Alte cereri. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.74/CA.
Ședința publică din 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de către recurenta contestatoare - SC SRL - cu sediul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII - din C,-, jud. C, împotriva deciziei civile nr.670/CA/02.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PRIMARUL ORAȘULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI - cu sediul în, str. -. -, nr.24, jud. C, având ca obiect contestație în anulare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 05 martie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta a formulat prin cererea adresată instanței la data de 12.07.2006 plângere împotriva dispoziției nr.6342/30.06.2006 a Primăriei Orașului, prin care a fost respinsă contestația sa formulată împotriva înștiințării de plată nr.4424/22.05.2006 emisă de aceeași instituție ca organ fiscal și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal, anularea sarcinii fiscale a societății, de plată a impozitului pe clădirea "Teatru de " din, impozitul nefiind datorat, cu consecința anulării actului administrativ fiscal (înștiințarea de plată nr.4424/22.05.2006), cu cheltuieli de judecată și în subsidiar anularea dispoziției nr.6342/30.06.2006 a Primăriei Orașului și pe cale de consecință anularea actului administrativ fiscal (înștiințarea de plată nr.4424/22.05.2006) ca fiind întocmit fără respectarea formelor procedurale reglementate de lege și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai solicitat, în subsidiar, față de capătul 2 de cerere din acțiunea principală, anularea dispoziției nr.6342/30.06.2006 a Primăriei Orașului și pe cale de consecință anularea actului administrativ fiscal (înștiințarea de plată nr.4424/22.05.2006) ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că exploatează imobilul pentru care s-a calculat ca datorat impozitul pe clădiri în baza unui contract de asociere în participațiune și impozitul se datorează conform art. 249 și următoarele din Codul fiscal de proprietarul acestuia - Primăria Orașului și cum acesta, conform art. 250 Cod fiscal este scutită de plata acestui impozit.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu a motivat în fapt și în drept înștiințarea de plată, în sensul că nu a arătat modalitatea în care a ajuns la stabilirea bazei de impunere și în accepțiunea sa pârâta ar fi trebuit să stabilească valoarea clădirii printr-o expertiză tehnică de specialitate în condițiile art. 53 Cod procedură fiscală și în lipsa acesteia, să pornească de la datele și documentele relevante pentru estimare, evidența contabilă și prețul de piață al bunului impozabil.
Prin sentința civilă nr.932/22.04.2008 a Tribunalului Constanțas -a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Primarul Orașului, a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria Orașului și excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Primarul Orașului, invocate de pârâți și a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Primăria Orașului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanta exploatează clădirea "Teatrul de " din în baza unui contract de asociere în participațiune încheiat în 2001 cu Primăria Orașului și prin înștiințarea de plată nr.4424/22.05.2006 reclamanta a fost notificată că figurează în evidențele fiscale cu un debit de 15.360,93 lei reprezentând impozit de clădiri, dobânzi și penalități de întârziere.
Împotriva înștiințării de plată a formulat contestație, respinsă prin adresa nr.6343/30.06.2006.
Teatrul de a fost reevaluat de către Comisia pentru inventariere a patrimoniului Orașului și a Ordinelor nr. 81/28.08.2003 și nr.1487/30.10.2003, la suma de 4.500.000 RON, echivalentul a 1.250.222 EURO.
Având în vedere art. 250 alin. 1 pct. 1 Cod fiscal și faptul că activitatea desfășurată de reclamantă este folosită în scop economic, s-a reținut că reclamanta trebuie să plătească impozitul pe clădire, chiar dacă proprietarul acesteia, Orașul este scutit de la plata impozitului pe clădiri.
Susținerea reclamantei să în baza contractului de asociere în participațiune ar trebui să se contribuie egal la spezele contractului s-a reținut că nu e întemeiată, întrucât nu se poate deroga de la o normă legală imperativă, așa cum este cea prevăzută de art. 250 alin. 1 pct. 1 din Codul fiscal, ca și susținerea potrivit cu care impozitul ar trebui plătit de proprietarul clădirii, pentru aceleași considerente.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care prin decizia civilă nr.670/CA/02.12.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că în cauză, este aplicabilă norma din dispozițiile art. 249 alin. 3 din Codul fiscal, din care reiese că sarcina fiscală a plății impozitului pe clădire revine celui care are imobilul respectiv în folosință, dacă acesta face parte din domeniul public sau privat al unității administrativ teritoriale și în consecință critica adusă soluției primei instanțe prin primul motiv de recurs, potrivit căruia s-au aplicat trunchiat dispozițiile Codului fiscal e nefondat.
În ceea ce privește modalitatea de stabilire a valorii impozabile a clădirii, contestate de recurentă atât în plângerea sa, cât și în prezentul recurs, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor art.253 din Codul fiscal, "în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozit asupra valorii de inventar a clădirii", iar valoarea de inventar a " de " a fost stabilită prin aplicarea metodologiei prevăzute în.FP. nr.1487/2003 privind normele metodologice de reevaluare și amortizare a activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice.
