Alte cereri. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 616/CA
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
S-a luat în examinarea recursul în contencios - administrativ promovat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 904 din 18 aprilie 2008pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în sat Camena, comuna B, județul T, având ca obiect Legea nr.9/1998.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință învederează obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual, că la dosarul cauzei recurentul a depus un exemplar al motivelor de recurs pentru a fi comunicate intimatului reclamant.
Curtea înmânează intimatului reclamant copia motivelor de recurs.
Intimatul reclamant precizează că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință conținutul înscrisului comunicat la acest termen. Totodată, învederează instanței că nu mai are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicitând cuvântul pentru dezbateri cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat și, socotindu-se lămurită, în conformitate cu dispozițiile art.150 cod procedură civilă, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Intimatul reclamant, având cuvântul, solicită menținerea hotărârii instanței de fond care este temeinică și legală și respingerea recursului ca nefondat.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios-administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la 15 noiembrie 2007 sub nr-, reclamantul a contestat Ordinul nr. 5469 din 26 septembrie 2007 emis de către Cancelaria Primului Ministru.
In motivare reclamantul a arătat că nu s-a stabilit corect compensația în sumă de 1634,67 lei pentru 0,19 ha teren arabil pentru că această diferență apare între terenul intravilan din Bulgaria în suprafață de 3900. și cel primită în România de 2000.
In dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar, în copie, acte de stare civilă, Ordinul nr. 5469 din 26 septembrie 2007, Hotărârea nr. 1371 din 23 februarie 2007, emisă de către Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T, acte de proprietate, declarație din octombrie 1940, titluri de proprietate, alte înscrisuri, solicitând și efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate prin care să se determine corect suma contestată.
La solicitarea instanței, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a comunicat toate actele ce au stat la baza emiterii ordinului contestat.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 904 din 18 aprilie 2008, astfel cum a fost îndreptată, din oficiu, prin Încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2008, Tribunalul Tulceaa admis contestația formulată de reclamant, a anulat Hotărârea nr. 1371 din 23 februarie 2007 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T și Ordinul nr. 5469 din 26 septembrie 2007, emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru numai în ceea ce privește situația terenului și despăgubirile aferente și a constatat că reclamantului i se cuvin compensații în sumă totală de 189.314,14 lei reprezentând:
- 1285,73 lei - compensații pentru recolta de 4 ha porumb, și 1 ha soarelui;
- 771,1 lei compensații pentru 900. teren arabil;
- -,31 lei - compensații pentru 1000. teren intravilan.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Ordinul nr.5469/26 septembrie 2007 emis de Cancelaria Primului Ministru s-a validat Hotărârea nr. 1371 din 23 februarie 2007 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T, acordându-se reclamantului compensații bănești în cuantum de 2920,40 lei.
Hotărârea nr. 1371 din 23 februarie 2007, validată prin Ordinul în discuție, stabilea că valoarea totală a compensațiilor cuvenite reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului pentru bunurile abandonate de acesta în Bulgaria este de 2920,4 lei, din care 1634,67 lei reprezintă compensații pentru recolta de 4 ha porumb și 1 ha soarelui.
In referatul ce a stat la baza emiterii acestei hotărâri s-a consemnat că autorul petentului deținea în Bulgaria 10 ha teren arabil și 3900. teren intravilan, precum și o casă compusă din 4 camere, bucătărie, grajd, porumbar, hambar, privind compensații sau despăgubiri ca urmare a aplicării Tratatului d l Craiova pentru 10 ha teren arabil, 2000. teren intravilan și o casă, concluzionându-se că se propune acordarea de despăgubiri pentru 0,19 ha teren agricol și 4 ha porumb/1 ha soarelui (- 25%).
A reținut prima instanță faptul că nici în Ordin, nici în hotărâre și nici în alte înscrisuri nu se motivează de ce nu i se recunoaște reclamantului dreptul la despăgubiri pentru diferența de 1900. teren din aceeași categorie cu cel abandonat în Bulgaria, respectiv teren intravilan, neinvocându-se un temei de drept pentru a se putea realiza o verificare a respectivului punct de vedere.
Atât din declarațiunea din 3 octombrie 1940 cât și din situația de avere imobilă din 30 ianuarie 1942 rezultă că autorul reclamantului, a deținut în satul, județul 10 ha teren arabil, 1 casă, 45 ani curte și 24 ani vatră de sat, primind în România după evacuare, 10 ha teren de cultură, situat în comuna de, județ T, precum și un imobil compus din 3 camere, sală, bucătărie, magazie, grajd, pătul, samalâc, și 2000. teren - loc de casă, diferență, după cum s-a constatat fiind de 1900. teren intravilan.
Insă, art. 12 alin. 2 și 3 din nr.HG 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 stipulează, pentru un atare caz, că terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr. 50/1991, în funcție de localitate, iar diferența de teren se compensează ca teren agricol în funcție de gradul de folosință și de fertilitate.
Or, Legea nr. 50/1991, republicată, menționează ca limită suprafața de 1000. teren intravilan în localitățile rurale și 300. în localitățile urbane.
In opinia primei instanțe, limita de suprafață impusă de nr.HG 753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensații conform Legii nr. 9/1998 prin urmare o situație prezentă, pentru că tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ menționat, respectiv modalitatea de acordare a compensațiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar și pentru care cetățenii români beneficiază de măsuri compensatorii.
Prin urmare, constata tribunalul ca in cauză, făcând aplicarea prevederilor legale redate, se impunea acordarea de compensații bănești pentru suprafața limită de 1000. teren intravilan, stipulată pentru localitățile rurale, și respectiv 900. teren agricol, diferența până la 1900. pe lângă cele aferente recoltelor neculese ce nu au făcut obiectul criticii și, prin urmare, verificării.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
In motivarea recursului s-a arătat ca in Situația de avere a Comisiei mixte româno-bulgare, autorul a deținut în Bulgaria 10 ha teren agricol, o casă cu 4 camere și o singură curte în suprafață de 4000 mp.
In baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948 moștenitorii lui, la stabilirea sa în comuna de jud.T au primit un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu 3 camere și curte în suprafață de 2000 mp.
În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr.9/1998 "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării Tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art 2".
Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare (cum este și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între moștenitorii autorului și statul român) încheiate între coloniști și statul român, contravaloarea bunurilor primite la recolonizare în D de Nord urma să fie achitată de către aceștia în 10 rate egale anuale începând cu anul 1950.
În art 1 din Decretul nr. 553/1953 se prevede anularea, în măsura în care nu au fost achitate, sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de către aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 1 766/1941.
Menționează faptul că Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 nu exclude posibilitatea achitării acestor bunuri de către unii autori, dar acest lucru trebuie să rezulte chiar din contractul de vânzare-cumpărare, respectiv ștampila care să poarte mențiunea " achitat ".
Normele de aplicare a Legii nr. 9/1998, aprobate de Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 reglementează potrivit prevederilor art.28 calculul diferenței de teren intravilan față de suprafața limită stabilită de Legea nr. 50/1991 în echivalent agricol.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, precum și pe dispozițiile Legii nr. 9/1998, nr.HG 753/1998 cu modificările și completările ulterioare, nr.HG 286/2004, nr.OG 25/2007.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare insa fiind prezent la termenul de judecata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4.Curtea
Examinândrecursulprin prisma criticilor aduse, Curtea constată căeste nefondat,pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autorul reclamantului deținea în Bulgaria 10 ha teren arabil și 3900. teren intravilan, precum și o casă compusă din 4 camere, bucătărie, grajd, porumbar, hambar. Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul român la data de 29 ianuarie 1948 moștenitorii lui, la stabilirea în comuna de, jud.T au primit un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu 3 camere și curte în suprafață de 2000 mp.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantului i se cuveneau compensații bănești și pentru diferența de 1900 mp teren intravilan, compensații ce trebuie acordate în conformitate cu dispozițiile HG nr.753/1998.
Vor fi înlăturate criticile recurentei întrucât, având în vedere că reclamantul a solicitat plata compensațiilor pentru diferența de 1900 mp, nu are relevanță în cauză dacă acesta a achitat sau nu contravaloarea imobilului achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul român la data de 29 ianuarie 1948, respectiv dacă a beneficiat sau nu de scutirea de plată prevăzută de Decretul nr.553/1953.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul in contencios administrativformulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 904 din 18 aprilie 2008pronunțată de Tribunalul Tulcea îndosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în sat Camena, comuna B, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond.
tehnoredactat dec. jud. -
2 ex/15.12.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
