Alte cereri. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 732/
Ședința publică din 23 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, pentru Camera de Conturi a Județului H, împotriva sentinței civile nr. 364 din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că pârâta intimată a depus o cerere de amânare a judecății pentru angajarea unui avocat, cerere care fiind pusă în discuție s-a respins și în raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 364/25.02.2009 a Tribunalului Harghitas -a admis excepția inadmisibilității, pusă în discuție din oficiu de instanță, s-a respins sesizarea Curții de Conturi a României - prin Camera de Conturi H, împotriva pârâților, și, reținându-se în considerentele hotărârii atacate că prin modificările aduse legii nr. 94/1992, prin Legea nr. 217/2008, în vigoare de la 27.10.2008, sesizarea instanței revine entității publice auditate, care ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului art. 31 alin. 2 ), astfel că în raport de data sesizării instanței prin încheiere - 04 decembrie 2008 - excepția inadmisibilității este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal Curtea de Conturi a României, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că instanța de fond a apreciat în mod eronat că prin abrogare de către Legea nr. 217/2008 a disp. art. 40-88 din Legea nr. 94/1992, competența materială a instanței judecătorești prev. de art. 44 din lege, ar fi fost înlăturată de legiuitor. În acest sens au fost invocate disp. Legii nr. 429/2003, și de art. 4 din OUG nr. 117/2003, potrivit cărora investirea instanțelor judecătorești se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege.
Pe de altă parte, s-a reținut că valorificarea actelor de control ale Curții de Conturi se realizează potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre a Plenului Curții de Conturi, însă în lipsa acestuia, dată fiind dificultatea elaborării acestuia, a fost aprobată Hotărârea nr. 22/19.11.2008, care cuprinde instrucțiuni referitoare la valorificarea acestor acte de control.
Și nu în ultimul rând, s-a arătat că soluția instanței de admitere a excepției inadmisibilității cererii introductive echivalează cu situația în care s-ar admite că deși au fost constatate nereguli și abateri financiar-contabile, persoanele vinovate de producerea prejudiciului nu pot fi trase la răspundere pentru nerecuperarea acesteia, deși în cauză este vorba de bani publici, iar controlul legalității modului de utilizare a acestora, este obligația Curții de Conturi a României.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Admiterea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității sesizării de către Curtea de Conturi a României, pentru recuperarea prejudiciului a fost motivată de faptul că prin modificarea adusă Legii nr. 94/1992 de Legea nr. 217/2008, sesizarea instanței este posibilă doar de către autoritatea publică controlată, nu și de Curtea de Conturi, autoritatea ce a efectuat controlul.
Referitor la aplicabilitatea acestei legi, nr. 217/2008, recurenta susține în mod eronat că intrarea în vigoare a acestei legi ar fi condus la abrogarea art. 40-88 din Legea nr. 94/1992 și implicit a disp. art. 44, care atribuia competența materială în favoarea instanțelor judecătorești. Aceasta întrucât, niciunde în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate nu se arată că instanța nu ar fi fost competentă să soluționeze pricina, ci excepția viza nelegala sesizare a instanței.
Pe de altă parte, se invocă de către reclamantă aplicabilitatea art. 4 din OUG nr. 117/2003, potrivit căruia investirea instanțelor judecătorești se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi precum și prin alte modalități prev. de lege; iar aceste dispoziții ar fi în vigoare, întrucât nu au fost abrogate expres de Legea nr. 217/2008, în acest sens fiind invocate și disp. art. 63 din Legea nr. 24/2006, referitoare la normele de tehnică legislativă. Potrivit acestui text, însă, este de observat că, abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ (alin. 1); ceea ce înseamnă că este posibilă însă și abrogarea tacită, precum este cazul în speța de față, întrucât noile norme juridice reglementează total diferit modalitatea de sesizare a instanței judecătorești, adică aceasta (sesizarea) este atribuită expres autorității publice controlate.
Referitor la existența a aplicabilitatea Hotărârii nr. 22/19.11.2008 a Plenului Curții de Conturi, despre care a făcut vorbire recurenta, Curtea constată că aceasta, deși nu a fost depusă în probațiune de recurentă, indiferent de procedura stabilită pentru valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, nu poate să contravină disp. imperative ale Legii nr. 217/2008, respectiv nici în ceea ce privește obligația entității publice acreditate de a sesiza instanța de judecată; această obligație având prevăzute în Legea nr. 217/2008 și sancțiunea corelativă în cazul neîndeplinirii acesteia, pct. 76 din lege.
Nu pot fi de asemenea reținute susținerile recurentei, potrivit cărora prin soluția adoptată de instanța de fond s-ar ajunge la încălcarea obligației ce revine atât Curții de Conturi cât și instanțelor de judecată de a exercita controlul legalității modului de utilizare a banilor publici. Aceasta întrucât este de necontestat că instanțelor de judecată le revine obligația legală de a exercita acest control, însă în cauză este vorba strict de nelegala sesizare a instanței, pentru că dacă aceasta ar fi fost făcută în conformitate cu cerințele legale, respectiv de către entitatea publică, contestată; instanța ar fi procedat la verificarea existenței, a întinderii prejudiciului precum și stabilirea persoanelor răspunzătoare de procedura acesteia.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul promovat în cauză este nefondat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, iar hotărârea atacată să fie păstrată ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate motive care să atragă reformarea acesteia, ca urmare a examinării și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, pentru Camera de Conturi a Județului H, împotriva sentinței civile nr. 364/25.02.2009, a Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 23 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
18.08.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
