Alte cereri. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.658
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.351 pronunțată în data de 19 februarie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu sediul în B,-, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Instituția Prefectului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, aflat la primul termen de judecată și prin Serviciul Registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant, după care,
Intimatul-reclamant personal solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, ia act că recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-reclamant personal, având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, întrucât recurenta nu cunoaște legislația în vigoare.
În motivarea sa arată că de doi ani este plimbat de drumuri de către această instituție, deși dovedit cu înscrisuri emise de către Ministerul Finanțelor Publice că autoturismele cumpărate de la Ministerul Apărării sunt scutite de la plata taxei speciale.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 70 lei, conform înscrisurile ce însoțesc cererea depusă la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele,
Prin cererea înregistrată sub nr. 1209 din 20.02.2009 la udecătoria Buzău, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului B, pronunțarea unei sentințe prin care aceasta să fie obligată la restituirea sumei de 214 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că suma solicitată reprezintă cheltuielile efectuate cu 3 înmatriculări provizorii a autoutilitarei 1307 cu nr. de înmatriculare A 42764, cumpărată în baza facturii nr. - din 25.01.2007 de la Ministerul Apărării Naționale.
Se arată că înmatriculările provizorii au fost necesare datorită refuzului pârâtei, respectiv a Serviciului de înmatriculări auto de a înmatricula definitiv autovehiculul achiziționat sub motivația că reclamantul trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare.
Pentru dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar factura fiscală nr. - din 25.01.2007, adresa nr. 18848 din 11.04.2007 emisă de B, chitanțe de plată către bugetul local, către CEC SA, chitanțe plată numere provizorii, emise de Instituția Prefectului județului
Prin sentința nr. 2228 din 16.04.2008, Judecătoria Buzăua anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamantul a refuzat să plătească taxa judiciară de timbru datorată de 37,5 lei și timbru judiciar de 3 lei, astfel că în conformitate cu disp. art. 20 din Legea nr. 146/1997, acțiunea formulată urmează a fi anulată ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, motivând că nu i s-a pus în vedere cuantumul timbrajului.
Prin decizia civilă nr. 626 din 15.09.2008, a fost admis recursul declarat de petent, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza la aceiași instanță pentru a se pronunța pe fondul pricinii.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Buzău -Secția Civilă a reținut că recursul este fondat, constatându-se că recurentul a plătit taxa judiciară de timbru atât pentru acțiunea promovată cât și pentru recursul declarat, că acestuia nu i s-a pus în vedere de către instanță cuantumul taxei de timbru datorată.
Prin sentința nr. 6750 din 26 noiembrie 2008, completul inițial investit din cadrul Judecătoriei Buzăua admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a constatat că reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său de către Instituția Prefectului, astfel că numai instanța de contencios administrativ poate dispune repararea pagubei cauzate prin încasarea taxelor auto de primă înmatriculare, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată la ribunalul Buzău -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 4745/19.12.2008.
Prin sentința nr.351 pronunțată în data de 19 februarie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepția de netimbrare invocată de pârâta Instituția Prefectului județului B și admis acțiunea în parte formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului B obligând pârâta la plata sumei de 114 lei despăgubiri și a cheltuielilor de judecată în sumă de 28,3 lei către reclamant.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din răspunsul MEF, înregistrat la DGFP sub nr. 17818 din 03.04.2007 rezulta că în cazul autovehiculului cumpărat de către reclamant, pentru înscrierea în circulație nu se datorează taxa specială prevăzută de art. 2141din Codul fiscal.
În aceste condiții, apare ca nejustificat refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantului cu obiect înscriere în circulație a autocamionului 1307, A-42764.
Potrivit chitanțelor depuse de reclamant la dosar, instanța a constatat că datorită acestui refuz reclamantul a fost obligat neîntemeiat să plătească 2 autorizații provizorii de circulație și numere provizorii în sumă de 114 lei.
Instanța a reținut că diferența până la 214 lei nu a fost încasată de către pârâtă, ci a fost plătită de reclamant la CEC SA și bugetul local, astfel că a admis acțiunea formulată în parte și a obligat pârâta la 114 lei către reclamant.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta Instituția Prefectului B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea greșită a legii.
