Alte cereri. Decizia 553/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.553/CA
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate în contencios administrativ de reclamantul, cu domiciliul ales în T,-, județ T, pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județ T, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1114/23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanții, toți cu domiciliul ales în T,-, județ T, pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 5, intimat - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, intimat - pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect drepturi salariale.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 20.2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
C RTEA
Asupra recursul declarat în contencios administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 117/88/18 ianuarie 2008, reclamanții, au chemat în judecată T, și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE pentru a se dispune obligarea acestora la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar, pentru perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, actualizate cu indicele de inflație și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențe, precum și la plata sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12 B calculată de la 5 mai 2003 și până la data introducerii acțiunii, actualizate cu inflația la data plății.
Reclamanții au chemat în garanție și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat să asigure Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt ofițeri și lucrători de poliție (agenți), în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, însă, în conformitate cu art. 28 din nr.OUG 43/2002, însă colegi de-ai lor, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toți este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 lit. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
S-a mai susținut că acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri și lucrători ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare în condițiile în care au aceleași atribuții, respectiv efectuează acte de urmărire penală, sub directa supraveghere a procurorului, primesc dispoziții direct de la procuror ce le sunt obligatorii și nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității cauzelor soluționate, iar discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr.219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
Reclamanții au mai învederat că, în calitate de funcționari publici cu statut special li se cuvine și norma de hrană 12 B, de care beneficiază personalul căruia i se aplică statutul polițistului care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura și în raport de care sunt discriminați pentru că execută același gen de activități polițienești, au același grad de pregătire și unii dintre ei nu fac parte din poliția judiciară.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, Hotărârile nr. 219/1 august 2007 și 185/22.07.2005 a D, practică judiciară, situația perioadelor lucrate în cadrul instituțiilor pârâte și a atribuțiilor îndeplinite, precum și alte înscrisuri.
În apărare, a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.1114/23 mai 2008 au fost respinse ca nefondate excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul De Poliție Al Județului T, Inspectoratul General Al Poliției Române, Ministerul Internelor Și Reformei Administrative, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și T la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar, astfel: reclamanții și pentru perioada octombrie 2005 - 31.03.2006, iar reclamanții, și pentru perioada 1.09.2002 - 31.03.2006, actualizate cu inflația la data plății.
Au fost obligați pârâții să efectueze în evidențe mențiunile corespunzătoare cu privire la drepturile bănești recunoscute reclamanților.
S-a respins ca nefundat capătul de cerere din acțiune privind acordarea c/val.normei de hrană 12
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție a.
Pentru a pronunța în acest sens,prima instanță a reținut că, reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri și lucrători de poliție(agenți) în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispoziții art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcție pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
De altfel, prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reținându-se, pe de altă parte, că prin nr.OUG 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
S-a subliniat în cuprinsul hotărârii că din compararea textelor normative care reglementează desfășurare activității, atribuțiilor și controlul asupra actelor efectuate de ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul și respectiv din cadrul rezultă întrunirea cumulativă a condițiilor de analogie care decurg din suma împrejurărilor date de reglementările în speță, aplicabile categoriilor de ofițeri și agenți de poliție judiciară reținându-se că, indiferent de Direcția în cauză, aceștia efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurori, sub directa coordonare, supraveghere și control a acestora, dispozițiile procurorilor sunt obligatorii pentru aceștia și că, deși cauzele sunt diferite, sub aspect practic, cele două categorii se află într-o situație analogă.
S-a concluzionat, în continuare că, prin aplicarea dispozițiilor legale în discuție, nu s-a vizat aplicarea unui tratament diferențiat, dar efectul acestor împrejurări, coroborate la situația de fapt, a dus la nașterea unui tratament diferențiat implicit care atrage, subsecvent, excluderea ofițerilor de poliție judiciară, alții decât cei care activează în cadrul, de la acordarea sporului de 30%.
