Alte cereri. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.623/CA
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile promovate în contencios administrativ de pârâții IPJ T, cu sediul în T,-, județ T, Inspectoratul General al Poliției Române B, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B prin mandatar DGFP T, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva sentinței civile nr.2124 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales în T,-, județ T și intimatul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de solicitarea recurenților, de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanții -, și, au chemat în judecată INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, actualizat cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat până la data achitării efective; să se constate că, în calitate de ofițeri de poliție judiciară au fost discriminați față de alți ofițeri de poliție judiciară detașați la./, anulându-se astfel situația creată prin discriminare și efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă.
De asemenea, reclamanții au mai solicitat să li se plătească sumele de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12 B, calculată de la data de 5 mai 2003 și până la data introducerii acțiunii, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții au chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat să asigure Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării sumelor solicitate.
In motivare, reclamanții arată că sunt ofițeri și agenți de poliție în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; în conformitate cu art. 28 din nr.OUG 43/2002, colegi de-ai lor, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toții este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 lit. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă egală.
Se mai susține că acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare în condițiile în care au aceleași atribuții, respectiv efectuează acte de urmărire penală, sub directa supraveghere a procurorului, primesc dispoziții direct de la procuror ce sunt obligatorii și nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității cauzelor soluționate, iar discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
Reclamanții mai învederează că, în calitate de funcționari publici cu statut special, li se cuvine și norma de hrană 12 B de care beneficiază personalul căruia i se aplică statutul polițistului și în raport de care sunt discriminați pentru că execută același gen de activități polițienești, au același grad de pregătire și unii dintre ei nu fac parte din poliția judiciară.
In apărare, Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată; întâmpinare a depus și Inspectoratul de Poliție al Județului T prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - decembrie 2004.
La termenul din 12.06.2008 a fost introdus în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin sentința civilă nr. 2124/11.09.2008 a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune și a fost admisă acțiunea cu privire la sporul de 30% ce a fost acordat reclamanților în raport de perioada lucrată. Cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
S-au reținut următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri și agenți de poliție în cadrul T, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispoziții art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevede în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării este garantată în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați, deși îndeplinesc, în virtutea funcție pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
De altfel, prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reținându-se că prin nr.OUG 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente intervalului septembrie 2002 - decembrie 2004 fost respinsă pentru că situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 219/1 august 2008, iar conform art. 21 alin. 2 din Nr.OG 137/2000 termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, fiind evident că, indiferent de forma discriminării, anterior constatării ei, nu s-ar fi recunoscut dreptul la sporul de 30% reclamanților.
In ceea ce privește norma de hrană, potrivit anexei la HG nr. 65/2003, reprezintă suplimentul pentru eforturi deosebite sau situații speciale ce se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura (situația la care s-au raportat reclamanții invocând discriminarea).
Față de dispozițiile Legii nr. 218/2002, s-a motivat că inspectoratele județene de poliție nu fac parte din structura, ci se află în subordinea acestuia, astfel că funcționarii publici cu statut special din cadrul acestora nu pot beneficia de sporul de hrană 12 B, iar în ceea ce privește discriminarea, pe lângă faptul că o asemenea situație nu a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nu s-a venit cu argumente concrete care să impună concluzia că s-au inclus distincții între situații analoage și comparabile, nefiind administrate probe într-un sens sau altul.
Cererea reclamantului a fost respinsă întrucât acesta a fost numit în funcție în structura de poliție judiciară, în condițiile Legii nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, la data de 17.03.2006, prin dispoziția nr.1653/17.03.2006, așa cum rezultă din adeverința T nr.6968/7/10.07.2008 (fila 117 din dosar) iar drepturile bănești se solicită până la data de 30.03.2006.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că acesta elaborează proiectul bugetului de stat, fiind cel care alocă ministerelor fondurile necesare plății drepturilor salariale, motiv pentru care va fi obligat să asigure Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate de reclamanți.
