiv ale art.317 al.1 și al.2 Cod pr.civilă, precum și ale art.318 al.1 Cod pr.civilă.
Curtea reține că, la momentul judecății cauzei și pronunțării Deciziei civile nr.4/CA/12 ianuarie 2006, procedura de chemare a părților, pentru ziua când s-a judecat pricina, a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, astfel încât, susținerile contestatorului privind aplicabilitatea în cauză a disp.art.317 al.1 Cod pr.civilă, conform căruia, contestația în anulare este admisibilă atunci când "procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii", nu pot fi primite.
Susținerile contestatorului privind încălcarea dispozițiilor de ordine publică de către judecători, cu prilejul pronunțării Deciziei civile nr.4/CA/12 ianuarie 2006, nu sunt probate în cauză, cu atât mai mult cu cât, prevederile art.317 al.2 Cod pr.civilă fac referire la motivul "când hotărârea a fost dată de judecător cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență"
Cu alte cuvinte, legiuitorul atunci când a conceput conținutul dispozițiilor cuprinse în al.2 al textului de lege sus-citat, a avut în vedere strict și imperativ numai dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, și nicidecum încălcarea oricăror dispoziții.
În ceea ce privește, indicarea de către contestator a aplicabilității în cauză a dispozițiilor art.318 al.1 Cod pr.civilă - contestația în anulare specială - Curtea constată că, susținerile contestatorului sunt nefondate urmând a fi respinse, deoarece dispoziția legală indicată prevede, la rândul său limitativ că, admisibilitatea contestației cu un astfel de temei juridic presupune ca "dezlegarea dată" să fi fost "rezultatul unei greșeli materiale".
În speță, Curtea reține că, nu ne aflăm în situația pronunțării de către instanță a unei hotărâri ce ar putea fi rezultatul unei greșeli materiale pentru că, textul vizează greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Practica a statuat totodată că, art.318 Cod pr.civilă, nu permite instanței de control a dispune reformarea unei hotărâri pe baza unor argumente de fapt, sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijină.
Pentru toate considerentele sus-expuse, apreciind că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, ca și cale extraordinară de atac, de retractare a unei hotărâri, ce permite instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată, Curtea dispune respingerea, ca nefondată a contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-,.6 (șase), județul C, împotriva încheierii nr.143/CA/15.06.2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr.124/, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21 2009
Jud.tehnored.-/01.02.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
