Alte cereri. Decizia 541/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.541/CA
Ședințapublică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenții pârâți: INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județul T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1134 din 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în T,-, județul T, domiciliat în T,-, județul T și intimatul pârât CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1,--3, având ca obiect conflict de drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față:
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 590/88/19.03.2008, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție Județean T, Inspectoratul General al Poliției Române Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a se dispune obligarea primilor trei pârâți să calculeze și să plătească sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 1 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit aplicabile dispozițiile OUG 43/2002) - 31.03.2006 (ziua anterioară intrării în vigoare a OUG nr.27/2006), actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
De asemenea să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să asigure Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
Au mai solicitat reclamanții să se constate că în calitate de ofițeri de poliție judiciară au fost discriminați față de alți ofițeri de poliție judiciară detașați la./, să fie anulată situația creată prin discriminare și să fie obligați pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean T să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea lor, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006.
In motivare, reclamanții au arătat sunt ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean T, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin ordin al ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea poliției judiciare.
În conformitate cu prevederile art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție "primesc un spor de 30%" din salariul da bază lunar.
Acest spor a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
În cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. sporul a fost menținut la nivelul de 30% după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției.
Se mai arată că în perioada cât au activat ca ofițeri de poliție judiciară nu au beneficiat de sporul de 30% prevăzut de actele normative menționate deoarece nu au fost printre cei detașați la.
Consideră reclamanții că actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară conțin prevederi discriminatorii cu privire la salarizarea lor, care contravin dispozițiilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
S-a arătat că în cazuri asemănătoare, prin Hotărârile nr. 185/22.07.2005 și nr. 219/1.08.2007 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări directe, în sensul art. 2 al. 1 din OG nr. 137/2000 în ceea ce privește acordarea acestor sporuri salariale de 30-40% numai anumitor categorii de magistrați și polițiști.
Reclamanții au precizat că în ceea ce îi privește, sunt incidente dispozițiile art.1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2002, în prezent modificată prin Legea nr. 324/2006, în sensul că au fost și sunt supuși unei discriminări constând într-o "deosebire" sau "preferință", pe baza unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor acestora în domeniul economic, mai precis dreptul la salariul egal pentru muncă egală.
Au arătat reclamanții că atribuțiile lor sunt reglementate de Codul d e procedură penală și de Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, în timp ce atribuțiile colegilor detașați la. sunt prevăzute de Codul d procedură penală și de nr.OUG 43/2002 modificată.
În cazul polițiștilor detașați la. conform art. 10 alin. 3 din nr.OUG 43/2002, "ofițerii de poliție judiciară efectuează actele de cercetare penală sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurilor din Parchetul Național Anticorupție". Această prevedere a fost preluată și de actele normative care au modificat nr.OUG 43/2002 și care reglementează în prezent activitatea
Au mai precizat reclamanții că aceeași situație există și în cazul lor, conform art. 218 alin. 1 din Codul d e procedură penală unde se menționează că "procurorul conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare - și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale". În temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 364/2004, "organele de cercetare ale poliției judiciare își desfășoară activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului -".
Mai arată reclamanții că în ceea ce privește cauzele cercetate de ei, în comparație cu cele cercetate de către polițiștii, nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității, deoarece complexitatea unei cauze nu este dată de nivelul prejudiciului acuzat sau al sumei vehiculate drept mită, ci de ansamblul activităților și probelor ce trebuie administrate pentru aflarea adevărului și pentru dovedirea vinovăției persoanei cercetate.
Consideră că dreptul comun în materie îl constituie prevederile art. 67-68 din Legea nr. 168/1999, fiind vorba de un conflict de drepturi prin care se solicită despăgubiri generate de salarizarea inegală a unor persoane aflate în aceeași situație.
Menționează reclamanții că în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Aceste prevederi sunt reluate și de art. 3 din nr.HG 208/205, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale pentru administrare Fiscală.
În situația admiterii cererii, reclamanții arată că se impune obligarea Ministerului Finanțelor Publice la virarea către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fondurilor bănești necesare achitării acestor despăgubiri.
