Alte cereri. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 669/
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul Consiliul Județean I împotriva sentinței civile nr. 526/CA din 30.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 noiembrie 2009.
În termenul de pronunțare, la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise formulate de recurentul consiliul Județean I și de intimata General
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 526/CA/30.06.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge cererea formulată de reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN I, cu sediul în I, str. - C M și, nr. 69, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul SC SRL, cu sediul în I,-, jud.
A reținut instanța de fond că, între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5156/ 2007 privind suprafața de teren aparținând domeniului public al județului I, situată în I,-, pentru amplasarea unei construcții provizorii având drept obiect activitățile din grupa I: prestări servicii în domeniul secretariatului, comerț cu amănuntul și comerț cu ridicata.
Durata contractului a fost stabilită până la 31.12.2008, cu drept de prelungire doar prin acordul părților.
Prin actul adițional nr. 1, purtând viza Consiliului Județean I din 17.02.2009, s-a convenit prelungirea duratei contractului menționat anterior pentru perioada 1.01.2009- 31.12.2009 în conformitate cu I nr. 394/15.12.2008.
De asemenea, s-a prevăzut că investițiile pentru amenajarea terenului vor fi efectuate cu acordul prealabil al locatorului.
Cheltuielile pentru obținerea documentației în vederea autorizării lucrărilor și executarea acestora vor fi suportate de chiriaș fără pretenții față de locatar și vor fi amortizate pe perioada exploatării terenului.
În art. 9 din contract s-au prevăzut mai multe cazuri de reziliere a convenției încheiate între părți, printre care și cea invocată de reclamant prin cererea sa referitoare la neîndeplinirea obligațiilor asumate de către o parte.
Astfel, reclamantul reproșează pârâtului că a amplasat pe terenul respectiv o rulotă, ce nu poate fi considerată o construcție provizorie în sensul art. 2 din contract și pentru care nu deține autorizație de construire, că a efectuat investiții pentru amenajarea terenului prin amplasarea de de piatră fără acordul său, după cum obligă art. 14 din contract în forma modificată prin actul adițional, că a tăiat doi de pe teren fără aprobarea sa, cu nerespectarea obligației asumate prin procesul - verbal nr. 5234/3.07.2007, ce constituie anexa nr. 2 la contractul nr. 5156/ 2.07.2007 (filele 13 și 14 din dosar).
În ceea ce privește îndeplinirea obiectului contractului, pârâtul a dovedit, prin înscrisurile depuse, că a solicitat Primăriei municipiului I eliberarea documentelor necesare în vederea amplasării unei construcții provizorii pe terenul închiriat (fila 54 dosar) prin adresa nr. 50081/ 30.07.2007, Primăria municipiului I aducându-i la cunoștință că acest lucru este incompatibil cu Regulamentul din zonă ( fila 60 dosar ).
În aceste condiții pârâtul a obținut autorizația de funcționare nr.280/ 19.05.2008 pentru amplasarea unei rulote pe terenul respectiv în vederea desfășurării activităților convenite de părți prin contract.
La data de 7.05.2008, este eliberat și certificatul de urbanism nr. 1849, la cererea pârâtului.
Se observă că pârâtul nu are nici o culpă în neîndeplinirea exactă a obligației asumate prin art. 2 din contract, el făcând toate demersurile posibile în acest sens. Referitor la lipsa autorizației de construire invocată de reclamant, instanța apreciază că acesta nu poate constitui motiv de reziliere a contractului la cererea reclamantului în condițiile în care, la data prelungirii duratei acestuia prin actul adițional nr. 1 purtând viza Consiliului Județean I din 17.02.2009, acesta avea cunoștință de acest aspect fapt dovedit de emiterea autorizației de funcționare privind rulota amplasată pe teren, la o dată anterioară, respectiv 19.05.2008.
Cu privire la încălcarea obligației de a nu tăia arborii aflați pe terenul închiriat, pârâtul a făcut dovada bunei sale credințe în acest sens, sesizând Poliția mun. I referitor la acest incident (fila 68 dosar) și plantând doi pe terenul respectiv, fapt dovedit prin planșele fotografice depuse la dosar și factura fiscală seria - nr. 1109/18.06.2009 de achiziționare a acestora.
Nu poate fi reținut ca motiv întemeiat de reziliere a contractului, nici nerespectarea obligației asumate de pârât prin art. 14 din forma modificată prin actul adițional nr. 1 la contract în sensul amplasării de pe teren fără obținerea în prealabil a acordului locatorului.
Astfel, având în vedere că dalele respective pot fi ridicate fără a se aduce vreo degradare suprafeței de teren închiriate, instanța apreciază că această obligație nu este esențială pentru executarea contractului, nerespectarea ei nefăcând imposibilă continuarea îndeplinirii prevederilor convenției.
Mai mult, prin același articol din actul adițional, reclamantul a fost de acord ca amortizarea cheltuielilor suportate de pârât pentru obținerea documentației în vederea autorizării lucrărilor și executării acestora, să se facă pe perioada exploatării terenului, fapt ce nu s-ar putea împlini în situația rezilierii contractului, pârâtul desfășurându-și activitatea în acel spațiu de perioadă scurtă de timp din cauza impedimentelor prezentate mai sus.
Pentru aceste considerente,instanța a respins cererea principală a reclamantului, aceeași soluție urmând a primi și cererile accesorii formulate, potrivit principiului de drept "accesorium sequitur principale ".