Rezultă, prin urmare, că beneficiază de acest spor de 30% ca o consecință a constatării discriminării ofițeri și lucrătorii de poliție (agenți) care au efectuat acte de cercetare penală, în perioada menționată, numirea în calitate de organe de cercetare penală, în perioada menționată, numirea în calitate de organe de cercetare ale poliției judiciare prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. 4140 din 11 aprilie 2005, venind să recunoască o atare calitate pe care au îndeplinit-o și înainte, având un caracter oarecum formal și care nu limitează dreptul de a beneficia de sporul în discuție doar la perioada ulterioară acestei numiri.
Sumele datorate cu titlu de spor vor fi acordate generic, urmând ca instituțiile pârâte, în funcție de datele pe care le au la dispoziție, să stabilească, să determine care dintre reclamanți și pentru ce perioadă îndeplinesc cumulativ cele două condiții arătate, respectiv pe de o parte ofițer și lucrător de poliție și care lucrător a efectuat acte de cercetare penală, pentru intervalul anterior numirii în calitate de lucrători de poliție judiciară și, respectiv calitatea de lucrător de poliție judiciară, prin OUG nr.134/2005, cu intrare în vigoare din 10 octombrie 2005, sporul de 30% este prevăzut și pentru agenții de poliție judiciară.
Instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, întrucât potrivit art. 5 și 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv T, sunt unități teritoriale din subordinea, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și, ca atare, această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente nu operează pentru că situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 219/1 august 2008, iar conform art. 21 alin. 2 din Nr.OG 137/2000, termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, fiind evident că, indiferent de forma discriminării, anterior constatării ei, nu s-ar fi recunoscut dreptul la sporul de 30% reclamanților.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 60 Cod proc. Civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire, iar potrivit dispozițiilor art. 17 din același cod, cererile accesorii sau incidentale în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Așadar, legea nu are nicio dispoziție care să restrângă, în cazul unor litigii, posibilitatea părților de a apela la mijlocul de apărare prevăzut de Codul d e procedură civilă.
Însă, potrivit Legii nr. 500/2004 privind Finanțele Publice, se prevede o anumită procedură pe care Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să o respecte.
Potrivit art. 34 din lege, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pe următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate, urmând ca în caz de divergență să hotărască Guvernul.
Este cert că, din acest mecanism al constituirii unui buget rolul este esențial în a aproba fondurile necesare pentru efectiva aducere la îndeplinire a unor hotărâri judecătorești, fiind cel abilitat ca, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, să întocmească proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern, până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
O asemenea cerere ar fi admisibilă dacă obiectul ei ar fi în sensul obligării chematului în garanție să prevadă în bugetul pârâtului sumele necesare plăților la care au fost obligați față de intimată.
În ceea ce privește norma de hrană, se impune a se releva că, potrivit anexei la HG nr. 65/2003, norma 12 B reprezentând supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura (situația la care s-au raportat reclamanții invocând discriminarea).
Față de dispozițiile Legii nr. 218/2002, este evident că inspectoratele județene de poliție nu fac parte din structura, ci se află în subordinea acestuia, astfel că funcționarii publici cu statut special din cadrul acestora nu pot beneficia de sporul de hrană 12 B, iar în ceea ce privește discriminarea, pe lângă faptul că o asemenea situație nu a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nu s-a venit cu argumente concrete care să impună concluzia că s-au inclus distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, în interpretarea dată discriminării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nefiind administrate probe într-un sens sau altul.
3. Recursul
Împotriva sentinței civile nr. 114/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa formulat, în termen legal, recurs reclamantul și pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat prin Direcția Generală Juridică.
Prin motivele de recurs recurentul critică sentința civilă nr. 1114/2008 pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele:
În mod greșit s-a reținut faptul că funcționarii publici agenți de poliție beneficiază de sporul de 30% din salariul de bază lunar numai pentru perioada cuprinsă între octombrie 2005 - 31.03.2006 și nu pentru perioada cuprinsă între 1.09.2002 - 31.03.2006, perioada pentru care s-a acordat sporul de 30% ofițerilor.