Reclamanții au mai arătat că solicitarea lor vizează o perioadă ce depășește termenul de trei ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 republicat și de art. 283 al. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 însă trebuie să se țină cont de faptul că cererea lor este întemeiată pe principiul discriminării, statuat în mai multe acte normative printre care și nr.OG 137/2000. În acest act normativ se prevede faptul că termenul pentru introducerea acțiunii este de trei ani care curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persona interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În ceea ce îi privește, au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii după data de 16.08.2007, când fost redactată și au putut intra în posesia Hotărârii nr. 219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care se statuează că neacordarea sporului de 30% tuturor polițiștilor a avut ca efect un tratament diferențiat care întrunește elementele constitutive ale art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Cu privire la punctul 4 din cererea de chemare în judecată reclamantul precizează că este funcționar public cu statut special de polițist, angajat la. T și solicită obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean T să îi plătească sumele de bani reprezentând valoarea neimpozabilă a normei 12B, calculate de la data de 05.05.2003 (data intrării în vigoare a Ordinului Ministrului de Interne nr. 440/5.05.2003 și până la data introducerii acțiunii, sume actualizate cu indicele de inflație calculate de la data când trebuiau acordate, lunar, și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
A arătat reclamantul că acest drept i se cuvine în raport cu dispozițiile art.1 din nr.HG 65/2003 și Ordinului Ministrului de Interne nr. 440/05.05.2003, drept care nu i-a fost acordat până în prezent
Conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, acesta are dreptul la uniformă, echipament specific, alocații pentru, asistență medicală și psihologică, proteze și medicamente gratuite în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului.
Conform art. 1 din HG nr. 65/2004, privind stabilirea drepturilor de pe timp de ale persoanelor aparținând structurilor A cărora li se aplică statutul polițistului. Aceste categorii de personal beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de zilnică în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii care constituie norme de
A menționat reclamantul că în anexa 1 nr.HG 65/2003 se prevede că norma de 12B se acordă gratuit personalului căruia i se aplică statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura, situație în care se află și el.
Aceste prevederi au fost preluate și de Ordinul I nr. 440/05.05.2003, unde se stipulează că acolo unde nu sunt posibilități pentru distribuirea hranei în natură se va acorda la sfârșitul lunii valoarea neimpozabilă a normei, cei în cauză urmând a-și procura în mod individual produsele la care au dreptul.
În speță reclamantul a arătat că nu a beneficiat de hrana în natură sau de valoarea financiară a acesteia, astfel încât dreptul său a avut un caracter iluzoriu golit de conținut deși la nivel de J există polițiști care a beneficiat și beneficiază și în prezent de norma de 12B, aceștia fiind tot funcționarei publici cu statut special ca și el.
În apărare pârâții au formulat întâmpinare prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - martie 2005 având în vedere prevederile alin. 1, art. 166 Codul muncii conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturi salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
S-a mai invocat și excepția necompetenței materiale a instanței de judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
Au susținut pârâții că reclamantul este ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție T dar nu au fost detașat la. și nici la.iar este agent la.J T și nu ofițer, dar nici acesta nu a fost detașat la.A; că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie a fi făcut în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și drept urmare admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat, iar execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Au invocat pârâții că sporul de 30% prevăzut de nr.OUG 32/2002 este numai pentru (ofițeri) detașați la. iar reclamanții nu au fost detașați la.A și nu au beneficiat de acest spor, chiar dacă efectuau aceleași acte de urmărire penală și sub directa supraveghere a procurorului și chiar dacă nu au fost numiți cu avizul conform al Procurorului de pe lângă Înalta Curte de Casație și prin Ordin al Ministerului Administrației și Internelor.
Consideră că nu aveau bază legală pentru plata acestor sume iar în conformitate cu Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice la art. 14 sunt prevăzute reguli privind cheltuielile bugetare și potrivit alin (2) nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Referitor la acordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută din anul 2002 și până la 31.03.2006 pârâta arată că art. 28 alin. 3 și 4 din nr.OUG 43/2002, care prevedea acest spor de 30% pentru polițiști a fost abrogat prin nr.OUG 27/29.03.2006, art.41 lit., deci din ]1.04.206 și n până în prezent acest spor de 30% nu mai există nici pentru polițiștii detașați la. () deoarece art.28 alin 1-5 au fost abrogate.
