Alte cereri. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 678/
Ședința publică din 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 100/CA din 30.03.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 100/CA din 30 martie 2009, Tribunalul Vasluia respins cererea formulată de petenta, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, menținând decizia nr. 1091 din 24.06.2008.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta chemat în judecată pe pârâtă, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 1091 din 24.06.2008, prin care s-a dispus invalidarea hotărârii nr. 2412/2.10.2003 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului municipiului
S-a reținut de asemenea că, prin decizia menționată, a fost invalidată hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 B, motivat de faptul că dosarul trebuia completat cu mai multe înscrisuri, urmând ca apoi să se emită o nouă hotărâre, în concordanță cu actele existente la dosar și cele ulterior atașate, având în vedere că, potrivit art. 1, din Legea nr. 9/1998, cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la data de 7 septembrie 1940, au dreptul la compensații, doar în măsura în care nu au primit sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județene și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese și pentru plantațiile de pomi fructiferi, și că, potrivit art. 5 din aceeași lege, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor, pentru care se solicită compensațiile, trebuie să se facă prin înscrisuri.
Raportându-se la prevederile Normelor Metodologice de aplicare Legii nr. 9/1998, aprobate prin nr.HG 753/26.10.1998, prima instanță reținut că deși din cuprinsul acestor norme nu rezultă obligativitatea depunerii la dosar a cazierului autorului, eliberat de Arhivele Naționale Centrale, în comuna, și nici a extrasului cadastral pentru moștenitori, totuși, din cuprinsul art. 4 din nr.HG 753/1998, rezultă pentru beneficiarii prevederilor Legii nr. 9/1998 obligația să declare pe proprie răspundere, atât bunurile la a căror compensare sau despăgubire consideră că au dreptul, cât și dacă au beneficiat sau nu de despăgubiri sau compensații parțiale, în bani sau în natură, obligația constatată a nu fi fost îndeplinită de către moștenitori, considerente pentru care decizia fost menținută.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s- ignorat faptul că a anexat întreaga documentație necesară dovedirii dreptului său, că această cerere a fost admisă, stabilindu-se o compensație în sumă de 1.404.262.193 lei, că în mod nejustificat această hotărâre nu a fost validată, întrucât nu s-a indicat ce dispoziții legale impuneau atașarea respectivelor acte și că, și în situația în care exista o asemenea obligație, era obligată să solicite completarea documentației, mai înainte de a proceda la emiterea deciziei contestate, omițându-se a se observa faptul că modificarea adusă art. 4 din nr.HG 753/1998, prin HG. nr. 1277/17.10.2007, a intervenit ulterior momentului în care cererea i-a fost aprobată.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că soluția adoptată este în concordanță cu dispozițiile art. 6 alin. 7 din nr.OUG 25/2007 și cu prevederile art. 35 și 35 ind. 1 din nr.HG 753/1998, modificată prin nr.HG 1277/2007.
Raportat la actele și lucrările dosarului, la motivele de recurs, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că decizia nr. 1091 din 24 iunie 2008, emisă de nu are semnificația unei respingeri pe fond a cererii formulate de cele cinci persoane menționate la art. 1, printre care se numără și reclamanta prin prezenta cauză, ci aceea a unei retrimiteri dosarului la Comisia pentru aplicarea Legi nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului B, în vederea completării acestuia urmând ca pe baza întregului material probator să se dea o nouă hotărâre.
Ca atare, curtea constată că atâta timp cât autoritatea competentă a apreciat că documentația ce a făcut obiectul analizei comisiei municipale a fost insuficientă, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data la care ea pronunțat decizia de invalidare, și cât timp nici o dispoziție legală nu o împiedică să solicite completarea documentației, de o manieră rezonabilă, care să-i permită o verificare completă și concludentă a cererii, în condițiile în care în cauză este dovedit faptul că persoanele îndreptățite la despăgubiri nu au înțeles să lucreze în comun, pentru apărarea pretinsului drept, ci au formulat acțiuni separate, la instanțe diferite, pentru a obține reformarea deciziei nr. 1091/2008, conduită ce este ea însăși de natură să dea naștere la îndoială nu numai în ceea ce privește poziția procesuală a petenților, dar și în ceea ce privește izvorul și temeiul dreptului, decizia de trimitere este temeinică și legală.
Întrucât nimic nu poate împiedica aflarea adevărului și cum autoritatea chemată să soluționeze cererea trebuie să dispună de întregul material probator, care să-i permită o apreciere completă și corectă a situației de fapt prezentată de petentă, dar și a raporturilor dintre cei ce revendică dreptul la despăgubiri, Curtea constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamantă ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de împotriva sentinței nr. 100/CA/30.03.2009 a Tribunalului Vaslui sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - --- - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.01.2010
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