Soluția a fost atacată cu recurs de către pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Poliției Române precum și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin recursul său MIRA critică modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, prevederile legale aplicabile făcând referire la termenul de prescripție de 3 ani. Data la care reclamantul a luat cunoștință de discriminare este data la care a fost publicată în nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Data pronunțării hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi momentul luării la cunoștință de discriminare atâta timp cât legea nu condiționează formularea acțiunii de sesizarea în prealabil a CNCD.
În privința fondului cauzei se arată că un act normativ nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este ea definită de art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/ 2000. Legea nu poate constitui temei al discriminării, întrucât fapta de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute de lege.
Diferențierea de tratament are la bază criteriul obiectiv al detașării într-o instituție care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și criterii obiective conexe, astfel că cele două categorii de polițiști nu se află în situații identice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mai multe rânduri în sensul că nu există discriminare între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției naționale Anticorupție din cadrul MIRA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Inspectoratul de Poliție al Județului consideră că deși cele două categorii de polițiști au aceleași atribuții, temeiul de drept în baza căruia exercită aceste atribuții diferă, reclamanții nefiind detașați în DNA. Totodată, discriminarea invocată are la bază un act normativ și nu un fapt material.
Recurentul mai arată că titlul cuprinde dispoziții potrivnice în ceea ce îl privește pe reclamantul.
Inspectoratul General al Poliției Române critică prin motivele de recurs modul de soluționare a excepției prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că pretențiile puteau fi formulate doar pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
În privința fondului cauzei se arată că instituția pârâtă nu poate fi obligată decât la plata unor drepturi salariale stabilite de lege, în speță OG nr. 38/2003.Legea este cea care stabilește dreptul la sporul de 30% numai în favoarea ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție iar diferențierea are la bază criteriul obiectiv al detașării precum și alte criterii obiective conexe. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat deja în spețe similare, apreciind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu.
Ministerul Economiei și Finanțelor invocă prevederile legale cu privire la atribuțiile sale.
Analizând cauza sub toate aspectele semnalate, instanța de recurs a avut în vedere următoarele argumente pentru fundamentarea soluției:
Recursurile pârâților:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune:
Potrivit OG nr. 137/2000, persoana discriminată poate cere despăgubiri conform dreptului comun, respectiv în 3 ani, termen care "curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" - art. 27 alin. 2 din OG nr. 137/2000.
În speță, fapta se consideră că a fost săvârșită la momentul apariției dispoziției legale care acordă sporul de 30% ofițerilor de poliție judiciară detașați în DNA, respectiv momentul publicării în monitorul oficial a OUG nr. 43/2002. Momentul publicări în Monitorul Oficial este și cel la care reclamantul a luat cunoștință de presupusa discriminare, nimeni neputând să invoce necunoașterea legii.
Așa cum rezultă din art. 20 din OUG nr. 137/2000, sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării se face de către persoana ce se consideră discriminată, Consiliul nefăcând decât să constate această stare. Concluzia este aceea că la momentul sesizării persoana cunoaște situația de discriminare la care a fost supusă și încearcă să o dovedească prin administrarea de probe (art. 20 alin. 6), urmărind recunoașterea oficială a acestei stări, înlăturarea consecințelor și restabilirea situației anterioare.Nimic nu îl împiedică să sesizeze instanța de judecată pentru obținerea de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât, conform art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 "cererea nu este condiționată de sesizarea consiliului" iar hotărârea consiliului nu are nici o valoare probatorie, în fața instanței administrându-se în mod obligatoriu probe pentru dovedirea discriminării (art. 27 alin. 4) - reclamantul are cunoștință deja despre existența discriminării și încearcă să o dovedească în condițiile legii pentru a obține despăgubiri. față de hotărârea Consiliului nu pot afirma că au luat cunoștință de discriminare ca urmare a constatării discriminării față de o persoană aflată într-o situație similară, așa cum am arătat, aceștia luând cunoștință de fapta presupus discriminatorie la data apariției textului de lege care acorda un spor doar anumitor categorii de polițiști.
Pentru aceste considerente se apreciază că excepția prescrierii dreptului la acțiune este fondată, reclamanții putând să ceară despăgubiri doar pentru 3 ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada cuprinsă între 15 aprilie 2005 și 15 aprilie 2008.