Referitor la capătul 4 de cerere care vizează neacordarea suplimentului de, reclamantului pârâtul arată că norma 12B se acordă numai anumitor categorii de polițiști, așa cum este prevăzut în Hotărârea de Guvern nr. 65 din 23.01.2003 anexa 1 privind Normele de pentru personalul aparținând structurilor Ministerului d e Interne, căruia i se aplică statutul polițistului astfel norma 12B se acordă gratuit: personalului căruia i se aplică statutul polițistului, care deservește stațiile radio tehnice sau punctele de comandă în ture sau care lucrează în ture numai pe timpul lucrului efectiv, etc.
Inspectoratele de poliție județene nu fac parte din structura ci sunt unități subordonate acestuia, în consecință, personalul încadrat la. T nu beneficiază de prevederile art. 8 din Tabelul 1, Anexa 1 la Ordinul. nr. 440/2003 privind hrănirea efectivelor în timp de, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 29 mai 2008 reclamantul a solicitat să se ia act că renunță la capătul 4 din cerere.
2. Hotărârea tribunalului.
Prin sentința civilă nr.1134 din 30 mai 2008 Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să calculeze și să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate aferente perioadei 1.09.2002 - 31.03.2006, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Poliției Române să efectueze retroactiv mențiunile în evidențele privind salarizarea.
A obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății.
A luat act de renunțare a reclamantului la judecata capătului 4 de cerere.
A respins excepțiile ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță, în esență că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițer de poliție în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispoziției art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcție pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
S-a avut în vedere, de asemenea și Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Referitor la excepția de necompetență materială s-a reținut, având în vedere calitatea reclamantului de funcționar public cu statut special, litigiul derivând din raporturile de serviciu, competența aparține instanței de contencios administrativ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, întrucât potrivit art. 5 și 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv T, sunt unități teritoriale din subordinea, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și, ca atare, această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului 1.09.2002 - 27.03.2005 s-a respins ca nefondată, întrucât Legea nr.137/2000 privind discriminarea în art.27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data săvârșirii faptei, sau de la data când persoana interesată a luat cunoștință de săvârșirea ei, în cauză luna august 2007 când s-a pronunțat Hotărârea nr.219 a
3. Recursul
Împotriva acestei hotărârii în termen legal au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prinrecursul său, pârâtul IPJa criticat în esență hotărârea pronunțată motivat de faptul că instanța a acordat drepturi bănești și nu despăgubiri așa cum s-a cerut, acordând aceste drepturi pentru perioada 1.09.2002- 31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății, în timp ce reclamanții au cerut sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută, pentru perioada 1.2004 și până în prezent,pentru intervalul de timp efectiv lucrat și dobânda legală, pentru aceeași perioadă.
S-a mai criticat faptul că reclamanții au cerut prin cerere plata și pentru viitor; că deși reclamanții au arătat că sporul li se cuvine întrucât, ca și ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA efectuează acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorilor, instanța a reținut alt temei juridic.
Un alt motiv de recurs a vizat și faptul că până la apariția ordinului de numire individual a ofițerilor de poliție judiciară în anul 2005, chiar dacă făceau acte de cercetare penală, aceștia nu făceau parte din poliția judiciară, deoarece nu aveau ordin de numire individuale.
Înrecursul său, Ministerul Internelor și Reformei Administrativea arătat că deși reclamanților li s-a recunoscut acordarea sporului în temeiul art.24 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în speță nu este vorba despre discriminare ci despre situații diferite,a 2 categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un atare drept, printr-un act normativ.
S-a criticat faptul că nu constituie un criteriu de discriminare deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când se bazează pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim; în speță criteriul de selecție pentru acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară a fost acela al detașării agenților în cadrul DNA, ce nu face parte din structura MIRA, ci din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a arătat că principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice ori în speță acest principiu nu s-a încălcat; în acest sens s-au indicat Hotărârile nr.419, 418, 271 din anul 2007 și nr.164/2008 pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între ofițerii de poliție mutați în cadrul DNA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Înrecursul său, Inspectoratul General al Poliției Românea criticat sentința pronunțată arătând că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris pentru perioada 1.09.2002 - 19.03.2005; că salarizarea reclamanților se face conform normelor cuprinse în OG nr.38/2003, necuvenindu-se sporul de 30% de care beneficiază doar ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul DNA.
