Contestație act administrativ fiscal. Decizia 615/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 615/CA
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
S-a luat în examinarea recursul în contencios-administrativ promovat de recurentul reclamant, domiciliat în B, bd. - - nr.75-77,.1,.8,.33 - prin procurator, domicliat în comuna de Târg, sat de Târg, județul P, împotriva Sentinței civile nr. 1135 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județul T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - exonerare plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței -/11.11.2008 și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință învederează obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual. Mai arată că la dosarul cauze recurentul reclamant a depus precizări în completarea cererii de recurs -a solicitat judecata în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios-administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25.10.2007 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, astfel cum a fost precizată, reclamantul a formulat, în temeiul art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, contestație împotriva adresei nr.14232 din 22 august 2007 emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, solicitând exonerarea de la plata sumei de 2118 lei reprezentând accesorii calculate pentru neplata în termen a sumei de 6472 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 1.11.2005 părăsit domiciliul fiscal la care figura, împrejurare ce a fost adusă la cunoștință pârâtei prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2005, solicitând totodată ca orice comunicare în materie fiscală să se realizeze la reședința din Cu toate acestea, nu s-a operat modificarea cerută și toate documentele emise au fost trimise la vechiul domiciliu.
A mai susținut că după numeroase demersuri a aflat cuantumul debitului cu care este înregistrat în evidențele fiscale, la care s-au calculat și accesorii, însă modalitatea de calcul este și aceasta eronată, adăugându-se artificial o sumă de 170 lei în condițiile în care de la data scadenței - 26 septembrie 2006 și până la data achitării - 27 iulie 2007 sunt 301 zile, cu 0,1% pe zi de întârziere, rezultând un total de 1948 lei și nu 2118 lei cum a fost calculată de către pârâtă.
Prin Sentința civilă nr.1135/2008, Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la DGFP T sub nr.4996 din 29 decembrie 2005, reclamantul, în calitate de persoană fizică independentă, a solicitat ca orice comunicare în materie fiscală să-i fie expediată la reședința sa din B,- - 77, bloc 2,. A sau. 1,. 33, sector 6.
Corespondența ulterioară a fost comunicată la adresa din T,-, - 1,. B,. 33, județ T, iar pentru neachitarea în termen a debitului s-au calculat penalități.
Potrivit pct. 1 - Instrucțiuni de completare a formularului "Cerere de înregistrare a domiciliului fiscal al contribuabilului" din nr.300/2004, modificat prin nr.1600/2004, schimbarea domiciliului fiscal al contribuabilului se face pe baza cererii depuse la organul fiscal în raza teritorială în care se află noul domiciliu, sub condiția ca cererea să fie însoțită de acte doveditoare.
Din înscrisurile anexate rezultă că reclamantul nu a îndeplinit condițiile impuse prin prevederile legale menționate pe de o parte pentru că nu a depus cererea la organul fiscal în a cărei rază teritorială și-a stabilit noul domiciliu dar, mai mult decât atât, nu anexează cererii o dovadă a noului domiciliu și în cuprinsul acesteia utilizează termenul "reședință", ceea ce reprezintă cu totul altceva.
În aceste condiții, organul fiscal nu putea expedia corespondența la o altă adresă decât domiciliul dovedit din T și, pentru că aceasta a fost returnată, s-a procedat la comunicarea prin publicitate, prin afișare la sediul T și pe pagina de INTERNET a, conform celor consemnate în adresa nr.14232 din 22 august 2007 (fila 24), o situație contrară nefiind probată.
Debitul este datorat cu titlu de impozit pentru activitatea desfășurată în calitate de persoană fizică independentă, comerciant, distinctă de persoana fizică.
Instanța a apreciat că în niciuna dintre situații organul fiscal nu avea obligația de a realiza comunicarea actelor la o altă adresă decât domiciliul pentru că reclamantul nu a anexat cererii sale niciun fel de acte doveditoare, astfel că propria neglijență nu poate fi imputată altcuiva și, mai mult decât atât, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască împrejurarea că datorează impozit pentru veniturile obținute, o perioadă îndelungată de timp nu s-a preocupat de clarificarea acestei situații, interval în care s-au calculat și s-au acumulat penalități.
S-a reținut și lipsa de coerență a reclamantului în sensul că, deși în cererea introductivă invocă schimbarea domiciliului fiscal, ulterior, în cuprinsul concluziilor scrise se prevalează de faptul că nu a intenționat niciodată să-și schimbe domiciliul fiscal, și că nu poate fi obligat la o atare schimbare, însă nu se schimbă situația din moment ce nu a anexat cererii sale acte doveditoare privind noua adresă, și faptul că folosea locuința în mod continuu de mai mult de 183 zile într-un an calendaristic.
Din verificarea situației debitelor PF - la 31 decembrie 2007 reiese că suma datorată pentru anul 2005 în cuantum de 6472 lei a devenit scadentă la 27 septembrie 2006, s-a achitat la 27 iulie 2007, calculându-se majorări doar pentru intervalul 27 septembrie 2006 - 27 iulie 2007, în cuantum de 2056 lei, din care s-au achitat la 17 septembrie 2007 - 709 lei. În urma acestei plăți parțiale se mai datorează cu titlu de majorări pentru întârzierea la plata sumei de 6472 lei - 1347 lei, diferența până la 1416 lei, sumă ce este datorată la 31 decembrie 2007, după cum s-a arătat, constituind majorări aferente din 23 iulie 2007.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 Cod de procedură civilă.