Având în vedere faptul că acțiunea formulată a avut la bază principiul nediscriminării, apărarea fiind concretizată pe aspecte prevăzute în Codul Muncii care la art.6preveder că " tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG137/2000 aprobată prin Legea 48/2002,modificată prin legea 27/2004, prevăd în art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
În ce privește Norma de hrană 12 B, instanța de fond în mod greșit a respins acest capăt de cerere ca nefundat, având în vedere că Norma de hrană 12 B se acordă personalului căruia i se aplică statutul polițistului care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura IGPR,și având în vedere faptul că polițistul are calitatea de funcționar public cu statut special care își desfășoară activitatea în ture stabilite prin fișa postului, în condiții speciale de muncă.
II. Recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului prin motivele de recurs formulate solicită casarea sentinței și modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamanților ca nefondată pentru următoarele considerente:
- instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii faptul că reclamanții - intimații nu au fost detașați la PNA chiar dacă efectuau aceleași acte de urmărire penală și sub directa supraveghere a procurorului și chiar dacă au fost numiți cu avizul conform al Procurorului de pe lângă Înalta Curte de Casație și prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, aceștia nu au fost detașați la PNA (DNA). Condiția esențială pentru a beneficia de acest spor este aceea de a fi detașați la PNA.
În condițiile în care legea nu prevede acest spor pentru toți polițiștii care fac parte din poliția judiciară ci doar pentru cei care sunt detașați La PNA, Inspectoratul de poliție T nu a avut cum să achite aceste drepturi, iar instanța nu avea cum să acorde aceste drepturi.
Pentru a beneficia în perioada menționată de acest spor condiția esențială este de a fi detașați la DNA, considerentele acordării acestui spor constau în gradul sporit de dificultate în îndeplinirea actelor de procedură penală și complexitatea cauzelor în care ofițerii și agenții de poliție își desfășoară activitatea.
Referitor la discriminare de observat că CNCD s-a pronunțat în spețe similare reținând faptul că nu există o diferență de tratament între cele două categorii de polițiști iar normele respective nu au un caracter discriminatoriu, diferența de salarizare nu are un caracter arbitru fiind determinată pe baza unor criterii obiective așa cum reiese din Hotărârea nr.271/5.09.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pronunțată în dosarul 18/2007.
Raportat la motivele invocate solicită casarea sentinței și modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamanților ca nefondată.
Totodată solicită întoarcerea executării executării și restabilirii situației anterioare conform art.4041și art.4042Cod procedură civilă.
III. Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat prin Direcția Generală Juridică, critică sentința civilă nr. 1114/2008 pentru netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. În ce privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.09.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii, prevederile legale aplicabile în cauza de față fac referire la un termen de prescripție de trei ani.
Data la care reclamantul a luat cunoștință de presupusa faptă de discriminare este data la care a fost publicată în nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție întrucât acest act normativ instituia sporul solicitat de reclamant doar în beneficiul polițiștilor detașați la.
Instanța a reținut faptul că data la care reclamantul a luat cunoștință de producerea presupusei fapte de discriminare este data pronunțării Hotărârii nr.219/2007 a
Această concluzie este eronată, întrucât, reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii, în condițiile în care actul normativ care a instituit presupusa stare de discriminare a fost publicat în, iar pentru a dovedi că luarea la cunoștință de prevederile acestuia s-a făcut ulterior, trebuia făcută dovada imposibilității totale de luare la cunoștință de faptul publicării acestui act normativ, datorată unor împrejurări extraordinare, care nu au putut fi prevăzute sau înlăturate.
În cauză nu ne aflăm în situația în care reclamantul nu a putut cunoaște existența presupusei fapte de discriminare la momentul săvârșirii ei.
2. În ce privește fondul cauzei, din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că intimatul-reclamant are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T, iar în raport de calitatea pe care acesta o are, salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea pretențiilor reclamantului - art.28 din OUG43/2002 ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor de salariu de 30% " pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Pretențiile intimatului-reclamant îlu găsesc temei legal în dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare justiției.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul
Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. Acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizii care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005).
Problema aplicării unui tratament discriminatoriu se poate pune numai cu privire la persoanele care fac parte din aceeași categorie, iar polițiștii din cadrul inspectoratelor județene de poliție sunt o categorie distinctă față de categoria polițiștilor detașați la. care se află într-o situație diferită.