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul Consiliul Județean I, în motivarea căruia arată că eronat instanța de fond a reținut că intimata ar fi făcut toate demersurile pentru a obține de la Primărie autorizație de amplasare a unei construcții proprii, bazându-se pe adresa nr. 50081/2007, deși ulterior aceeași autoritate a condiționat obținerea autorizației de obținerea un ei documentații urbanistice, pe care însă intimata nu a înțeles să o obțină.
Arată de asemenea că în mod corect instanța de fond a reținut și faptul că recurenta ar fi cunoscut, la data prelungirii contractului de închiriere nr. 5156/2.07.2007, prin actul adițional 1, avizat la 17.02.2009 de existența rulotei amplasate în baza autorizației de funcționare emise la 19.05.2008, deși în mod obiectiv nu a putut cunoaște situația de pe terenul concesionat, până la efectuarea constatării la fața locului din 12.03.2009, iar convenția părților obligă locatarul să obțină acordul locatorului privind investițiile pentru amenajarea terenului.
Mai mult, autorizația invocată de intimată și emisă de Serviciul Avize Mici . nu se constituie ca o autorizație în sensul Legii 51/1991, și chiar ți pentru amplasarea rulotei ar fi trebuit să se obțină acordul prealabil al recurentei.
Cât privește cei doi arbori tăiați de pe terenul în litigiu, arată recurenta că demersurile efectuate de intimată la poliție au avut loc abia după ce a fost sesizată de recurentă, cu adresa 2178/17.03.2008, iar plantarea a doi puieți nu poate fi considerată ca o compensare, având în vedere faptul că arborii tăiați erau mult mai mari, iar schița proiect de amplasare a construcției ușoare realizată de intimată, demonstra că în realitate aceasta justifică un interes în îndepărtarea de pe teren a celor doi.
Referitor la dalele amplasate pe teren, pe locul unde se află un spațiu, consideră recurenta că în mod eronat a reținut instanța de fond că ele pot fi ridicate, fără a se aduce vreo degradare terenului, deși reamenajarea acestuia implică cheltuieli, intimata având un comportament abuziv prin amenajările dispuse după bunul său plac.
Solicită așadar admiterea recursului, iar în fond a acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Intimata prin întâmpinare consideră soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, corect instanța de fond reținând faptul că a efectuat toate demersurile legale pentru obținerea autorizației de construire, însă urmare refuzului emis de autoritatea competentă, a solicitat și obținut autorizația 280/2008 pentru amplasarea unei rulote pe teren, în care să-și desfășoare activitățile convenite prin contractul de închiriere în litigiu.
Cât privește necesitatea acordului locatarului pentru amenajarea terenului, arată intimata că o astfel de prevedere a fost menționată abia în actul adițional din 17.02.2009, fiind așadar ulterioară amplasării rulotei pe teren, ce a avut loc în baza autorizației 280/19.05.2008, odată cu dalele ce permit accesul la rulotă, ce pot fi scoase cu ușurință, astfel că nu prejudiciază afectația terenului ca spațiu, impunându-se în consecință respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, constată recursul promovat în cauză ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, corect a reținut instanța de fond faptul că intimata și-a îndeplinit obligația de efectuare a demersurilor legale în vederea obținerii autorizației de construire a unei construcții proprii pe terenul închiriat de la recurentă, fapt de astfel cunoscut de recurentă, astfel cum rezultă din conținutul adresei sale nr. 5307/18.07.2008, emisă intimatei, prin care a încunoștințat-o că "prevederile contractului 5156/2.07.2007 își încetează valabilitatea la 31.12.2008, fără posibilitate de prelungire, tocmai urmare faptului că Primăria municipiului I transmisese poziția sa conform căreia "amplasarea unei construcții provizorii pe acest teren închiriat este incompatibil cu regulamentul din zonă" (fila 60 dosar fond).
Numai că la acea dată instanța obținuse autorizația 280/19.05.2008, pentru amplasarea unei rulote pe terenul pe care achitase chiria către recurentă încă din februarie 20076, rulotă amplasată efectiv, astfel că prin actul adițional la contractul în litigiu, perfectat la 17.02.2009, contractul a fost prelungit până la 31.12.2009 prin acordul părților, până la această dată nefiind edificată vreo altă construcție pe teren de către intimat, în afara celor amplasate în mai 2007.
Recurenta își invocă așadar propria culpă, de a nu fi verificat situația terenului la momentul perfectării actului adițional din februarie 2008, situație pe care a verificat-o abia în martie 2009, deși situația imobilului a rămas neschimbată la momentul amplasării rulotei, în mai 2008, și până în prezent, cum s-a menționat mai sus.
Cât privește acoperirea terenului de acces la rulotă cu pavele, curtea reține că, dat fiind caracterul lor provizoriu, ele nu sunt de natură a afecta natura terenului, revenirea la statutul de "spațiu " fiind o sarcină de adus la îndeplinire de locatar, la momentul expirării contractului de închiriere (12.12.2009), cu atât mai mult cu cât este în interesul intimatei a-și recupera aceste bunuri de pe teren.
Referitor la plopii tăiați de pe teren, în condițiile în care recurenta nu este în măsură a proba persoana ce a întreprins această acțiune, curtea constată că intimata a manifestat diligența obligatorie la care s-a obligat conform art. 2 al. 2 din contract, din moment ce a sesizat organele în drept pentru depistarea făptașului și a procedat la plantarea a doi puieți de arbori în loc, fiind de notorietate faptul că înlocuirea nu putea avea loc cu arbori de aceeași mărime cu cei tăiați de persoane neidentificate de pe terenul în litigiu.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 526/CA/2009 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovat în cauză de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul Consiliul Județean I împotriva sentinței nr. 526/CA/30.06.2009 a Tribunalului Iași sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - G - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.12.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja