Alte cereri. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.729/R-CONT
Ședința publică din 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - - cu sediul în,-, județul V, împotriva sentinței nr.317 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ pentru CULTURĂ, CULTE și PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL V cu sediul în Rm.V, str.- nr.1, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat - pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei, potrivit chitanței nr.9249/29.05.2009 (fila 7 din dosar) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul recurentei-reclamante precizează că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța, analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă - -, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 30 decembrie 2008, reclamanta, cu sediul în,-, județul V, înmatriculată la. sub nr. J -, a chemat în judecată Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național V, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea adresei nr.1213/18.12.2008, prin care i s- comunicat măsura de declanșare a procedurii de clasare de urgență a bunului imobil denumit " de Minerale", proprietatea reclamantei, situat în,-, județul V, întrucât este nelegală și netemeinică.
În motivarea acțiunii se arată că, la data de 18 decembrie 2008, pârâta a comunicat reclamantei adresa nr.1213/2008, prin care s-a dispus declanșarea procedurii de clasare de urgență a bunului imobil denumit " de Minerale", conform art.21 alin.2 din Legea nr.422/2001, privind protejarea monumentelor istorice.
Se precizează că, măsura dispusă de pârâtă și materializată în adresa cu nr.1213/18.12.2008 este nelegală, deoarece clasarea de urgență este o procedură excepțională, prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
la o astfel de procedură nu se justifică în cazul imobilului proprietatea reclamantei, întrucât acesta nu se află în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică și nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.3 din Legea nr.422/2001 de a fi monument cultural-istoric.
Prin întâmpinarea de la file 8-9 din dosar, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Vas olicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât declanșarea procedurii de urgență este justificată și au fost respectate cerințele prevăzute de Legea nr.422/2001, privind protejarea monumentelor istorice.
Astfel, s-au parcurs etapele procedurale prevăzute de lege, în sensul că s-a obținut avizul favorabil al Comisiei zonale a monumentelor istorice nr.5 în ședința din 11 noiembrie 2008; s-a întocmit Nota de constatare referitoare la starea de conservare a edificiului - - Minerale - împreună cu reprezentantul Primăriei Orașului, la data de 19 noiembrie 2008; s-a întocmit fișa minimală de monument, în conformitate cu Ordinul Ministrului Culturii și cultelor nr.2260/18.04.2008, privind aprobarea Normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice, iar dosarul de clasare a fost înaintat spre validare Comisiei Naționale a lor Istorice. Conform adresei nr.5954, 5973-MI din 11 decembrie 2008 Ministerului Culturii și Cultelor, Direcția Generală Patrimoniu Cultural Național - Direcția Istorice, s-a obținut avizul favorabil pentru clasarea în regim de urgență a ui - Minerale din stațiunea și potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.422/2001, s-a instituit regimul juridic de monument istoric comunicat petentei cu adresa nr.1213/18.12.2008.
Prin sentința nr.317 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeana pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a comunicat reclamantei actul administrativ a cărui anulare se solicită, la data de 18.12.2008, iar la data de 30 decembrie 2008 s-a înregistrat acțiunea în contencios administrativ, fără a se parcurge procedura specială prevăzută de Legea nr.422/2001, atunci când se declanșează procedura de clasare de urgență a bunului imobil, în conformitate cu art.21 alin.2 privind protejarea monumentelor istorice și nici procedura prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform Legii nr.422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta avea obligația ca după comunicarea actului administrativ prin care a fost declanșată procedura de clasare de urgență a bunului imobil denumit " de Minerale", să se adreseze Ministerului Culturii și Cultelor, Direcția Generală Patrimoniu Cultural Național - Direcția Istorice, care avea obligația să verifice motivele pentru care se consideră că măsura dispusă este nelegală și respectiv, în ce măsură declanșarea procedurii de clasare de urgență a bunului imobil considerat monument istoric se justifică sau nu.
Astfel, potrivit art. 15 alin.1 din actul normativ menționat "Comunicarea de clasare, de declasare sau răspunsul privind neclasarea sau nedeclasarea pot fi contestate de proprietarul bunului imobil în cauză la Ministerul Culturii și Cultelor, în termen de 30 de zile de la data comunicării; contestația se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare".
În cazul în care contestatarul nu este mulțumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.
Faptul că reclamanta a renunțat la această procedură administrativă, reglementată de legea specială, nu justifică neparcurgerea procedurii prealabile la care face referire art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit dispozițiilor legale menționate "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Reținând că reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții legale și prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea litigiului de contencios administrativ, tribunalul a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a formulat recurs reclamanta - -, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul reclamantei a fost motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea în fapt a recursului, reclamanta susține că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că nu a urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută atât de dispozițiile Legii nr.422/2001, cât și de dispozițiile Legii nr.554/2004.
Recurenta-reclamantă arată că, în cauză, a fost declanșată procedura de clasare de urgență, o procedură diferită, sumară, împotriva căreia proprietarul poate introduce cerere la instanța de contencios administrativ, potrivit art.21 alin.5 din Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare, procedura administrativă prealabilă fiind obligatorie doar în cadrul procedurii obișnuite de clasare, așa cum prevăd dispozițiile art.15 din legea mai sus menționată.
Se mai arată că, dispozițiile art.21 alin.5 din lege, nu fac referire la introducerea cererii în condițiile legii contenciosului administrativ, așa cum ar fi fost normal dacă se dorea aplicarea acestor prevederi, rațiunea atacării măsurii de clasare, direct la instanța de contencios administrativ, constituind tocmai caracterul urgent și derogatoriu al acestei proceduri, de la procedura de clasare obișnuită.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond, la Tribunalul Vâlcea.
Recursul formulat de reclamantă este fondat.
În mod greșit, prin sentința atacată, s-a respins acțiunea reclamantei - -, ca inadmisibilă, reținându-se că aceasta nu a efectuat procedura administrativă prealabilă prevăzută de legea specială, Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, dar nici procedura prealabilă prevăzută e art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Instanța de fond nu a avut, însă, în vedere că, în speță, a fost declanșată procedura de clasare de urgență, reglementată de dispozițiile art.21 din Legea nr.422/2001, procedură excepțională prin care un bun imobile aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea sa.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.5 din legea mai sus menționată, împotriva declanșării procedurii de urgență s-au a ordinului de clasare de urgență, proprietarul se poate adresa instanței de contencios administrativ; din analiza acestui text de lege, rezultă că în cazul declanșării procedurii de clasare de urgență, nu se impune îndeplinirea procedurii administrative prealabile, așa cum este prevăzută în cazul procedurii de clasare obișnuită, reglementată de dispozițiile art.15 din lege, dar nici îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, textul de lege nefăcând referire la introducerea cererii în condițiile legii contenciosului administrativ, așa cum se impunea dacă se dorea aplicarea acestor prevederi legale.
Caracterul urgent și derogatoriu al clasării de urgență, de la procedura de clasare obișnuită, impune atacarea acesteia direct la instanța de contencios administrativ, fără o procedură administrativă prealabilă.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, să se admită recursul reclamantei, să se caseze sentința atacată și să se trimită cauza spre rejudecarea fondului, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - - cu sediul în,-, județul V, împotriva sentinței nr.317 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ pentru CULTURĂ, CULTE și PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL V cu sediul în Rm.V, str.- nr.1, județul
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4ex/10.07.2009
Jud.fond Gh.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Fabiola
