Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.659
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr.45 pronunțată în data de 10 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL P, SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE cu sediul în P,-, județ
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 22 lei, conform chitanțelor fiscale nr.-/2009 și -/2009 și timbre judiciare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă Banca Comercială Română reprezentată de consilier juridic -, conform delegației nr.13091/2/15.04.2009, pe care o depune la dosar și intimatul-pârât Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale reprezentat de consilier juridic, conform delegației nr.46659/2009 pe care o depune la dosar..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat, timbrat și aflat la primul termen de judecată, după care,
Recurenta-reclamantă Banca Comercială Română reprezentată de consilier juridic - și intimatul-pârât Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale reprezentat de consilier juridic, având pe rând cuvântul arată că nu au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri. Intimatul-pârât Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale reprezentat de consilier juridic, depune la dosar întâmpinare precizând că la comunicat și recurentei-reclamante.
Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-reclamantă Banca Comercială Română reprezentată de consilier juridic -, având cuvântul solicită admiterea astfel cum a fost formulat, pe fond admiterea contestației și restituirea sumelor achitate.
În susținerea sa orală arată că sentința este nelegală și nefondată întrucât instanța de fond a interpretat în mod greșit actele juridice deduse judecății, respectiv au contestat Decizia de reverificare nr.135/2008 emisă de pârâtă în baza referatului nr.-/2008 al aceleiași autorități și care a stat la baza emiterii celorlalte acte contestate, întrucât a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.105 alin.3 Cod procedură civilă.
Se susține că tribunalul a interpretat greșit actele deduse judecății, în sensul că a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora în încercarea de a da o aparentă legalitate unei decizii nelegale, fiind evident că aceste acte au fost fundamentate în mod strict pe dispozițiile tezei Iaa rt.105 alin.3 din OG nr.92/2003 republicată, în nici unul din aceste acte nereținându-se apariția unor erori de calcul ca motiv al reverificării, astfel încât să poată fi aplicat teza II-a a aceluiași articol.
Menționează că în mod nejustificat instanța de fond a reținut faptul că la determinarea valorii de inventar a clădirii sediul BCR P nu fost inclusă și valoarea de inventar a "instalației de climatizare", întrucât este vorba de aparatură de aer condiționat personale și nu instalație de climatizare.
Precizează că reclamanta a pus la dispoziția organelor de control toate actele solicitate, astfel că reținerea instanței că nu ar fi prezentat înscrisurile contabile solicitate este eronată, cu atât mai mult în cele două rapoarte fiscale nu este menționat acest fapt.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli la fond și în recurs.
Intimatul-pârât Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale reprezentat de consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Precizează că echipa de control au verificat instalația de aer condiționat, constatând și considerând că este vorba de instalație de climatizare, și în consecință pârâta trebuia să plătească impozit.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.45 pronunțată în data de 1 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Banca Comercială Română SA, împotriva pârâtului Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Decizia de reverificare nr.135/28.02.2008 a privit perioada 10.01.2003-31.12.2005 la obiectivul de control "impozit pe clădiri".
Potrivit art.105(3) din OG 92/2003 actualizat, inspecția fiscala se efectuează o singura data pentru fiecare impozit, taxă, contribuție si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă de la data încheierii inspecției fiscale si pana la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data de efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
Sub un prim aspect, tribunalul a constatat că, astfel cum rezulta din raportul de inspecție fiscala întocmit la 20.03.2008, anterior acestei inspecții fiscale, BCR-sucursala P si BCR-sucursala Județeana P, Agenția au fost supuse controlului fiscal (raport - înregistrat sub nr.- din 12.12.2005, asa cum arata si reclamanta ), stabilindu-se vărsământ suplimentar "taxa teren"- 366 lei, vărsământ suplimentar "taxa auto"-29 lei, vărsământ suplimentar " taxa firma "-323 lei, iar diferențele stabilite suplimentar in cauza de fata reprezintă urmarea directa a calculului eronat al obligației fiscale datorate pentru întreaga perioada. Astfel, la determinarea valorii de inventar a clădirii cu nr.de inventar 1001 "Clădire sediu BCR SA-sucursala Județului P" nu a fost inclusa si valoarea de inventar a "instalației de climatizare" cu nr.de inventar 3007.
Prin urmare, reclamanta a fost supusa unei reverificări în urma încadrării în teza a II-a art.105(3) din OG 92/2003 act. dar și în cea privind apariția unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor anterioare, reclamanta nefăcând dovada faptului ca la controlul anterior a prezentat atât situația contului 212 "Construcții", cât și a contului 2131 " tehnologice " și astfel reverificarea perioadei 1.01.2003- 31.12.2005 la obiectivul de control "impozit pe clădiri" a fost dispusa în condiții de legalitate.