A arătat recurentul că prin cererea introductivă din 25.10.2007 și cererea modificatoare din 30.01.2008 adresate Tribunalului Tulceaa solicitat exonerarea de la plata sumei de 2118 lei reprezentând accesorii calculate de Administrația Finanțelor Publice T pentru neachitarea la termen a impozitului pe venit aferent anului 2004 în cuantum de 6472 lei. A învederat în acțiune că apariția și acumularea accesoriilor a fost consecința directă a faptului că intimata nu i-a soluționat și nu i-a comunicat răspuns la cererile nr.4996/29.11.2005 și nr.2841/13.02.2007 prin care reclamantul a solicitat să i se comunice la adresa sa din B cuantumul impozitului aferent anului 2004 și rezultatul verificării rolului său fiscal.
A mai susținut recurentul că instanța de fond nu s-a preocupat de soluționarea cererii prin prisma temeiului legal invocat, în sensul că a trecut sub tăcere faptul că intimata nu i-a răspuns la cererile trimise și a interpretat greșit solicitarea din cererea nr.4996/29.11.2005 considerând că a cerut intimatei schimbarea domiciliului fiscal de la T la
Mai mult, instanța a apreciat greșit că intimata nu avea obligația de a-i soluționa cele două cereri și de a-i comunica răspuns la acestea la adresa din B, în condițiile în care nu i-a comunicat vreun răspuns nici la adresa din
Recurentul a motivat că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ deoarece nu a solicitat intimatei explicații în legătură cu nesoluționarea celor două cereri și nu i-a cerut intimatei să facă dovada prin publicitate a deciziei de impunere aferentă anului 2004.
În ceea ce privește precizările făcute prin concluziile scrise din data de 30.05.2008, neluate în considerare de instanță, recurentul a arătat că desființarea deciziei nr.2070/3.03.2008 prin care s-au stabilit accesoriile de plată nu putea fi solicitată prin cererea introductivă întrucât la acea dată actul nu era emis, iar celelalte aspecte invocate nu pot fi considerate capete noi de cerere ci sunt doar detalieri ale consecințelor negative produse recurentului prin nesoluționarea cererilor formulate.
Intimata pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, acțiunea reclamantului vizează refuzul pârâtei DGFP T de a-i comunica impozitul pe venit la adresa sa din B, adusă la cunoștința organului fiscal prin cererile nr.4996/29.11.2005 și nr.2841/13.02.2007, cu consecința exonerării de la plata sumei de 2118 lei reprezentând accesorii calculate de Administrația Finanțelor Publice T pentru neachitarea la termen a impozitului pe venit aferent anului 2004 în cuantum de 6472 lei, sumă ce a fost comunicată reclamantului prin adresa nr.14232/22.08.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice
Curtea reține că potrivit art.44 alin.2 Cod procedură fiscală,
"Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c)prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire,precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate."
Recurentul a invocat faptul că intimata nu i-a soluționat și nu i-a comunicat răspuns la cererile nr.4996/29.11.2005 și nr.2841/13.02.2007 prin care reclamantul a solicitat să i se comunice la adresa sa din B cuantumul impozitului aferent anului 2004 și rezultatul verificării rolului său fiscal. Ori, ață de dispozițiile menționate, se constată că nu există o obligație legală a organului fiscal privind comunicarea actelor administrative fiscale la o altă adresă decât domiciliul fiscal. Având în vedere că nu s-a realizat procedura legală de schimbare a domiciliului fiscal, după cum corect a reținut și instanța de fond, organul fiscal a procedat la comunicarea sumei de plată cu titlu de impozit aferent anului 2004 în conformitate cu disp. art.44 alin.2, respectiv la domiciliul fiscal din Municipiul T, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În ceea ce privește legalitatea îndeplinirii procedurii de comunicare a Declarației de impunere anuale prin publicitate, publicitate pe care recurentul o consideră nerealizată atâta timp cât organul fiscal nu a produs dovezi în acest sens, Curtea apreciază că, față de obiectul cauzei, o atare apărare nu prezintă relevanță, urmând a fi analizată eventual în contestația la decizia de impunere, aceasta din urmă constituind actul administrativ fiscal prin care se stabilesc obligații de plată și care poate fi contestat în condițiile OG nr.92/2003.
De asemenea, în mod corect a considerat instanța de fond că cererile formulate prin concluziile scrise din data de 30.05 2008 sunt cereri noi, formulate după intrarea în dezbateri, ce nu pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei. O atare împrejurare nu îl împiedică pe reclamant să formuleze o cerere separată, privind contestarea deciziei nr.2070/3.03.2008, prin care să valorifice toate celelalte apărări invocate.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulîn contencios-administrativ promovat de recurentul reclamant, domiciliat în B, bd. - - nr.75-77,.1,.8,.33 - prin procurator, domicliat în comuna de Târg, sat de Târg, județul P, împotrivaSentinței civile nr. 1135 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond.
Red.dec.jud.
2 ex/18.12.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
