Alte cereri. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 60/R-
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Elena Diana Ungureanu
JUDECĂTOR 3: Gina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de reclamantul -., domiciliat în Rm V,-, 118, D, 6, județul V, împotriva sentinței nr. 701 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Comercial și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE, cu sediul în Rm V,-, 3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 08.01.2008, cerere prin care recurentul-reclamant solicită judecata în lipsa; la data de 18.01.2008, întâmpinare formulată de intimata-pârâtă, însoțită de delegația de reprezentare a consilierului juridic.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului comercial d e față, constată:
Prin cererea formulată și înregistrată la data de 6 aprilie 2007 sub nr-, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului V, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, aceasta să fie obligată să revină la refuzul exercitat și să-i calculeze pensia de urmaș, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 lit.a și și art.2 alin.2 din Decretul-Lege nr.118/1990, coroborate cu art.5 alin.1 din nr.OUG 214/1999.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr.564/26.10.2006, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a acordat tatălui său, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și drept urmare beneficiază de drepturile prevăzute de lege.
Potrivit art.2 alin.2 din Decretul-Lege nr.118/1990, întrucât tatăl său a decedat, urmașii săi au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, prin urmași înțelegându-se soția sau rudele până la gradul IV inclusiv.
În baza acestor prevederi legale a solicitat pârâtei calcularea la dreptul de pensie de urmaș, în calitate de fiu, însă prin scrisoarea nr.564/16.03.2007 i s-a refuzat acest drept, invocându-se în mod nelegal disp. art.1 și 4 din Decretul-Lege nr.118/1990, în sensul că nu lui i s-a stabilit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ignorându-se astfel prevederile art.2 alin 1 din lege.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 alin.1 lit.a și și art.2 alin.2 din Decretul-Lege nr.118/1990, coroborate cu art.5 alin.1 din nr.OUG 214/1999.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, arătând că reclamantul, ca urmaș după decesul tatălui său care a avut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, nu se încadrează în nici una din prevederile Decretului-Lege nr.118/1990 și nici ale nr.OUG214/1990. De prevederile art.4 din Decretul-Lege nr.118/1990 beneficiază doar soția celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliul obligatoriu.
Prin sentința nr.701 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Vâlcea - Comercial și Contencios Administrativ Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând în esență că, prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr.1445/28.02.2007, reclamantul a solicitat Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului - Lege nr.118/1990 stabilirea calității de persoană urmașă a tatălui său care a obținut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă prin Decizia nr.584/26.10.2006 ( fila 2 dosar), iar pârâta, prin adresa nr.564/16.03.2007 ( fila 3 dosar) a comunicat reclamantului că, având în vedere că nu acestuia i s-a stabilit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, nu poate beneficia de prevederile art.1 din Decretul-Lege nr.118/1990 și că nu se încadrează nici în prevederile art.4 ale actului normativ sus menționat.
Tribunalul a apreciat că reclamantul susține în mod greșit că urmașii tatălui său au dreptul la pensie de urmaș în condițiile art.5 alin.1 din UG. nr.214/1999, prin urmași înțelegându-se soțul ( soția) sau rudele până la gradul IV inclusiv.
În acest sens s-a reținut că art.5 alin.1 din nr.OUG 214/1999 prevede că "Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori după decesul acesteia de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, cel târziu la 31 decembrie 2003", astfel încât acest text vizează cererea formulată în vederea obținerii calității de luptător în rezistența anticomunistă și nu cererea necesară pentru obținerea pensiei de urmaș.
S-a mai reținut că nici o dispoziție din nr.OUG 214/29.12.1999 nu stabilește un drept la pensie pentru rudele de până la gradul IV inclusiv, cum greșit susține reclamantul.
În acest sens, art.7 lit.b din nr.OUG214/1999 prevede că persoanele care au calitatea de luptător de rezistență anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 06 martie 1945, precum și a celor deportate cu modificările ulterioare.
Prin urmare, numai persoanele care au calitatea de luptător beneficiază de prevederile Decretului-Lege nr.118/1990, nefiind aplicabile dispozițiile art.5 alin.1 din nr.OUG214/1999, care vizează numai formularea cererii în vederea obținerii calității de luptător în rezistența anticomunistă, nu și dreptul la pensie de urmaș.
În mod corect a susținut pârâta că reclamantul nu se încadrează nici în dispozițiile art.4 din Decretul-Lege nr.118/1990, în care se precizează că beneficiază doar soțul ( soția ) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, reclamantul nefăcând parte din această categorie, fiind descendent de gradul I al tatălui său.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul -. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive de recurs:
Sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, deoarece instanța nu a cercetat materialul probator existent la dosar și a ignorat prevederile art.2 alin.2 al Decretului-Lege nr.118/1990, care precizează că "În cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite; potrivit art.3 alin.1, persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art.1 alin.1 lit.a (a executat o pedeapsă privată de libertate în baza unei hotărâri judecătorești definitive sau au fost lipsite de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice) sau, lit.b (a fost privată de libertate în locuri de detenție pentru cercetări de către organele de represiune)".
Susține recurentul că tatăl său a executat pedeapsă privată de libertate în baza sentinței nr.302/27.07.1960 a Tribunalului Poporului D și a fost privat de libertate în locuri de detenție pentru cercetări de către organele de represiune, de mai multe ori.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.7 lit.b din OUG 214/1999, persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, în temeiul acestui text de lege sunt acordate drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990 exclusiv persoanelor care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Or, textul de lege invocat de recurent ca argumentare în drept a recursului său este art.2 al Decretului-Lege nr.118/1990, text care îi este prin urmare inaplicabil dat fiind că nu recurentul este cel căruia i s-a stabilit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Mai mult, se observă că textul invocat nu stabilește prin el însuși un drept la pensie pentru rudele de până la gradul IV inclusiv, cum greșit susține reclamantul, ci doar prevede luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit decretului-lege în favoarea celor care au dreptul la pensie de urmaș, stabilit în condițiile legii.
Astfel, după ce la art.1 lit.b al Decretului-Lege nr.118/1990 se prevede că se consideră vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune, la art.2 din actul normativ se precizează că, în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit decretului-lege.
Or, în cazul recurentului, nicio dispoziție din nr.OUG 214/29.12.1999 nu stabilește un drept la pensie în favoarea sa.
Astfel, așa cum în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, reclamantul nu se încadrează nici în dispozițiile art.4 din Decretul-Lege nr.118/1990, în care se precizează că beneficiază doar soțul ( soția ) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, recurentul nefăcând parte din această categorie, întrucât este descendent de gradul I al tatălui său.
Pentru aceste motive, în baza art.312 proc.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul -., împotriva sentinței nr.701 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Comercial și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/21.01.2008.
Jud.fond:.
-.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Elena Diana Ungureanu, Gina