In ceea ce privește temeinicia sumelor reținute în sarcina reclamantei, reprezentând obligații de plata aferente impozitului pe clădiri (55.411 lei-impozit stabilit suplimentar, 45.571 lei-majorări si 2.992 lei-penalități), tribunalul a reținut că potrivit prevederilor pct.52 alin.2 din HG 44/2004, la determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acestora, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir si alte asemenea, operabile individuale de climatizare care nu fac parte din categoria elementelor si instalațiilor funcționale ale clădirii.
Astfel, legiuitorul a individualizat drept excepție "aparatele individuale de climatizare care nu fac parte din categoria elementelor si instalațiilor funcționale ale clădirii". Prin urmare, s-a exceptat nu orice aparat de climatizare, respectiv instalație de climatizare, ci aparatele individuale cele care nu sunt "incorporate" in clădire.
Tribunalul a apreciat că includerea instalației de climatizare în valoare impozabila a clădirii respecta prevederile legale ale pct.52 alin.2 din HG nr.44/2004, fiind un echipament ce deservește întreaga clădire. De altfel, asa cum corect a aratat si parata, Curtea de Apel P prin decizia nr.348/6.03.2008 a menținut soluția instanței de fond intr-o speța similară, în care s-a retinut distincția pe care legiuitorul a dorit sa o facă intre sisteme, instalații (de iluminat, sanitare, de încălzire, de telecomunicații si altele asemenea) si aparate individuale, reclamanta făcând confuzie intre aparatele individuale si instalația de climatizare în întregul său.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Banca Comercială Română criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin primul motiv de recurs reclamanta critică sentința recurată ca urmare a faptului că instanța de fond ar fi interpretat greșit actele juridice deduse judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
În acest sens se solicită a se observa că societatea lor bancară a formulat contestație împotriva Deciziei de soluționare contestației nr.378/16.06.2008, împotriva Deciziei de reverificare nr.135/28.02.2008 și împotriva Deciziei de impunere nr.-/26.03.2008 emise de pârâta Consiliul Local P - Serviciul Public Finanțe Locale, precum și împotriva raportului de inspecție fiscală din 20 martie 2008 întocmit de aceeași instituție, solicitând anularea totală/parțială a acestora ca nelegale și netemeinice, motivat în principal de faptul că Decizia de reverificare nr.135/28.02.2008 emisă de pârâtă în baza Referatului nr.-/28.02.2008 al aceleiași autorități și care a stat la emiterea /întocmirea celorlalte acte contestate este nelegală, fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor art.105 alin.3 Cod de procedură fiscală.
Menționează recurenta că din cuprinsul referatului ce a stat la baza emiterii deciziei de reverificare, rezulta în mod clar că reverificarea fost motivată exclusiv pe concluziile organului de control în sensul că "a fost constatat faptul că la obiectivul de control impozit pe clădiri unele informații din documentele solicitate" și puse la dispoziție reprezentantului contribuabilului pentru verificare, respectiv "situația imobilizărilor după cont" conțineau elemente suplimentare, necunoscute la data anterioară inspecției fiscale, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
În consecință este nefondată și eronată interpretarea instanței de fond în sensul că decizia de reverificare fost emisă ca urmare a încadrării în teza a II art.105 (3) din OG nr.92/2003, respectiv apariția unor erori de calcul, întrucât din referatul care a stat la baza emiterii deciziei de reverificare rezulta în mod clar că singurul motiv al dispunerii reverificării este cel încadrat în teza I al articolului citat și anume apariția unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali.
C de-al doilea motiv de recurs vizează faptul că Tribunalul Prahovaa reținut în mod cu totul nejustificat faptul că la determinarea valorii de inventar a clădirii cu nr. de inventar 1001 "Clădire sediul BCR SA Sucursala Județeană P" nu a fost inclusă și valoarea de inventar a "instalației de climatizare" cu număr de inventar 3007. Menționează că se poate observa că instanța face referire la concluziile raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.-/2005, din acest raport nereieșind însă nici un moment faptul că la calculul valorii de inventar al clădirii nu a fost luat în calcul valoarea așa-zisei instalații de climatizare.
Precizează că nefondate sunt și reținerile instanței în sensul că societatea bancară nu a făcut dovada faptului că la controlul anterior a prezentat situația contului 212"Construcții", cât și contului nr.2131 " tehnologice", respectiv în nici un raport de inspecție fiscală (în 2005 și 2008) nu se reține vreun incident privind refuzul lor de prezenta organelor de control documentele legale. Atâta timp cât refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor fiscale constituie infracțiune (art.4 din legea 214/2005), era obligatoriu ca cel puțin într-unul din cele două rapoarte de inspecție fiscală să se rețină un astfel de incident.
Menționează că este evident că reverificarea perioadei 2003-2005 cu privire la calculul impozitului pe clădiri, atâta timp cât nu se încadrează în dispozițiile legale în baza cărora a fost decisă (teza Iaa rt.105 alin.3 din Codul d procedură fiscală) nu poate fi legală, motiv pentru care hotărârea instanței de fond privind constatarea legalității actelor în baza cărora fost dispusă această reverificare, cât și menținerea concluziilor ei, este nelegală.
În subsidiar pe lângă nelegalitatea deciziilor și a raportului de inspecție fiscală contestate, recurenta invocă și netemeinicia acestora, interpretarea dată de pârâtă dipozițiilor pct. 52 alin.2 din HG nr.44/2004, în sensul că echipamentele utilizate de BCR SA Sucursala sunt asimilate unei instalații funcționale este total eronată întrucât dispozițiile legale anterior menționate exclud valoarea aparatelor individuale de climatizare de la calculul impozitului pe construcții, în speță fiind vorba de aparate individuale de climatizare, care funcționează independent, care pot fi montate separat în orice moment, fără a fi afectată funcționarea celorlalte și fără a afecta structura de rezistență, fațade sau orice parte a construcției în care sunt montate.
Astfel nefondate și contradictorii sunt și reținerile instanței de fond privind temeinicia sumelor reținute, ca urmare a reverificării perioadei fiscale 2003-2005 prin includerea în impozitul pe clădiri a aparatelor de climatizare.
Solicită admiterea recursului așa cum este formulat și pe fond, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației, urmând a se dispune anularea Deciziei nr.378/2008, a Deciziei de reverificare nr.135/2008, anularea parțială a deciziei de impunere nr.-/2008 și a raportului de inspecție fiscală din 20 martie 2008, în ceea ce privește impozitul pe clădiri, restituirea sumei de 49.242 lei, reprezentând impozit/taxe clădiri obligație principală și accesorii recalculate pentru anii 2003-2005 și restituirea sumei 54.732 lei reprezentând impozit/taxe clădiri, obligație principală și accesorii recalculate pentru anii 2006-2008.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, analizând obiectiv litigiul în baza probelor administrate și a respins acțiunea formulată de recurentă, întrucât reverificarea perioadei 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2005 a fost efectuată de către organele de control fiscal din cadrul intimatei, în condiții de legalitate.
Apreciem că prima instanță a interpretat în mod corect înscrisurile deduse judecății, fiind elocvent faptul că înscrisurile respective au avut la bază în mod strict dispozițiile art.105 alin.3 din OG nr.92 /2003, în special teza I, în nici unul din aceste acte nereținându-se apariția unor erori de calcul.
Ca atare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.105 alin.3 Cod procedură fiscală, actul fiscal de reverificare fiind legal și temeinic.
În consecință recurenta reclamantă a fost supusă unei verificări în urma încadrării în teza a II a art.105 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, dar și în ceea ce privește apariția unor date suplimentare, necunoscute, la controlul efectuat anterior, în special situația contului 2131 - "echipamente tehnologice", instalația de aer condiționat fiind accesorie clădirii sediului, determinând mărirea valorii construcției acestuia, ca imobil, ceea ce a condus la schimbarea încadrării fiscale.
Instanța de fond a apreciat în mod just faptul că, existența elementelor necunoscute la precedenta inspecție fiscală și modificările aduse rezultatelor controlului fiscal anterior, determină apariția condițiilor prevăzute de art.105 alin.3 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade cu respectarea datei termenului de prescripției, respectiv a împlinirii acestuia, raportul de inspecție fiscală din data de 20 martie 2008 trebuind să se coroboreze cu raportul de inspecție fiscală nr.-/12.12.2005.
Așadar, în valoarea de inventar a clădirii sediului BCR SA, sucursala județului P nu a fost inclusă și valoarea de inventar a "instalației de climatizare" care a determinat schimbarea bazei de impozitare pe această clădire.
Fiind un echipament ce deservește întreaga clădire, în mod legal a fost inclus în valoarea impozabilă a clădirii, conform prevederilor pct.52 alin.2 din HG nr.44/2004.
Trebuie observat că recurenta este în confuzie apreciind că ar fi exceptată această instalație de climatizare de la plata impozitului, întrucât legiuitorul a exceptat din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii, numai aparatele individuale, care nu sunt încorporate în clădire.
Întrucât sentința este legală și temeinică, Curtea urmează a se respinge ca nefondat recursul în baza art.312 alin 1 Cod procedură civilă.
Văzând că cererea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr.45 pronunțată în data de 10 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL P, SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Întrucât s-a pensionat
Prezenta se semnează de către
Președintele instanței, Grefier
- -
Red. / tehnored.
2 ex./25.05.2009
ds. fond nr- Tribunal
jud.fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