Un alt motiv de recurs a vizat împrejurarea că în speță nu este vorba despre discriminare, fiind expuse, în esență, aceleași argumente ca și cele ale recurentului
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFPa criticat soluția primei instanțe sub aspectul conform cu care greșit au fost interpretate dispozițiile art.35 din Legea nr.500/2002, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale MIRA, urmând să aloce prin propria decizie sumele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
4. Curtea
Verificând criticile aduse prin recursurile formulate, critici ce au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și potrivit dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că sunt fondate pentru considerentele:
Prin OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție s-a stabilit în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% (art. 28 alin. 4) - "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că " în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Prin art. 41 lit. e) din OUG nr. 27/2006 sporul de 30% a fost abrogat, dispoziție ce a intrat în vigoare din luna aprilie 2006.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În speță, reclamanții au susținut că în calitate de ofițeri de poliție judiciară ai MIRA au fost discriminați în raport cu ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție prin faptul că deși au efectuat aceeași activitate, nu a beneficiat de sporul de 30% ce le-a fost acordat acestora în temeiul OUG nr. 43/2002.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Prin alin.4 al aceluiași articol se instituie în sarcina acestei persoane obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Prin Deciziile nr.818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale dispozițiile art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate ca "fiind neconstituționaleîn măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. "
Din considerentele deciziilor rezultă că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Potrivit dispozițiilor art. 31 al.1 din Legea nr. 47/1992 "decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie."
Prin urmare, pentru a analiza temeinicia cererii reclamanților trebuie să se pornească de la principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție, principiu ce presupune același regim juridic pentru situații identice, Curtea Constituțională stabilind în mod constant că principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât unul diferit.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus, Curtea constată că pentru a exista discriminare în sensul prevăzut de art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, ar trebui ca reclamanții să nu fi beneficiat de sporul de 30% deși se încadrau în condițiile prevăzute de OUG nr. 43/2002, respectiv ocupau funcția de ofițeri ai poliției judiciare a Parchetului Național Anticorupție, situație în care reclamanții nu se află.
Or, nu se poate reține că reclamanții, în calitate de ofițeri de poliție judiciară în cadrul MIRA nu au beneficiat de un drept recunoscut de lege, atât timp cât respectivul drept era conferit de lege unei alte categorii de ofițeri de poliție, în speță celor ce făceau parte din poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
După cum în mod constant a decis instanța europeană diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situații analoage și comparabile" fără ca acestea să se bazeze pe " o justificare rezonabilă și obiectivă".Orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea sa.
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Și în atare situație CEDO a apreciat că "statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament aplicabile."
Concluzionând, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada, conform alin.4 al art.27 din OG nr. 137/2000, existenței unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, Curtea constată că acțiunea acestora este neîntemeiată, prima instanță în mod greșit dispunând obligarea pârâților la plată și la efectuarea mențiunilor în evidențe, ca efect al constatării existenței discriminării în raport de o categorie de ofițeri ce nu se aflau în situație identică cu cea a reclamanților.
Referitor la excepțiile privind necompetența materială a instanței de contencios precum și lipsa calității procesuale a IGPR se reține că ele sunt nefondate față de dispozițiile art.91 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, coroborate cu disp.art.1 din OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA și art.7 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Se vor avea în vedere și considerentele conform cu care Inspectoratele județene de poliție sunt unități teritoriale din subordinea IGPR, cea din urmă fiind cea care îndrumă coordonează activitatea unităților teritoriale dar și ordonator secundar de credit, motive pentru care se impune ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Critica privind excepția prescripției dreptului la acțiune a rămas fără obiect în condițiile în care Curtea a reținut netemeinicia dreptului pretins de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți: INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județul T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1134 din 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în T,-, județul T, domiciliat în T,-, județul T și intimatul pârât CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1,--3, având ca obiect conflict de drepturi.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată ca nefondată. Respinge excepțiile invocate ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.de.jud.-/18.11.2008
Tehnored. 2 ex./19.11.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
