Alte cereri. Decizia 564/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 564/CA
Ședința publică din 17.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V, cu sediul în V,- bis, județul V, în contradictoriu cu intimații:, I, C, și, având ca obiect - drepturi bănești, recurs împotriva sentinței nr. 229/CA/22.09.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 17.12.2008.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 229/CA/22.09.2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, I, C, și, cu domiciliul ales în V,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V, cu sediul în V,-, jud. V, pe care l-a obligat să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 până la data de 22.09.2008, în funcție de data încheierii raporturilor juridice de serviciu, drepturile bănești urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data plății.
Prin aceeași sentință, Tribunalul Vasluia respins cererea reclamanților privind acordarea în continuare a acestor drepturi, precum și excepția de prescripție a dreptului la acțiune.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții beneficiază de aceste drepturi în temeiul prevederilor art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Tribunalul a mai avut în vedere că cererea pentru acordarea drepturilor pentru viitor nu poate fi primită fiindcă, în speță, creanța nu întrunește condițiile prevăzute de lege.
Cu privire la actualizarea drepturilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1082 din Codul civil.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a avut în vedere că plata sporurilor a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor
În motivarea recursului său, pârâtul a arătat că prima instanță trebuia să aibă în vedere că în perioada 2004-2006 prevederile legale invocate de reclamanți au fost suspendate, iar pentru perioada 2007-2008 nu au fost alocate în buget sume pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin decizia nr. 21/25.11.2002 ordonatorul de credite a stabilit la 25 % cuantumul celor două sporuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Este necontestat că reclamanții, I, C, și au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V și că, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că prin decizia nr. 21/25.11.2002, emisă de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V, s-a stabilit cuantumul de 25% pentru suplimentul postului și tot atât pentru cel al gradului, Curtea consideră justă soluția de obligare a pârâtului la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
În ceea ce privește critica referitoare la suspendarea legală succesivă a dreptului funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, suspendare ce a operat până la data de 31.12.2006, Curtea consideră, ca și prima instanță, că aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării lui în perioada în care a fost suspendat.
În raport de acest aspect, se constată că dispozițiile legale prin care s-a suspendat succesiv dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu au în vedere o suspendare cu caracter permanent, ci numai una temporară. Caracterul permanent al suspendării exercițiului dreptului ar duce chiar la înlăturarea acestui drept, în timp ce suspendarea exercițiului unui drept nu echivalează cu însăși stingerea dreptului respectiv. Neexistând în actele normative respective nici o referire la desființarea exercițiului dreptului susmenționat, nu se poate considera că suspendarea exercițiului acestuia ar echivala cu însăși înlăturarea lui.
Ca urmare, pentru ca obligația corelativă dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării dreptului respectiv, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În acest sens este și decizia nr. 23/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că magistraților și personalului auxiliar de specialitate li se acordă prima de concediu pentru perioada suspendării exercițiului dreptului respectiv. Având în vedere că reclamanții se află într-o situație similară cu cea a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, trebuie ca pentru identitate de raționament să se ajungă la aceeași soluție, de acordare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, se impune a se reține că dispozițiile de suspendare prin acte normative temporare, emise din cauza unor condiții financiare deosebite, au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale sus-menționate.
În speță nu poate fi primită nici apărarea privind nealocarea fondurilor necesare plății suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Lipsa resurselor financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor legale menționate mai sus nu înseamnă că drepturile cuvenite nu mai sunt datorate, fiindcă aceasta ar echivala cu privarea destinatarilor normei juridice de drepturile acordate prin lege. Atât timp cât prin lege s-au stabilit anumite drepturi salariale în favoarea unor subiecte de drept, nu este de admis interpretarea potrivit căreia neincluderea în bugetul instituției angajatoare a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale influențează definitiv drepturile respective, în sensul că nu ar fi datorate. Instituția bugetară are obligația plății tuturor drepturilor salariale cuvenite personalului, aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncționalitățile acestora neputând afecta existența sau cuantumul drepturilor imperativ prevăzute de lege. În acest sens este și decizia nr. 3382/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în anulare.
Neprevederea în bugetul instituției angajatoare a fondurilor necesare pentru punerea în aplicare a actelor normative incidente ar putea să determine cel mult amânarea plății drepturilor cuvenite, iar nu negarea existenței acestora.
În orice caz, câtă vreme reclamanții și-au desfășurat activitatea în calitate de funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V, iar prin decizia nr. 21/25.11.2002, emisă de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V, s-a stabilit cuantumul de 25% pentru suplimentul postului și tot atât pentru cel al gradului, lipsa resurselor financiare invocate nu poate constitui un impediment în acordarea drepturilor salariale cuvenite reclamanților, întrucât aceștia nu au nici o culpă pentru lipsa resurselor.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de pârâtul cadrul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor V împotriva sentinței civile nr. 229/CA/22.09.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2008.
Președinte judecător judecător
G - --- - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător:
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