Pe fondul cauzei menționează că nu se poate reține o culpă a instituției prefectului în condițiile în care dat dovadă de bună-credință în tot ce însemna soluționarea cererii cu privire la înmatricularea autovehiculului 1304 cu proprietar, achiziționat de către acesta de la Ministerul Apărării Naționale.
Astfel, Instituția Prefectului județului Baî ncercat și a făcut demersuri încercând să soluționeze favorabil solicitarea reclamantului, avându-se în vedere vidul legislativ existent, raportat la elementul de noutate ce l-a reprezentat înmatricularea unui autovehicul cu o asemenea proveniență, întocmindu-se raportul cu nr. 47444/02.04.2007, concluziile acestui raport fiindu-i comunicate cu adresa nr. 5176/02.04.2007.
Apreciază recurenta că odată ce nu se poate reține culpa instituției, drept consecință nici nu poate fi obligată la plata a 114 lei către reclamant, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de 28,3 lei,
Se solicită să se admită recursul, iar în temeiul art.304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă, raportat la art.312 al.3, teza I Cod procedură civilă, făcând în cauză și aplicarea art.3041Cod procedură civilă, să se modifice în tot hotărârea recurată și pe fond să se respingă cererea de chemare în judecată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând în esență că sentința recurată este temeinică si legală sub aspectul criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr. civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Recurenta invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, motivat de faptul că în sarcina sa nu se poate reține nicio culpă, întrucât dat dovadă de bună credință și a întreprins demersurile necesare soluționării cererii reclamantului, însă a constatat existența unui vid legislativ cu privire la solicitarea reclamantului.
Așa cum rezultă din adresa DGFP B pentru înscrierea în circulație a autoturismului cumpărat de reclamant nu se datorează taxa specială prevăzută de art. 2141Cod fiscal în cauză nefiind vorba de un vid legislativ ci de necunoașterea dispozițiilor legale.
Eroarea de drept constând în nerecunoașterea dispozițiilor legale mai sus menționate nu poate fi cauză exoneratoare de răspundere deoarece se opune principiului potrivit căruia necunoașterea legii nu constituie o scuză.
Acest principiu asigură aplicarea fermă și imperativă legii și dă satisfacție celui vătămat de a-și repara prejudiciul.
Serviciul din subordinea recurentei trebuia să se informeze și să cunoască dispozițiile legale aplicabile în speță, iar în caz contrar să suporte consecințele produse din culpa sa.
O altă soluție ar face nesigure și instabile limitele imputabilității și ar transfera sarcina suportării efectelor negative ale necunoașterii legii pe umerii celor păgubiți.
B-credință nu poate fi invocată în cazul nerespectării legii și a drepturilor celorlalți, întrucât aceasta presupune diligență și abținerea de la păgubirea altuia.
Recurenta cu minime diligențe ar fi putut cunoaște dispozițiile legale aplicabile și ar fi putut rezolva la timp cererea reclamantului fără a-l prejudicia prin obligarea la înmatriculări provizorii a autoutilitarei 1307 cu nr. de înmatriculare A 42764, cumpărată în baza facturii nr. - din 25.01.2007 de la Ministerul Apărării Naționale.
Neputându-se reține inexistența vinovăției în ceea ce o privește pe recurenta-intimată nu poate fi nici exonerată de răspundere pentru prejudiciul cauzat din culpa sa intimatului- reclamant.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate de recurenta-pârâtă Instituția Prefectului, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Având în vedere cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs și culpa procesuală a recurentei, urmează fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimat cu actele anexate cererii, în cuantum de 70 lei, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în B,-, județ B, împotriva sentinței nr.351 pronunțată în data de 19 februarie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, cu sediul în B,-, județ
Obligă recurentul-pârât Instituția Prefectului B să plătească intimatului-reclamant suma de 70 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Întrucât s-a pensionat
Prezenta se semnează de către
Președintele instanței,
Grefier
- -
Red. / tehnored.
2 ex./08.05.2009
ds. fond nr- Tribunalul Buzău
jud.fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