Cum acțiunea vizează perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, s-a constatat că cererea este prescrisă pentru perioada 01.09.2002 - 15.04.2005.
Fondul cauzei pentru perioada 15.04.2005 - 31.03.2006:
OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în MO nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție stabilește pentru prima oară în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% în textul art. 28 alin. 4 potrivit cu care "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului național anticorupție.
OUG nr. 43/2002 a suferit numeroase modificări, sporul de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară fiind menținut (OUG nr. 24/2004, legea nr. 601/2004 - art. 28 alin. 5) până la apariția OUG nr. 27/2006 care îl abrogă potrivit art. 41 lit. e) începând cu luna aprilie 2006 (07.04.2006) - art. 40 din ordonanță.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art. alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție presupune același regim juridic pentru situații identice. Totodată, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, astfel că, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Reclamanții invocă în apărarea lor Hotărârea Consiliului Național pentru combaterea discriminării nr. 219/2007. Această hotărâre nu are, așa cum s-a arătat deja, nici o valoare probatorie față de prevederile art. 27 alin. 4 din OUG nr. 137/2000.
În speța de față avem de a face cu următoarea situație:
- sporul de 30% se acordă ofițerilor de poliție judiciară în temeiul OUG nr. 43/2002 determinat de detașarea lor și numirea cu respectarea unor criterii impuse de lege în DNA, reclamanții neputând să beneficieze de aceeași salarizare ca unei persoane detașate într-o altă structură, neaflându-se în aceeași situație.
În concluzie, instanța reține că nu există o discriminare între reclamanți, ofițeri de poliție judiciară în cadrul MIRA și ofițerii de poliție judiciară detașați în DNA, situațiile lor nefiind identice.
Nu în ultimul rând trebuie să amintim textul art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 pe care se întemeiază acțiunea reclamanților, potrivit cu care "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului".
Astfel, drepturile de natură salarială nu pot fi acordate decât în temeiul unei legi care le prevede. În baza art. 27 din OG nr. 137/2000 nu pot fi acordate decât despăgubiri în cazul în care se constată existența unei discriminări, iar repararea prejudiciului poate presupune ca aceste despăgubiri să fie egale (sau nu ) cu drepturile salariale acordate diferențiat.
Deși prima instanță a folosit noțiunea de "drepturi salariale", din considerente rezultă că au fost avute în vedere exclusiv prevederile OUG nr. 137/2000.
În ceea ce privește art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, și Curtea Constituțională a stabilit că textul este neconstituțional "în măsura în care din acesta se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru aceste considerente instanța a admis recursul pârâților, apreciind că nu există discriminare în raport de ofițerii de poliție detașați în DNA, cererea fiind și prescrisă pentru o parte din perioadă.
Pe cale de consecință, nu se mai pune problema efectuării mențiunilor în carnetul de muncă.
Prevederile din cuprinsul dispozitivului sentinței referitoare la admiterea acțiunii reclamantului reprezintă simple erori materiale față de respingerea motivată a cererii sale.
Recursul chematului în garanție
În virtutea dispozițiilor legale care stabilesc atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta nu poate pune la dispoziția ordonatorilor de credite fondurile necesare efectuării unor plăți. Mai mult, respingerea cererii principale determină respingerea cererii de chemare în garanție.
Instanța a menținut dispozițiile referitoare la respingerea acțiunii față de reclamantul și a capătului de cerere privind norma de hrană.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile promovate în contencios administrativ de pârâții IPJ T, cu sediul în T,-, județ T, Inspectoratul General al Poliției Române B, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B prin mandatar DGFP T, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva sentinței civile nr.2124 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales în T,-, județ T și intimatul pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect drepturi salariale.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002-15.04.2005 și respinge acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă.
Respinge acțiunea pentru restul perioadei.
Respinge cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Menține dispozițiile din sentință privind respingerea capătului de cerere privind acordarea contravalorii normei de hrană și a acțiunii reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 2008
Jud.fond-
Tehnored.--/24.11.2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