În susținerea celor expuse mai sus, arată că organismul abilitat să constate existența faptelor de discriminare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că " nu există tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din nr.OG137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare".
Față de aspectele învederate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
4. Curtea
Examinând recursurile formulate de către pârâții intimați persoane juridice prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenți și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că sunt fondate iar cel formulat de către reclamantul va fi apreciat ca nefondat raportat la următoarele considerente:
Prin OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție s-a stabilit în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% (art. 28 alin. 4) - "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că " în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Prin art. 41 lit. e) din OUG nr. 27/2006 sporul de 30% a fost abrogat, dispoziție ce a intrat în vigoare din luna aprilie 2006.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În speță, reclamantul recurent a susținut că în calitate de ofițeri de poliție judiciară ai MIRA alături de ceilalți reclamanți intimați au fost discriminați în raport cu ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție prin faptul că deși au efectuat aceeași activitate, nu a beneficiat de sporul de 30% ce le-a fost acordat acestora în temeiul OUG nr. 43/2002.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Prin alin.4 al aceluiași articol se instituie în sarcina acestei persoane obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Prin Deciziile nr.818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale dispozițiile art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate ca "fiind neconstituționaleîn măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. "
Din considerentele deciziilor rezultă că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Potrivit dispozițiilor art. 31 al.1 din Legea nr. 47/1992 "decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie."
Prin urmare, pentru a analiza temeinicia cererii reclamantului trebuie să se pornească de la principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție, principiu ce presupune același regim juridic pentru situații identice, Curtea Constituțională stabilind în mod constant că principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât unul diferit.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus, Curtea constată că pentru a exista discriminare în sensul prevăzut de art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, ar trebui ca reclamantul să nu fi beneficiat de sporul de 30% deși se încadra în condițiile prevăzute de OUG nr. 43/2002, respectiv ocupa funcția de ofițeri ai poliției judiciare a Parchetului Național Anticorupție, situație în care acesta nu se află.
Or, nu se poate reține că reclamanții,recurent și intimați, în calitate de ofițeri de poliție judiciară în cadrul MIRA nu au beneficiat de un drept recunoscut de lege, atât timp cât respectivul drept era conferit de lege unei alte categorii de ofițeri de poliție, în speță celor ce făceau parte din poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
După cum în mod constant a decis instanța europeană diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situații analoage și comparabile" fără ca acestea să se bazeze pe " o justificare rezonabilă și obiectivă".Orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea sa.
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Și în atare situație CEDO a apreciat că "statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament aplicabile."
Concluzionând, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada, conform alin.4 al art.27 din OG nr. 137/2000, existenței unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, Curtea constată că acțiunea sa este neîntemeiată, prima instanță în mod greșit dispunând obligarea pârâților la plată și la efectuarea mențiunilor în evidențe, ca efect al constatării existenței discriminării în raport de o categorie de ofițeri ce nu se aflau în situație identică cu a acestuia.
Critica privind excepția prescripției dreptului la acțiune a rămas fără obiect ca și nereținerea sporului de 30 % și pentru perioada cuprinsă între data de 01.09.2002 și aceea de 31.03.2006 antamată de recurentul reclamant în motivarea recursului său, în condițiile în care Curtea a reținut netemeinicia dreptului pretins de către reclamant.
Ultima critică adusă soluției instanței de fond de către recurentul reclamant și care vizează neacordarea normei de hrană 12 B este de asemenea neîntemeiată deoarece așa cum am subliniat principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât unul diferit.
Raportat la considerentele mai sus expuse și analizate urmează a se dispune admiterea recursurilor formulate de către pârâții recurenți persoane juridice și a modifica sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului recurent având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar, ca nefondată și menținerii restului dispozițiilor acesteia.
De asemenea se va proceda la respingerea recursului formulat de către reclamantul recurent ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, județ T, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1114/23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanți având ca obiect plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamantul, cu domiciliul ales în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 1114/23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29 octombrie 2008
jud.fond.
red.dec.jud.
4ex/27.XI.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