Cum recurenta reclamantă a contestat dispoziția nr.6342/30.06.2006 a Primăriei Orașului prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva înștiințării de plată nr. 4424/22.05.2006, iar unul dintre motivele de nelegalitate susținute de este cel al stabilirii unei baze de impozitare neconforme cu valoarea de piață a imobilului și cum normele legale cuprinse în Codul fiscal prevăd modalitatea de calcul a impozitului pe clădiri raportat la valoarea de inventar a construcției, s-a reținut că această valoare a fost corect stabilită în cauză, prin raportare la situația juridică a respectivei clădiri, cu respectarea metodologiei de calcul a coeficienților de actualizare, susținerile recurentei în sensul că organul fiscal putea să solicite administrarea unei probe cu expertiză, prin care să se determine valoarea de piață a clădirii, neputând fi primite. Acestea și având în vedere dispozițiile art. 253 Cod fiscal prin care se stabilește modalitatea de calcul a impozitului pe clădiri doar prin raportare la valoarea de inventar, valoare stabilită asupra construcției "Teatrul de " în anul 2003, cu consecința că s-a concluzionat corect reținere a caracterului neîntemeiat al plângerii formulate de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a formulat în temeiul art. 317 și următoarele Cod procedură civilă contestație în anulare, reclamanta recurentă
În motivarea contestației în anulare se arată că instanța nu a analizat motivul de recurs referitor la nemotivarea în fapt și în drept a înștiințării de plată care a stat la baza litigiului.
Astfel, a arătat atât în formularea contestației sale, cât și în motivele de recurs că înștiințarea de plată emisă de Primăria Orașului a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 84 coroborat cu art. 42 din nr.OG92/2003 Republicată, în sensul că acest act administrativ fiscal nu cuprinde mențiunile obligatorii referitoare la evaluarea bazei de impunere, la motivele de fapt și de drept care au condus la stabilirea obligației fiscale în sarcina sa.
Or, nerespectarea dispozițiilor în cauză, atrag anularea înștiințării de plată.
Se mai arată că, instanța de recurs nu a analizat nici motivul de recurs referitor la aplicabilitatea nr.OG92/2003 și a Ordinului nr. 1487/30.10.2003, respectiv dispozițiile art. 62 alin. 2 și art. 65 Cod procedură fiscală, precum și art. 2 și art. 9 alin. 2 din Ordinul nr.1487/2003 cu referire la art. 9 alin. 3 din ordin care definește valoarea de piață, ca și cel care se referă la operațiunea juridică de corelare a normelor cuprinse în Codul fiscal (art.253) cu cele din Codul d e procedură fiscală și Ordinul 1497/2003, norme din a căror interpretare reiese clar că valoarea de inventar stabilită în urma reevaluării și în funcție de care se calculează impozitul trebuie să reflecte principiul valorii de piață.
Se mai exprimă apoi considerații asupra valorii de impozit a imobilului și asupra împrejurării că, în raport de valoarea de inventar, instanțele nu au cercetat în nici un fel cum s-a ajuns în mod corect la baza de impunere în cauză, acest lucru fiind esențial în soluționarea litigiului.
De asemenea, în virtutea art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă instanța de recurs avea obligația de a observa că înștiințarea de plată contestată și implicit modalitatea de stabilire a valorii clădirii, încalcă în mod evident art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Contestația în anulare este fondată.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă:"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În cauză, în raport de aceste dispoziții legale și în considerarea situației de fapt, rezultă că într-adevăr, în judecarea recursului instanța a omis să se pronunțe asupra unor motive de casare sau modificare.
Astfel, instanța de recurs a respins recursul dând o argumentare de fapt și de drept larg dezvoltată motivelor de casare invocate de parte (recurentă), răspunzând prin considerente prin care a concluzionat că acestea de casare sunt neîntemeiate, fără a se pronunța explicit asupra unor cereri critici (susțineri) invocate în chiar cuprinsul contestației adresate instanței de fond: respectiv anularea înștiințării de plată nr.4424/22.05.2006 ca fiind întocmită fără respectarea formelor procedurale reglementate de lege (fila 3 dosar fond) solicitare asupra căreia instanța nu s-a pronunțat și critică exprimată în recurs (fila 8 dosar recurs) pe care instanța de recurs nu a avut-o în vedere.
Aceasta, deoarece susținerile prin care se dorea a se arăta că înștiințarea de plată nr.4424/22.05.2006 s-a întocmit fără respectarea formelor procedurale reglementate de lege nefiind motivată în fapt și drept, reprezintă în fapt, o contestare a chiar modalității de calcul a impozitului calculat de organul fiscal și respectiv a cuantumului acestuia, în același sens fiind și susținerile în legătură cu aplicarea trunchiată a dispozițiilor Codului fiscal, Codului d e procedură fiscală și Ordinului nr.1478/2003, instanța de recurs limitându-și argumentația prin care a respins recursul la dispozițiile art. 249 alin. 3 Cod fiscal și art. 253(1) Cod fiscal, fără a se avea în vedere și a se face trimiteri, mai departe, la dispozițiile legale cu caracter explicativ din art. 2 și art.9 alin. 2 și 3 din Ordinul nr.1478/2003 și art. 253 Cod fiscal în întregime.
Pentru aceste considerente, de fapt și de drept, se va admite contestația în anulare, se va anula decizia nr.670/02.12.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA și soluționa din nou recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de către recurenta contestatoare - SC SRL - cu sediul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII - din C,-, jud. C, împotriva deciziei civile nr.670/CA/02.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PRIMARUL ORAȘULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI - cu sediul în, str. -. -, nr.24, jud.
Anulează decizia nr.670/02.12.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA.
Fixează termen la 26 martie 2009 pentru soluționarea recursului, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.dec.
10.03.2009
Tehnoredact.gref.
4 exemplare/11.03.2009.
Dosar nr-
Termen la 26 martie 2009, ora 9,00-T1-.
Recurentă reclamantă
NR. - SC SRL - cu sediul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII - din C,-, jud. C,
intimații pârâți
NR. - PRIMARUL ORAȘULUI
NR. - PRIMĂRIA ORAȘULUI - cu sediul în, str. -. -, nr.24, jud.
Emis 3 citații 05.03.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica
