Alte cereri. Decizia 687/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 687
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE TG J împotriva sentinței nr. 1848 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâtă G și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat întîmpinarea depusă la dosar de către intimatul reclamant precum și cererile formulate de părți prin care au solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1843 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorjs -a a respins excepția inadmisibilității invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg.
A admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului DGFP G - Administrația Finanțelor Publice Tg.
A obligat pârâta să restituie reclamantului 10.148,007 lei, sumă încasată cu titlu de taxă auto și autovehicule de primă înmatriculare în România și dobânda legală de la data plății taxei până la restituirea integrală.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a DGFP G, tribunalul a reținut că pârâta respectivă are calitate procesuală pasivă, soluție dedusă din prevederile art.33 din OG 92/2003, în conformitate cu care administrarea impozitelor, taxelor datorate bugetului național consolidat revine organului fiscal județean sau local, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP G în numele și pentru Tg. J, tribunalul a reținut că actul prin care s-a respins cererea de restituire adresată în procedura prealabilă administrativă îndeplinește condițiile de act administrativ fiscal, chiar dacă răspunsul apare sub forma unei simple adrese.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorjs -a declarat recurs de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. J, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că drepturile și obligațiile referitoare la sumele datorate la bugetul de stat sunt reglementate de acte normative specifice dreptului fiscal, în speță fiind vorba de Codul fiscal.
Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
S-a arătat și că taxa nu a fost stabilită printr-o decizie de impunere sau alt act administrativ fiscal ci a fost achitată de petiționar în baza dispozițiilor legale iar adresele Tg. J nu constituie acte administrative fiscale.
S-a susținut și că instanța de fond nu a solicitat reclamantului documentele de proveniență ale autoturismului, în condițiile în care acesta avea obligația să facă dovada că autoturismul nu a fost achiziționat din România.
Într-un alt motiv de recurs s-a arătat că începând cu 01.07.2008 în conformitate cu art. 11 din OG 50/2008, în urma formulării unei cereri de restituire reclamantului i-ar fi fost restituită suma în condițiile și limitele noii reglementări.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
Nu va fi reținută susținerea recurentei în sensul că la dosarul cauzei nu există actele de proveniență ale autoturismului deoarece acestea se regăsesc la filele 12 - 15 din dosarul de fond, respectiv factura de achiziționare a autoturismului dintr-un stat membru UE, factură din care rezultă că este vorba de un autoturism second-hand, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 10.148,00 lei, cu chitanța nr.- din data de 4.02.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. J, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 22182 din data de 17.04.2008, Administrația Finanțelor Publice Tg. J a răspuns reclamantului, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
OUG Nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule invocată de recurent prin motivele de recurs, ulterioară plății de către recurent a taxei de primă înmatriculare anterior reglementată nu poate susține retroactiv teza conformității taxei suportate de reclamant cu prevederile art. 90 din Tratat.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitat, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE TG J împotriva sentinței nr. 1848 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.G
Ex.2//18.02.2009
Jud. fond A
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
