Alte cereri. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 592/CA/2009
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H în numele Administrației Finanțelor Publice a Municipiului D împotriva sentinței civile nr. 3091/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata reclamantă a comunicat la dosar, în fotocopie, certificatele de înmatriculare și actele de proveniență ale autoturismelor ce fac obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanta - SRL a solicitat în dosarul Tribunalului Hunedoara nr- în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice D obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 28249,64 lei sumă actualizată cu rata inflației de la data încasării taxei și până la restituirea acesteia precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii se arată că reclamanta a plătit taxa în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismele importate și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr.3091/CA/14 10 2008 admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la restituirea taxei speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 28249,64 lei, sumă actualizată cu rata inflației de la data încasării taxei și până la restituirea acesteia precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2800 lei.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE pentru înmatricularea în România, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la înmatriculare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP H pentru Administrația Finanțelor Publice prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii. Prin motivele de recurs se arată că instanța a aplicat greșit prevederile Tratatului căci potrivit Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului de aderare a României la UE, legea-cadru europeană este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa percepută de Ungaria și Polonia care era aplicată doar autoturismelor folosite importate nu și celor noi. Instanța trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule. Actualizarea sumei cu rata inflației nu se impune a fi acordată neexistând culpa pârâtei.
Prin motivele de recurs se susține că instanța a soluționat greșit excepția tardivității acțiunii reclamantei,acesta nu a urmat calea prescrisă de art.205 pr. fiscală
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civilă.
Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat,se apreciază că recursul este parțial fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, potrivit dispozițiilor art.205 din Codul d e procedură fiscală și art. 7 din Legea 554/2004, adresând cerere organului fiscal teritorial prin care solicită restituirea taxei, astfel că s-au respectat prevederile legale atât în ce privește procedura prealabilă cât și a termenului de sesizare a instanței.
Instanța de recurs a pus în discuția părților necesitatea completării probațiunii în sensul de a se dovedi că taxa s-a achitat pentru autoturisme folosite,provenite din Uniunea Europeană.
Reclamanta a depus ca acte noi factura nr.- de cumpărare din Germania a autovehiculelor 41414 nr. șasiu WM-YL- și 41414 nr. șasiu WM-YL- pentru care a depus și certificatele de înmatriculare din care rezultă că anul fabricației este 2000.Aferent înmatriculării în România a acestor două autovehicule s-a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 12 101,74 lei pentru fiecare cu ordinele de plată 148 și 149 din 10 04 2007.Deci pentru aceste două autovehicule reclamanta a făcut dovada în recurs că sunt bunuri folosite și au fost achiziționate din UE. Cu privire la aceste două autovehicule instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art.90 din,înlăturând norma internă contrară,dând astfel eficiență principiului aplicării directe și prioritare a dreptului comunitar.
În ce privește taxa aferentă celorlalte trei autoturisme,din facturile depuse la dosar rezultă fără echivoc că două dintre ele care sunt fabricate în 2007, pentru care s-a achitat câte 555 lei taxa de primă înmatriculare la 22 10 2007 sunt noi,iar pentru al treilea pentru care s-a plătit o taxă de 2936,16 lei la 14 02 2008 nu s-a făcut dovada anului fabricației și dacă este folosit sau nu,aceasta deși s-au acordat în recurs trei termene.Pentru aceste trei autoturisme soluția instanței de fond este greșită,neexistând discriminare între taxa de primă înmatriculare aplicată autoturismelor noi provenite din UE și cea aplicată celor noi produse în România.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm in acest sens Hotărârile CJCE din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Din interpretarea textului tratatului cât și a jurisprudenței rezultă că taxa stabilită prin art. 214 /1 fiscal este discriminatorie numai în ce privește autoturismele folosite care provin din UE,însă nu și în ce privește autoturismele noi pentru care există aceleași criterii de calculare a taxei indiferent că provin din alte state membre UE sau din România.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
In consecință, comparând norma comunitară cuprinsă în art. 90 din Tratat cu legislația internă - art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal - se poate stabili că în cazul autoturismelor noi cuantumul taxei este aplicat după aceleași criterii,astfel că legislația internă nu este contrară dreptului comunitar și se constată că prevederile dreptului intern au aplicabilitate în cauză fiind greșit înlăturate de prima instanță pentru cele trei autoturisme, iar taxa achitată de reclamantă pentru cele trei autoturisme în sumă totală de 4046,16lei este legală și nu trebuia restituită. Cu această sumă se impune diminuarea cuantumului taxei care s-a restituit reclamantei prin sentința atacată,sens în care se va admite recursul pârâtei,se va modifica în parte hotărârea atacată fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 pr. civ. și se va stabili cuantumul de restituit la 24203,48lei.Se va menține hotărârea instanței de fond așa cum s-a menționat mai sus în ce privește taxa achitată pentru autovehiculele folosite,fabricate în 2000,sens în care se impune analizarea și a celorlalte motive de recurs invocate de pârâtă.
Astfel în ce privește motivul de recurs vizând aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare instanța apreciază că înmatricularea fiind efectuată sub imperiul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.214/1),se impune a se analiza în speță doar cadrul legislativ respectiv. Instanța nu este sesizată cu o cerere de restituire a diferenței de taxă în temeiul OUG 50/2008.
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. In același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamanta a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.
Reclamanta este îndreptățită și la plata sumei actualizată cu rata inflației). Se apreciază că scadența calcularea sumei indexată cu rata inflației curge de la data achitării taxei,acesta fiind momentul de la care statul a folosit banii reclamantei fără titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei DGFP H în numele D declarat împotriva sentinței nr. 3091/CA/2008 a Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul diminuării cuantumului taxei restituite de la 28.249,64 lei la 24.203,48 lei.
Menține în rest hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./ 2 ex./14.05.2009
Jud. fond
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
